Există o serie de factori de risc ce potenţează demineralizarea osoasă la persoanele de sex masculin:
Tratamentele mai lungi de 6 luni cu glucocorticoizi (prednison, medrol, dexametazonă) şi anticonvulsivante (fenitoina)
Hipogonadismul (secreţie scăzută de testosteron); acesta se poate instala odată cu pubertatea şi împiedică achiziţia maximă osoasă, sau se instalează progresiv, după vârsta de 45 ani, printr-un proces similar menopauzei. Mare atenţie la pacienţii cu orhidectomie practicată pentru cancer de prostată. Aceştia sunt supuşi unui risc amplificat de osteoporoză prin supresia completă şi brutală a secreţiei hormonale testiculare
Boli endocrine (hipertiroidie, hiperparatiroidie)
Vârsta înaintată
Chiar în absenţa oricăror factori de risc, atunci când un pacient prezintă o fractură determinată de un traumatism minor (cădere de la acelaşi nivel, lovire uşoară) necesită evaluarea densităţii minerale osoase.
Ca şi la femei, “gold standard” pentru diagnostic este osteodensitometria prin absorbţie duală cu raxe X (DEXA) care permite diagnosticul detaliat în punctele cheie (coloană lombară şi şold). În funcţie de rezultat şi de vârsta pacientului se vor cerceta ulterior potenţiali factori de risc. Determinarea densităţii osoase prin metoda ultrasunetelor, practicată cel mai adesea la călcâi, are doar valoare de screening, nu stabileşte un diagnostic de certitudine şi nu reprezintă un mijloc eficient de urmărire a terapiei.
Tratamentul se recomandă ţinând cont de patologia asociată şi are un caracter cronic, de minim un an. După acest interval de timp, se apreciază eficacitatea prin repetarea osteodensitometriei DEXA. Deoarece tratamentele care inhibă resorbţia osoasă scad nivelul calcemiei, deseori este necesară asocierea preparatelor de calciu şi vitamină D, cu urmărirea periodică a calcemiei şi calciuriei.
Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Telefoane: 0729.290.930 / 0742.007.975