Hipotiroidia este una dintre cele mai frecvente afecţiuni endocrine caracterizată prin scăderea sintezei de hormoni tiroidieni. În formele tipice, avansate, instalate la adulţi, expresia clinică este foarte evidentă: pielea devine uscată şi infiltrată, părul este fragil, se rupe şi cade uşor, tranzitul intestinal este încetinit, toleranţa la frig e mult diminuată, individul prezintă deficite de concentrare, lentoare ideatică, somnolenţă. În cazurile avansate, cu evoluţie de lungă durată pot apare revărsate pericardice, peritoneale şi pleurale (pericardită, ascită, pleurezie). Deasupra acestui tablou domină starea de oboseală marcată, neameliorată de orele numeroase de somn. Semnele şi simptomele sunt foarte variate deoarece tiroida intervine în buna funcţionare a tuturor aparatelor şi sistemelor: cardiovascular, digestiv, respirator, cerebral, conjunctiv (piele şi anexe: unghii, păr, glande sudoripare), în reglarea tuturor metabolismelor şi mai ales a celui bazal si lipidic.

Absenţa congenitală a tiroidei (copilul se naşte fără tiroidă) determină întârzieri esenţiale de creştere şi dezvoltare neurologică, dovedind astfel rolul determinant al hormonilor tiroidieni încă din viaţa intrauterină. Iată de ce este important să vorbim despre modul în care hipotiroidia mamei poate afecta dezvoltarea intrauterină a bebeluşului.

 

Cum se stabileşte diagnosticul de hipotiroidie?

Pornind de la semnele tipice clinice, endocrinologul solicită o serie de analize hormonale:

• T3 şi T4 ,hormonii tiroidieni secretaţi direct de tiroidă
• TSH, hormon secretat de hipofiză (centrul de comandă suprem al sistemului endocrin), care controlează sinteza tiroidiana de T3 si T4.

Astfel, în hipotiroidia primară, când există o afectare a tiroidei (autoimună, chirurgicală, etc), scade nivelul de T3 şi T4 iar TSH-ul creşte, încercând să stimuleze prin multiple mecanisme (creşte captarea tiroidiană de iod, creşte factorii de sinteză a vascularizaţiei, de dezvoltare tiroidiană) producţia de hormoni tiroidieni. Acest sistem de feed-back negativ domină aproape întreg sistemul endocrin. În concluzie, în hipotiroidia primară, cea mai frecventă de altfel, TSH-ul va fi CRESCUT!

In hipotiroidia secundară sau terţiară, tiroida este integră dar există o afectare a centrilor de comandă hipofizari sau hipotalamici (situaţi în creier). Va lipsi astfel hormonul stimulator al tiroidei (TSH) şi în consecinţă aceasta va funcţiona la parametri minimi. În aceste situaţii, atât TSH cât şi T3, T4 vor fi scăzuţi.

Pentru aprecierea cauzelor care au determinat hipotiroidia, ulterior va fi necesară echografia tiroidiană.

Odată stabilită indicaţia de tratament cu hormoni tiroidieni, aceasta are cel mai adesea un caracter permanent. Se va începe cu doze mici (mai ales la pacienţii vârstnici, cu afecţiuni cardiovasculare) care vor fi crescute progresiv. Reevaluările ulterioare vor fi la intervale de 3-6 luni, până se ajunge la doza optimă de tratament şi constau în determinări de TSH şi examen clinic.

 

În ediţia de vineri a Monitorului de Suceava veţi găsi detalii despre Hipotiroidie şi sarcină.

Dr. Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Hipotiroidia.

Comentarii