"Dacă reducem nivelul de acid uric, la majoritatea pacienţilor, se poate reduce tensiunea arterială", a explicat doctorul Daniel Feig, profesor de pediatrie renală la Facultatea de Medicină Baylor din Houston, principalul autor al studiului.
"Astfel, aceasta ar putea fi una dintre explicaţiile mecanismului prin care anumite persoane dezvoltă hipertensiune arterială şi ar putea deschide noi căi pentru noi tratamente", a mai precizat Feig.
Acidul uric este un deşeu rezultat din metabolizarea alimentelor şi este produs de ficat şi rinichi. Un exces de acid uric poate provoca gută, care rezultă din acumularea de cristale ale acidului uric în articulaţii.
În cadrul studiului, Feig şi echipa sa au tratat 30 de adolescenţi care sufereau de hipertensiune arterială şi prezentau niveluri ridicate de acid uric în sânge, folosind medicamentul denumit allopurinol. Acest medicament reduce nivelul de acid uric şi este folosit în tratamentul gutei.
În cadrul studiului, cercetătorii au tratat 15 adolescenţi cu allopurinol, administrat de două ori pe zi, timp de patru săptămâni. Altor 15 adolescenţi li s-a administrat un placebo.
După o pauză de două săptămâni, cele două grupuri au inversat tratamentele. Astfel, primului grup i s-a administrat un placebo, în timp ce al doilea a fost tratat cu allopurinol.
Tensiunea arterială a revenit la normal în cazul a 20 din cei 30 de adolescenţi trataţi cu allopurinol.
"Acest tratament este departe de a fi o terapie suficientă pentru combaterea hipertensiunii arteriale, dar rezultatele acestui studiu reprezintă o premieră în înţelegerea mecanismului de funcţionare a acestei boli", a explicat Feig.
Studiile realizate anterior pe şoareci au arătat că un nivel ridicat de acid uric poate fi asociat cu hipertensiunea arterială.
"Terapiile existente folosite împotriva hipertensiunii arteriale sunt dovedite şi nu sunt periculoase, în timp ce tratamentele pentru reducerea nivelului de acid uric nu sunt suficient de sigure pentru a fi utilizate ca primă terapie pentru hipertensiune la marea majoritate a pacienţilor", a explicat cercetătorul.
Efectele secundare posibile sunt diareea, starea de vomă, dar şi probleme ale ficatului şi chiar, în cazuri rare, sindromul Steven-Johnson, care poate fi fatal.
Tratamentele existente împotriva hipertensiunii dau rezultate complete doar în cazul a 40% dintre cei care se tratează în mod constant.