De câte ori nu vi s-a întâmplat oare să constataţi că oricât i-aţi cere unui prieten sau rude să se calmeze şi să încerce să îşi stăpânească nervii, sfaturile dumneavoastră se dovedesc a fi inutile?
Specialiştii americani au descoperit acum şi cauza care stă la baza acestor adevărate crize de isterie.
În esenţă, concluzia specialiştilor de la Universitatea din Wisconsin, dată publicităţii de Public Library of Science, este că în fond nu există nici o strategie viabilă care să funcţioneze în astfel de situaţii, pentru că individul este pur şi simplu stresat de la naştere. După ce au examinat mai multe exemplare de maimuţe din specia rhesus, alese pentru că au un creier asemănător cu cel al omului, oamenii de ştiinţă au descoperit că o parte din materia cenuşie este responsabilă de predispoziţia spre un nivel mai ridicat de stres şi agresivitate a unora dintre exemplare, indiferent de situaţia în care se află. Specialiştii au monitorizat maimuţele în trei situaţii diferite: în timp ce se aflau în siguranţă alături de semenii lor în interiorul cuştii, în timp ce se aflau singuri în cuşcă şi în timp ce se aflau în compania unei fiinţe umane necunoscute.
Nervi la orice oră
La cele mai multe dintre exemplare care au prezentate semne de anxietate în toate cele trei situaţii, s-a constatat o activitate mai intensă la nivelul amigdalei, partea din creier responsabilă cu teama şi agresivitatea.
Ulterior, oamenii de ştiinţă au efectuat acelaşi experiment cu aceleaşi maimuţe, 18 luni mai târziu, rezultatele fiind identice. Maimuţele "nervoase" şi-au păstrat comportamentul agresiv şi atunci când au ajuns la vârsta adultă.
Din acest motiv, cercetătorii au ajuns la concluzia că stresul şi anxietatea sunt două caracteristici prezente încă din naştere, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru oameni.
"Înainte de acest studiu, nu am ştiut că ar putea exista o tendinţă spre anxietate încă din primii ani de viaţă sau că o astfel de caracteristică se menţine de-a lungul anilor", spune Ned Kalin, coordonatorul studiului.
Rezultatele acestui studiu ar putea avea implicaţii asupra realizării de tratamente pentru bolile mintale.