Părinţii care îşi lasă bebeluşii să plângă până la epuizare pun în pericol chiar sănătatea propriilor odrasle.
Potrivit unui studiu recent, plânsul în exces reduce cantitatea de oxigen care ajunge la creier, iar la bebeluşii născuţi prematur poate provoca daune care se manifestă prin deficienţe de atenţie şi memorare chiar de la vârsta preşcolară şi şcolară. Cel puţin aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii de la Universitatea din Florenţa şi de la Spitalul Meyer.
O echipă de specialişti a pus la punct un sistem de recepţie sincronizată de date provenind de la instrumente diverse, complet neinvazive: un spectroscop cu infraroşii pentru înregistrarea nivelului de oxigenare cerebrală, un microfon instalat în mod optim pentru a înregistra plânsul şi un pulsoximetru, pentru înregistrarea oxigenării periferice şi a ritmului cardiac, prin intermediul unui senzor aplicat pe picioruşul bebeluşului.
Aceste date adunate şi sincronizate au oferit o imagine exactă a ceea ce se întâmplă când un bebeluş plânge mai mult timp. "Ne-au fost confirmate bănuielile pe care le aveam înainte de a porni la drum şi anume că plânsul îndelungat poate provoca o dezoxigenare a sângelui şi creierul organismelor care nu sunt complet formate, cum se întâmplă la copiii născuţi prematur, poate fi afectat, putându-se ajunge la serioase probleme evolutive", cred specialiştii.