Medicamentele antipsihotice administrate în mod comun pacienţilor cu Alzheimer pot înrăutăţi starea lor de sănătate, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii britanici, publicat luna trecută în Public Library of Science Medicine şi preluat de BBC.
Medicamentele neuroleptice nu au prezentat beneficii pe termen lung pentru pacienţii cu probleme comportamentale moderate, însă au fost asociate cu o deteriorare evidentă a capacităţii de a vorbi.
La studiu, realizat de cercetătorii de la Kings College din Londra şi de la Universităţile din Oxford şi Newcastle, au participat 165 de persoane cu Alzheimer în stadiu avansat, spitalizaţi în centre de îngrijire specializate din Marea Britanie.
Până la 60% dintre pacienţii cu Alzheimer din aceste instituţii specializate primesc medicamente pentru tulburări de comportament, precum agresivitatea.
Cercetătorii au remarcat că este suficientă o perioadă de şase luni pentru ca deteriorarea capacităţilor de comunicare a pacienţilor trataţi cu medicamente neuroleptice să fie vizibilă.
Alte studii în curs de desfăşurare sugerează faptul că aceste medicamente pot contribui la creşterea ratei de decese.
Cercetătorii spun că alta este situaţia pacienţilor cu probleme comportamentale severe. În cazul acestora, medicul va prescrie tratamentul după ce va compara beneficiile potenţiale şi efectele adverse ale tratamentului. De asemenea, medicamentele de acest tip ar trebui prescrise doar ca ultimă soluţie.
Neil Hunt, de la Alzheimer's Society, a indicat faptul că studii anterioare au asociat medicamentele antipsihotice cu un risc crescut de accident cerebral şi deces în rândul persoanelor cu demenţă.
Numai în Marea Britanie, 700.000 de persoane suferă de demenţă, o cifră care, potrivit specialiştilor, se va dubla în următorii 30 de ani.
Neurolepticele care au fost analizate în acest studiu au fost tioridazină (Melleril), chlorpromazină (Largactil), haloperidol (Serenace), trifluoperazin (Stelazine) şi risperidon (Risperdal).