Usturoiul reprezintă un leac străvechi folosit încă din antichitate de către egipteni, evrei, greci sau romani, în diverse afecţiuni. Astfel, el era folosit pentru ameliorarea stării inimii, pentru fortificarea digestiei, pentru durerile de dinţi (un căţel strivit şi pus în locul dureros), ca prişniţă pentru umflăturile dureroase, ca tinctură pentru paraziţii intestinali sau pur şi simpu ca întăritor al imunităţii.
Timp de secole a constituit singurul mijloc de combatere a epidemiilor de ciumă. Usturoiul este considerat un puternic antibiotic natural care distruge viruşii, germenii patogeni şi diverşi microbi. Astfel sunt distruşi germenii care cauzează intoxicaţia cu salmonela, stafilococii care provoacă furunculele, ulceraţiile purulente ale pielii, streptococii, precum şi numeroşi fungi. Usturoiul conţine o substanţă care fluidifică sângele, prevenind astfel cheagurile potenţial periculoase. El previne bolile arteriale prin faptul că încetineşte acumularea depunerilor de colesterol pe pereţii arterelor şi scade fibrinogenul. De asemeni fluidifică secreţiile bronhice ajutând în bronşite şi astm bronşic.
Sursă de vitamine şi minerale.
Usturoiul pe lângă vitaminele C, B1, B2, PP şi potasiu, sodiu, magneziu, calciu, fosfor, sulf, siliciu, fier, mangan, seleniu, germaniu, mai conţine şi unele substanţe ca alliina şi allicina. De fapt usturoiul reprezintă o bogată sursă de seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inimă şi a anumitor forme de cancer). Seleniu este un mineral natural care întăreşte sistemul imunitar, stopează inflamaţiile, protejează sănătatea celulelor corpului, îmbunătăţeşte dispoziţia şi funcţia mentală, menţine articulaţiile într-o formă optimă. Cercetătorii francezi au descoperit faptul că usturoiul prin conţinutul ridicat de seleniu favorizează secreţia serotoninei, hormon ce influenţează buna dispoziţie. Astfel usturoiul contribuie la reducerea stresului şi a stării de anxietate, la instalarea unei stări de bine. Celulele nervoase au nevoie de seleniu pentru a produce antioxidanţi importanţi pentru creier (cum ar fi antioxidantul glutation) care influenţează funcţionarea optimă a lui.
De asemenea artrita este o boală ce constă în deteriorarea celulelor articulaţiilor de către radicalii liberi ducând la apariţia durerilor concomitent cu umflarea articulaţiilor iar seleniu realizează o protecţie enzimatică stopând astfel inflamaţiile şi durerile. Seleniul este un antioxidant care previne procesul de îmbătrânire asigurând protecţia împotriva anumitor factori cancerigeni. Allicina din usturoi stimulează pereţii stomacului şi ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive.
Numeroase proprietăţi.
Usturoiul are multiple proprietăţi dintre care cele mai importante sunt: întăritor imunitar, tonic şi stimulent general, antiinflamator, antialgic, antiseptic intestinal şi pulmonar, bacteriostatic, hipotensor, încetinitor al pulsului, reechilibrant glandular, antisclerotic, diuretic, detoxifiant, antigutos, antiartritic, vermifug şi anticanceros. El este indicat în: sistem imunitar slăbit, boli infecţioase (gripă, difterie, cistite), afecţiuni pulmonare, (bronşite, tuberculoză, astm, enfizem, tuse convulsivă), reumatism, gută, dureri articulare, tulburări circulatorii, hipertensiune arterială, varice, hemoroizi, arterioscleroză, astenie, depresie, slăbiciune generală, oboseală, litiază urinară, lipsa poftei de mâncare, surditate, chisturi, tumori, afecţiuni digestive (colici, gaze, greţuri, constipaţie, tulburări hepatice), viermi intestinali.
Administrare.
Usturoiul poate fi consumat în mod obişnuit în salate. Mărunţit poate fi luat simplu sau cu puţină miere, înainte sau după mese (cel puţin o jumătate de căţel). El poate fi folosit şi sub formă de tablete sau capsule pentru cei care evită usturoiul crud. De fapt persoanele care nu suportă usturoiul au o deficienţă de natură digestivă.
Pentru întărirea imunităţii, pentru o stare generală mai bună sunt de ajutor următoarele cure:
– cura de trei săptămâni pe an cu usturoi.
Se bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol sucul obţinut prin mixarea a trei căţei de usturoi, fără să se mănânce nimic până la ora prânzului;
– cura cu lichior de usturoi pentru creşterea vitalităţii.
Într-o sticlă de un litru se pune o treime usturoi pisat bine şi două treimi alcool. Se ţine la macerat 15 zile. Se consumă sub formă de picături. Se începe cura cu trei picături într-un pahar cu apă caldă, băut dimineaţa pe stomacul gol. Se creşte doza în fiecare zi cu câte o picătură până se ajunge la 25 de picături şi apoi se scade zilnic câte o picătură până se ajunge la trei picături.
– cura cu tartine de usturoi.
Seara se toacă mărunt trei căţei de usturoi, câteva fire de pătrunjel şi se adaugă câteva picături de ulei de măsline. A doua zi dimineaţa se face o tartină pentru micul dejun (de preferinţă cu pâine de secară). Cura durează 10-15 zile.
O linguriţă de usturoi pisat amestecat cu puţin ulei de măsline luat seara la culcare, revigorează ficatul. Deseori câte trei căţei de usturoi pisaţi, luaţi de trei ori pe zi cu puţină apă, au efecte benefice în cistite. Pentru a neutraliza mirosul de usturoi se mestecă 2-3 boabe de cafea, câteva grăunţe de anason sau chimen, un măr sau un fir de pătrunjel.
Utilizări externe.
Extern usturoiul reprezintă un tonic general, antialgic, antifungic şi vindecător al plăgilor. El poate fi folosit în caz de rosături, băşici ale pielii, unele afecţiuni dermatologice şi chiar afecţiunea numită piciorul de atlet. Este vorba despre o ciupercă care apare pe talpa piciorului, talpa devenind aspră şi cu mici perforaţii uscate, provocând mâncărime, dureri sau arsuri. Ciuperca aceasta se găseşte în special în duşumelele umede ale vestiarelor. În acest ultim caz se face o cură de cel puţin o săptămână în care se aplică zilnic usturoi proaspăt zdrobit pe piele în zona afectată. Se lasă o jumătate de oră, apoi se spală. Această cură este benefică şi pentru bătături, negi, sau porţiuni de ţesuturi întărite. Dacă persoana cu afecţiunea respectivă nu suportă şi simte pielea arzând, atunci se înlătură usturoiul şi altă dată se foloseşte suc de usturoi diluat cu apă. Desigur, pentru a preveni recidivele, trebuiesc fierţi ciorapii.
Contraindicaţii.
Usturoiul nu este indicat persoanelor cu iritaţii ale stomacului şi intestinelor, precum şi femeilor care alăptează (modifică gustul laptelui şi provoacă colici sugarului). El mai este contraindicat în tuse cu sânge sau în tuse seacă şi puternică pentru că poate irita.