Slăbirea datorată insuficienţei alimentare este starea fiziologică în care se produce scăderea greutăţii corpului cu peste 15 la sută faţă de greutatea normală, ca urmare a unui dezechilibru între aport şi cheltuielile calorice şi proteice.
Slăbirea poate fi şi constituţională, cu păstrarea intactă a capacităţii de muncă fizică, intelectuală şi a apetitului.
Ajutor din naturăFitoterapia vine în sprijinul celor afectaţi de denutriţie prin intermediul plantelor tonic‑amare, stimulente gastrice şi eupeptice, care ajută la creşterea apetitului şi zdruncină blocajul glandular. Ghinţura, indiferent de vârsta bolnavului, prin rădăcinile sale bogate în principii amare, stimulează deopotrivă pofta de mâncare, digestia şi activitatea ficatului. Ca mod de preparare, se poate opta între infuzie şi decoct.
Urzica vie conţine secretină, o substanţă apreciată drept una dintre cele mai bune stimulente ale secreţiilor digestive, gastro‑intestinale şi hepato‑pancreatice. Se poate consuma ca atare, în salate de primăvară, sub formă de suc sau infuzie.
Anghinarea este indicată atât pentru redarea poftei de mâncare, cât şi pentru eliminare excesului de colesterol. Înaintea fiecărei mese se bea câte o ceaşcă de infuzie preparată dintr‑o linguriţă de frunze la cană, lăsată să se răcească timp de 15‑20 de minute, sau se iau câte 15‑20 de picături de tinctură.
RecomandăriÎn aceste cazuri mai sunt recomandate: menta – sub forma de infuzie, de extract hidroalcoolic sau de tinctură; conuri de hamei – infuzie dintr‑o linguriţă plantă la o cană cu apă, din care se bea o cană/zi, în 2-3 reprize, cu 20‑30 de minute înainte de masă (bărbaţii trebuie să ştie însă că plantă are efect antiafrodisiac); frunzele de nuc stimulează digestia prin excitarea secreţiei sucurilor gastro‑intestinale – infuzie sau infuzie concentrată preparate din frunze uscate şi îndulcite cu miere; suc de hrean preparat cu miere (o linguriţă pe zi) – se recomandă îndeosebi copiilor anemici şi fără poftă de mâncare; seminţe de dovleac, neprăjite, câte un pumn pe zi, înaintea mesei de prânz, îndeosebi pentru copii, mai ales dacă inapetenţa este determinată de prezenţa viermilor intestinali.