Anexitele sunt inflamaţii ale anexelor uterului (trompele şi ovarele), şi se mai numesc salpingo-ovarite sau metroanexite (atunci când inflamaţia cuprinde şi uterul alături de anexe).
De obicei, leziunile apar la nivelul trompei, deoarece ovarul fiind mai rar atins de procesul inflamator. Leziunile produse de anexită apar pe ambele părţi ale aparatului genital, dar sunt mai accentuate într-o singură parte. Simptomatologia anexitelor se caracterizează prin dureri de abdomen şi durerea de spate, febră, secreţie vaginală sau pierderi de sânge.
Anexita este una dintre cele mai frecvente afecţiuni pe care le poate avea o femeie în sfera genitală iar în această perioadă este o boală de sezon care aduce cu ea dureri în regiunea pelviană însoţite de febră, modificări urinare sau secreţii vaginale. Factorul principal şi cel care declanşează o anexită, este variaţia de temperatură. Această variaţie de temperatură şi vestimentaţia nepotrivită cu vremea de afară, duce la apariţia inflamaţiei în zona vaginală.
Asociată cu un factor microbian, anexita duce la complicaţii grave. Pe lângă inflamaţia anexelor, apare inflamaţia uterului şi sângerare în zona vaginală. Astfel, se poate ajunge la metroanexită când factorul infecţios pertinent duce la apariţia de pungi de puroi la nivelul trompelor. În cel mai rău caz, se poate ajunge la pelviperitonită, care se asociază cu dureri abdominale intense şi generalizate. Mai mult, apar cistitele (inflamaţia vezicii urinare), uretrocistitele (inflamaţia uretrelor) şi vaginită cu leucoreea specifică (secreţie vaginală urât-mirositoare).
Anexitele trebuie tratate corespunzător pentru că duc la cronicizări. Cea mai importantă consecinţă a anexitei netratate este sterilitatea. Femeia poate rămâne însărcinată mai greu, este mai expusă sarcinii extrauterine sau chiar nu mai poate avea copii. De multe ori, o anexită poate fi confundată cu o apendicită, sau sunt cazuri în care femeile ignoră total semnele de boală.
Odată cu constatarea primelor semne ale afecţiunii, se recomandă consultul ginecologic şi urmarea tratamentului indicat de medic. Pentru ca tratamentul să-şi facă efectul, trebuie început imediat ce a fost constatată afecţiunea şi trebuie dus până la capăt, chiar dacă se poate întinde pe o durată mai mare. După o anexită, o femeie trebuie să se protejeze împotriva frigului, să aibă grijă să nu-i fie frig la picioare (este recomandată folosirea papucilor de casă), să încerce să nu se mai expună variaţiilor mari de temperatură şi să meargă periodic la ginecolog.