Verze murate cu gutui

Este una dintre acele conserve care se dovedesc nu doar gustoase, ci și atât de sănătoase încât devin adevărate leacuri naturale pe timp de iarnă. Varza tocată astfel murată, cu adaos de gutui, este mai puțin acidă și parcă alunecă ușor pe gât. Este gustoasă și în trecut se folosea de către cei cu probleme de digestie, consumată simplă, cu puțin ulei deasupra, ca prim fel la masă. Un fel de salată care e grozavă și pentru cei ce țin post sau se luptă cu kilogramele în plus...

Avem nevoie de:

10 kgvarză cu foi nu prea groase, 1 kg morcov, 1 kg ceapă galbenă, 3 gutui mari și coapte, 5 linguri cu vârf de sare neiodată, 2 linguri zahăr tos, 50 g semințe de chimen

Preparare:

Curățăm morcovii și ceapa. Morcovii îi radem pe răzătoare cu ochiuri rotunde mari iar ceapa o tăiem peștișori. Frecăm morcovul și ceapa cu o lingură de sare și semințele de chimen și le lăsăm deoparte. Îndepărtăm frunzele exterioare deteriorate sau murdare ale verzelor. Varza nu se spală! Tăiem verzele în felii și le tocăm manual, nu la robot. Trebuie tocate mediu, nu foarte fin, cu tot cu nervuri, dar fără cotoare. Punem peste varza tocată restul de sare și zahărul și începem să presăm și să frecăm în mâini varza, ca și cum am frământa un aluat tare. Este mai dificil la început, dar pe măsură ce varza se amestecă bine cu sare și zahăr se va înmuia și va lăsa zeamă. Scopul este tocmai acesta, să obținem multă zeamă, pentru că nu vom adăuga apă deloc și varza trebuie să aibă destulă zeamă proprie pentru a se mura în ea. Astfel gustul va fi delicios. Continuăm procedeul până ce zeama de varză o inundă complet, adică a ajuns la nivelul de sus al verzei tocate din ligheanul în care am presat-o bine. Abia atunci adăugăm ceapa cu morcovul și chimenul, amestecăm bine, presăm din nou totul în zeamă și acoperim pe mijlocul vasului cu un capac întors, peste care punem o greutate ( un borcan cu apă, de pildă). Ideea este să formăm un fel de teasc, care împiedică varza să se ridice în zeamă. Va sta astfel 3-4 zile, dar în fiecare zi amestecăm și apoi tasăm varza din nou sub teasc. În acest timp va începe să se mureze. Zeama va fi inițial tulbure și apoi se limpezește. Când începe să se limpezească e timpul să mutăm varza în butoiaș sau chiar în borcane mai mari. Înainte de transfer spălăm bine gutuile și le tăiem în felii subțiri, cu tot cu coajă și cotoare. Luăm câte o mână de varză tocată, o stoarcem puțin și presăm în butoi sau borcan. Din loc în loc adăugăm feliuțe de gutui. Putem pune și felii de gogoșari. Trebuie ca varza să fie bine presată în borcan. La final punem peste ea o farfurioară întoarsă sau două mici surcele încrucișate, care vor constitui un teasc. Peste acest teasc punem o piatră bine spălată, eventual învelită bine în folie alimentară, care să suplimenteze presarea verzelor. Peste teasc turnăm din zeama de varză rămasă, astfel ca nivelul lichidului să fie măcar de trei degete mai sus decât al verzei. Acoperim recipientul, dar fără a fi sigilat și îl plasăm la temperatura camerei, într-un lighean (e posibil ca nivelul lichidului să crească și să scadă brusc și să curgă). Păstrăm restul de zeamă și, dacă lichidul scade mult, vom complete cu zeama păstrată. După 10 zile putem acoperi vasul cu capacul bine închis și îl mutăm la rece, în beci sau o cămară răcoroasă, nu în frigider. Verzele murate sunt bune după cel puțin o lună. Sunt minunate în compania oricărei fripturi sau tocane, dar pot fi și o mâncare de post în sine, cu puțin ulei și mămăligă rece.