Pandişpan cu banane şi glazură caramel

Este o prăjiturică din cele ”de familie”, fără multe pretenţii, dar care e şi pufoasă, şi gustoasă, şi destul de uşor de pregătit acasă.

Avem nevoie de:

3 banane mari, 1,5 pahare zahăr, 3 pahare făină albă, 2 plicuri praf de copt, 6 ouă, o lămâie, puţină sare, 6 linguri ulei, jumătate de pahar de apă, zahăr vanilat după preferinţă; pentru glazură – 2 plicuri glazură caramel dacă preferaţi versiunea rapidă sau, dacă vrem să facem în casă glazura perfectă, un pahar zahăr, un pahar smântână grasă lichidă, 100 g unt cu 80 la sută grăsime, opţional un strop esenţă de rom

Preparare:

Pentru blatul de 30x40 cm avem nevoie de un castron mare foarte curat şi două mai mici. Separăm albuşurile şi le punem în castronul mare. Gălbenuşurile le punem în unul dintre castroanele mai mici, apoi adăugăm peste ele puţin din zahărul tos, uleiul şi coaja rasă de lămâie, eventual zahărul vanilat. Amestecăm să devină ca o maioneză şi adăugăm bananele zdrobite peste gălbenuşuri, apoi apa. În celălalt castron mai mic punem făina, praful de copt şi amestecăm foarte bine. În castronul mare punem peste albuşuri puţină zeamă de lămâie şi puţină sare. Le batem bine şi adăugăm câte puţin zahăr, până devine totul o bezea consistentă. Amestecăm uşor în bezea compoziţia cu banana, apoi făina cu praf de copt. Punem hârtie de copt în tavă şi turnăm compoziţia, apoi o nivelăm frumos şi o coacem cca. 35 de minute la foc mediu. Pentru a vedea dacă e gata, facem testul cu scobitoarea – o scobitoare înfiptă vertical în mijlocul prăjiturii şi extrasă brusc ar trebui să nu păstreze nici o firimitură sau urmă lipicioasă de aluat. Dacă a trecut acest test şi este uşor rumenit deasupra, iar la lovire cu degetul sună a gol, pandişpanul e gata. Îl scoatem şi îl extragem uşor din tavă, dar nu ne chinuim să scoatem hârtia. Între timp preparăm glazura. Dacă e din cea de la magazine, aşteptăm să se răcească prăjitura înainte de aplicare. Dacă pregătim glazura acasă, o aplicăm cât e călduţă prăjitura. Ca să facem glazura, punem într-un vas perfect curat zahărul cu 2 linguri de apă şi lăsăm să se topească, fără a amesteca. Când face bule foarte mari şi se îngălbeneşte pe margini, amestecăm doar prin rotirea uşoară a oalei. Caramelul nu trebuie să devină maro închis, pentru că va fi amar. E preferabil să fie auriu-roşcat, dar gusturile diferă. Când a ajuns la culoarea dorită, punem puţină sare, apoi untul şi dăm oala deoparte de pe foc. Amestecăm până se topeşte untul şi adăugăm smântâna. Punem din nou pe foc şi fierbem, amestecând mereu, până ce are consistenţă de sos gros, care curge mai greu de pe lingură. Este esenţial să fie destul de fiartă glazura. Dacă nu e fiartă destul, va curge de pe prăjitură. Esenţa de rom se pune la final, dacă folosim. Se toarnă glazura caldă peste prăjitură şi se nivelează repede, eventual se presară deasupra puţin susan ori mici perle de zahăr. Dacă a fost bine făcută, glazura se va închega şi va rămâne lucioasă. După o oră la temperatura camerei, înainte ca glazura să fie complet întărită, dar când nu mai există pericolul să curgă, se taie prăjitura bucăţi, dar nu se mişcă de pe loc. Abia după alte 2-4 ore se pot aranja prăjiturelele pe platouri, chiar una peste alta, fără a se strica aspectul. Prăjitura se poate răcori mai rapid la frigider, dar este posibil ca glazura să piardă luciul. Va rămâne oricum extrem de gustoasă, chiar şi fără sclipiri la suprafaţă…