Reţeta de tocinei bucovineni din vechime se pare că a suferit nişte interesante transformări după ce românii au ajuns, cu obiceiuri alimentare cu tot, pe alte meleaguri. Această variantă este acum la modă în comunităţile de români din Italia şi reuşeşte în felul său să unească, în jurul unei farfurii cu un deliciu rustic dintr-un colţ de ţară, dorul de ţară al românilor din zone diferite. Este vorba doar despre mici adaosuri de arome, dar asta face totul şi mai gustos…
Avem nevoie de:
1 kgde cartofi maturi (nu se folosesc cartofii noi pentru că lasă multă zeamă), 4 ouă, 4 linguri griş, 2-4 liguri făină albă, 2 linguri smântână, o linguriţă sare, o linguriţă piper, o linguriţă boia de ardei, puţin cimbru uscat, un căţel de usturoi, o ceapă mică sau o bucăţică de praz tocate fin, opţional o lingură de brânză de burduf, ulei de floarea-soarelui pentru prăjit şi smântână sau iaurt gras pentru servit
Preparare:
Curăţăm cartofii de coajă şi îi radem prin răzătoarea cu ochiuri rotunde mici. Presăm uşor cartofii raşi, fără a-i stoarce complet, doar pentru a elimina o parte din zeama care face cartofii să se înnegrească. Presărăm peste ei sare, piper, puţină smântână şi adăugăm ouăle. Amestecăm bine, apoi presărăm grişul şi lăsăm 10 minute compoziţia. După acest interval presărăm şi puţină făină albă, dacă e necesar, doar cât să se poată lega totul la prăjit. Compoziţia nu trebuie să fie prea deasă, pentru ca tocineii să nu iasă seci. Împărţim compoziţia în 3 vase. În unul lăsăm totul aşa cum este sau putem adăuga brânză de burduf. Tocineii vor avea gustul bucovinean clasic. În al doilea vas adăugăm usturoiul ras, boia şi cimbru, care vor conferi aromă ardelenească. În al treilea vas punem peste cartofi ceapa sau prazul tocate fin, care vor conferi aroma oltenească. Încingem ulei într-o tigaie neaderentă şi începem să punem cu o lingură câte puţin, aplatizând fiecare grămăjoară până devine ca o turtiţă. Începem cu compoziţia simplă, apoi continuăm cu cea cu ceapă şi doar la urmă prăjim tocineii cu usturoi, ca să nu se amestece ciudat aromele. Fiecare tocinel se prăjeşte pe o parte până se rumeneşte şi abia apoi se întoarce pentru a se rumeni pe cealaltă parte. Dacă s-a pregătit corect compoziţia, tocineii se vor lega frumos şi nu se vor rupe la întoarcerea de pe o parte pe alta. Tocineii astfel pregătiţi se servesc calzi, cât sunt crocanţi, cu smântână groasă sau cu iaurt. Spre deosebire de cei bucovineni autentici, aceştia nu se potrivesc cu zahăr presărat deasupra, aşa cum se consumă în unele locuri. Se asortează însă şi cu sos de hrean sau cu salate acrişoare, pentru cine preferă astfel de asociere.