Gutui cu caimac (desertul sultanei)

Cei ce au îndrăgit serialele istorice turceşti au remarcat, probabil, că frumoasele vremii şi mai ales sultanele aveau ca desert preferat un preparat cu aspect apetisant, de culoare roşie, cu moţ de frişcă. Este vorba despre gutuile glasate servite cu caimac, un foarte vechi preparat dulce turcesc, care place mult şi copiilor şi se poate pregăti cu uşurinţă acasă, în zilele noastre. Este adevărat că nu putem găsi foarte uşor în magazinele noastre obişnuite unele ingrediente din reţeta originală, precum pecmez (un fel de sirop din struguri ori zeamă de prune) sau nectar de rodie, dar cu puţină imaginaţie le putem înlocui cu succes.

Avem nevoie de:

500 gzahăr, 100 g miere pură (în reţeta originală – 2 căni pecmez), 3 gutui mari, scorţişoară şi cuişoare după gust, 200 ml smântână dulce pentru frişcă (în reţeta originală – o cană caimac), o lămâie, opţional o cană cu suc din boabe de rodie sau o lingură petale roşii de hibiscus, puţin miez de nucă sau fistic tocat

Preparare:

Spălăm bine gutuile, le curăţăm de coajă, le tăiem în jumătăţi şi le scoatem cu grijă căsuţele cu seminţe (cu ajutorul unei linguri pentru îngheţată). Punem cojile şi căsuţele cu seminţe într-o cratiţă, iar peste ele aşezăm gutuile şi le presărăm cu o treime din zahăr. Dacă folosim suc de rodie sau petale, pentru o frumoasă culoare roşie, le adăugăm printre gutui. Facem un sirop amestecând restul de zahăr cu scorţişoară, cuişoare şi 2 căni de apă, precum şi cu zeama unei lămâi. Putem adăuga şi o parte din coaja rasă a lămâii, pentru o aromă mai puternică. Turnăm siropul peste gutui şi punem vasul pe foc iute până clocoteşte intens. Reducem căldura, acoperim oala parţial şi fierbem la foc foarte mic gutuile până se pătrund şi devin uşor translucide. Dacă nu sunt acoperite de lichid (depinde de cratiţă), le întoarcem cu grijă pe parcurs, pentru a se pătrunde şi colora uniform. Dacă am folosit petale sau suc de rodie, se vor colora spectaculos în roşu, iar dacă nu, vor avea o culoare roşcată, de chihlimbar. Siropul ar trebui să se lege binişor în acest timp, dar să rămână lichid. După ce au fiert gutuile, le lăsăm să se răcească la temperatura camerei, în siropul în care au fiert, în vas acoperit, măcar 2 ore. Între timp batem frişca şi o ţinem la rece. Când gutuile s-au răcit complet, le scoatem cu grijă şi le punem pe platoul de servire, cu scobiturile în sus. Siropul îl strecurăm, îl încălzim puţin şi îl amestecăm cu mierea, astfel încât să fie lichid amestecul, dar să aibă totuşi o consistenţă mai densă, de sirop. Turnăm siropul peste gutuile de pe platou şi printre ele, dar fără să le scufundăm în lichid. Le păstrăm la temperatura camerei până la servire, dar nu mai mult de 2-3 ore. Chiar înainte de servire, scoatem frişca din frigider şi punem pe gutui, în fiecare scobitură, câte un moţ generos de frişcă. Presărăm fistic tocat sau nucă tocată, sau pur şi simplu puţină scorţişoară măcinată. Este un desert săţios şi savuros, dar totuşi uşor şi delicat.