Pentru cei neobişnuiţi cu feluri principale dulci, chisăliţa, care este ca un compot dens, poate părea o alegere ciudată. Ca să pară şi mai ciudată, precizez că în versiunea sa originală, ţărănească, se consumă cu mămăligă. În unele locuri, se şi fierbe cu puţin mălai, ca un cir. Este însă foarte gustoasă şi plină de vitamine. De regulă, chisăliţa se face din prune foarte coapte, chiar din cele care au rămas în copac şi au fost prinse de brumă.
Avem nevoie de:
1 kgprune, 500 ml apă, 4 linguri miere sau zahăr, opţional 4 linguri mălai grişat sau făină albă şi o linguriţă scorţişoară măcinată.
Preparare:
Prunele le spălăm bine şi eliminăm sâmburii. Dacă vrem un gust amărui, punem sâmburii într-un săculeţ de tifon curat, îl legăm şi îi punem la fiert şi pe aceştia în chisăliţă, dar nu este obligatoriu. Rupem prunele şi le punem cu zahărul sau mierea şi apa la fiert, la foc mic, în vas acoperit, cu grijă să nu facă spumă şi să dea în foc. Amestecăm şi le fierbem până se desfac şi devin ca un compot ”ratat”. Adăugăm scorţişoara, dacă folosim. În general, chisăliţa este gata acum, dar în unele zone se preferă îngroşarea ei ca un sos. Pentru acesta, fie se dizolvă făină albă cu puţină apă şi se toarnă când clocoteşte, fie se presară în chisăliţa care fierbe nişte mălai grişat. În ambele cazuri se mai fierbe totul 2-3 minute, apoi se ia de pe foc şi se lasă acoperit vasul 10 minute. Chisăliţa se serveşte tradiţional în perioadele de post, în vase de lut, caldă, cu mămăligă. Se oferă însă în ultima vreme şi ca fel rustic sau desert la pensiuni, în versiunea îngroşată, cu puţină frişcă şi cu felii de cozonac alături. În ambele versiuni e delicioasă şi uşoară.
Iuliana Tiţă