Prăjitura răzuită

Probabil că este printre cele mai economice și ușor de făcut prăjituri de casă, dar în același timp este foarte spornică și deosebit de gustoasă. În plus, deși are aparență de prăjitură cu cremă, în realitate este din categoria ”uscățele fragede” și se păstrează bine la temperatura camerei zile în șir. Ba este chiar mult mai gustoasă după 24-48 de ore şi își schimbă textura de la crocantă la sfărâmicioasă de la o zi la alta. Așadar, în funcție de preferințe, trebuie doar să așteptăm momentul potrivit pentru a o savura....

Avem nevoie de:

800g - 1 kg făină albă, 3 ouă mari, 1 praf de copt, o cană de ulei/unt gras/untură (nu margarină!), o cană de zahăr pudră, 150 g zahăr tos, coaja unei lămâi, 4 linguri cu vârf de magiun sau gem de vișine/caise, un plic zahăr pudră vanilat (20 g), 150 g nucă măcinată, opțional o lingură esență rom și o lingură cacao.

Preparare:

Cernem 700 g făină și praful de copt în vasul în care facem aluatul. Separăm două albușuri și le dăm deoparte. Punem puțină sare și batem aceste albușuri cu zahărul tos, ca pentru bezele. Amestecăm nuca măcinată cu gemul, cacao și rom dacă folosim, și apoi cu spuma de albuș. Dăm deoparte această cremă. Separat amestecăm un ou întreg și cele două gălbenușuri cu zahărul pudră simplu, apoi cu uleiul. Turnăm peste făină și amestecăm. Trebuie să iasă un aluat moale, dar care se poate aduna bilă și se poate turti cu mâna fără a se lipi. Dacă prea moale adăugăm câte puțină făină. Separăm o treime din aluat. Această treime o frământăm în continuare cu câte puțină făină, până e dens aluatul ca o plastilină. Restul de aluat îl lăsăm cum este și îl întindem cu mâna, prin presare, pe fundul tăvii ( iese o tavă de 40x60 cm). Trebuie să fie cam de 0,5 cm gros aluatul din tavă și cât mai uniform. Nu e nevoie să ungem și tapetăm tava, decât dacă am folosit ulei la aluat. Înțepăm foaia din loc în loc cu furculița și o ungem cu crema de gem cu nuci și albuș, tot uniform. Deasupra radem prin răzătoarea mare aluatul cel frământat cu mai multă făină, direct pe prăjitură, ținând răzătoarea complet în aer cu o mână și aluatul în cealaltă mână. Dacă am pus destulă făină în aluatul acesta, se va rade frumos, fără a se lipi. Dacă e prea moale acest aluat, îl mai frământăm cu altă făină. Acesta este și motivul pentru care cantitatea de făină nu poate fi precizată exact în rețetă, totul depinde de umiditatea ei. După ce am ras relativ uniform aluatul peste prăjitură, încingem cuptorul la maxim pentru 10 minute, apoi reducem temperatura la mediu și punem prăjitura la copt pentru 35-40 minute. Nu trebuie să se rumenească deasupra prea tare, doar să devină ușor roz-aurie, iar pe margini să fie rumenă. De altfel, mirosul ce va ieși din cuptor ne va indica precis când e coaptă. După coacere presărăm prăjitura fierbinte cu zahăr pudră vanilat și o lăsăm să se răcească în tavă. O tăiem abia după 1-2 ore, cu grijă, cu un cuțit foarte ascuțit și cu lamă subțire. Va părea că e prea tare și uscată, crocantă ca biscuiții, dar după ce stă câteva ore ( cel mai bine 24-48), devine sfărâmicioasă și fină. Este unul dintre ”fleacurile dulci” ideale la ceai sau cafea, dar și o soluție minunată dacă vrem să ne așteptăm mereu oaspeții cu bunătăți de casă, dar nu avem timp să le pregătim zilnic. În plus, pentru că își păstrează bine forma, această prăjitură poate fi transportată fără probleme ca desert în călătorie sau la ieșirile la grătar.