Spre deosebire de sfințișorii din aluat dospit din Moldova și Bucovina, mucenicii din sudul țării sunt un fel de paste făinoase, care se fierb în apă ori lapte și se servesc într-un sos delicios, cu nucă și arome. Se găsesc și în magazine, dar merită făcuți acasă, chiar dacă durează mai mult, pentru că ies savuroși.
Avem nevoie de:
500 g făină albă, 250 ml apă, două linguri ulei, puțină sare, o cană zahăr, arome (scorțișoară, coajă de lămâie, zahăr vanilat, esență de rom – toate sau o combinație la alegere), 2 litri de apă și opțional o linguriță de unt pentru sos
Preparare:
Începem pregătirea cu o zi înainte de servire. Din făină, 250 ml apă, ulei și sare frământăm bine un aluat relativ moale, până nu se mai lipește de vas ( se poate frământa și în robotul de bucătărie). Lăsăm aluatul să stea acoperit cu un șervet, la temperatura camerei, 20-30 de minute. Îl întindem foaie groasă de 3-4 mm și tăiem cu un păhărel de țuică buline, ca pentru gogoși. Din fiecare bulină mai tăiem un disc mai mic în mijloc ( dacă nu avem un decupator atât de mic, tăiem gura unei sticle de suc din plastic și o folosim). Obținem astfel cercuri de aluat pe care le răsucim în forma cifrei opt, le presăm ușor la mijloc și le punem pe tăvi la uscat, cu grijă să nu le suprapunem. Aluatul rămas îl adunăm, îl frământăm și întindem o nouă foaie, din care decupăm alți mucenici, până folosim tot aluatul. După ce s-au zvântat cel puțin o noapte și i-am întors între timp de 2-3 ori, mucenicii muntenești sunt gata de preparare. Punem la fiert 2 litri de apă cu puțină scorțișoară și sare. Când clocotește tare, punem mucenicii în oală, toți odată, și amestecăm. Îi fierbem cca 7 minute, până se ridică în apă la suprafață, s-au umflat, arată ca pastele fierte, dar sunt încă un pic cleioși, nu fierți excesiv. Dăm vasul deoparte de pe foc, punem zahărul, untul dacă folosim, aromele și jumătate din nucă, apoi amestecăm bine, dar cu grijă să nu rupem mucenicii. Acoperim oala cu capac și lăsăm totul în așteptare jumătate de oră, cât să se îmbine aromele. Servim mucenicii muntenești călduți, cu tot cu sosul în care plutesc, presărați suplimentar cu nucă multă, scorțișoară pudră și zahăr vanilat din belșug. Se consumă în ziua în care au fost fierți și sunt foarte gustoși chiar și după ce s-au răcit.