Este cea mai cunoscută și mai populară rețetă de napolitană pregătită în casă în țara noastră. Foarte gustoasă, puțin costisitoare și fără ingrediente complicate, această napolitană se taie frumos și poate constitui un desert de sine stătător sau o componentă a amestecurilor de ”băcărăi” oferit la momente festive în Bucovina.
Avem nevoie de:
1 pachet mic cu foi de napolitană ( vom folosi din el doar 3-4 foi), 200-250 g miez de nucă, 200 g unt gras, 6 gălbenușuri, 400 g zahăr, o sticluță esență de rom sau 2 fiole, un vârf de cuțit sare
Preparare:
Punem miezul de nucă să se usuce și să se rumenească ușor, fie în tavă, la cuptor, fie într-o tigaie fără ulei, pe flacăra aragazului. Amestecăm mereu, ca să nu se ardă. Sunt gata când emană miros puternic de nuci rumenite. Le dăm deoparte și le lăsăm să se răcească. Jumătate le trecem prin mașina de nucă, în timp ce restul le tocăm din cuțit, în bucățele nu prea mari. Amestecăm din nou toată nuca și o dăm deoparte. Tăiem untul bucățele și îl dăm deoparte. Batem gălbenușurile cu 200 g zahăr și o sticluță esență de rom, până devin spumoase și zahărul este topit aproape complet. Într-o cratiță foarte curată punem restul de 200 g zahăr, turnăm chiar în mijloc trei linguri apă rece și sarea și punem pe foc mic, să se formeze caramelul. Nu amestecăm, doar scuturăm și rotim cratița din când în când, ca să se uniformizeze culoarea. Caramelul e gata când are culoare aurie-roșcată. Dacă îl lăsăm să devină maro închis, va fi amar. Când are culoarea dorită, stingem caramelul cu cuburile de unt și amestecăm până se combină totul într-un sos cleios. Dăm vasul deoparte și, cât e încă fierbinte, amestecăm repede spuma de gălbenușuri și nuca. Dăm vasul înapoi pe aragaz, la foc mic, amestecând mereu, până se îngroașă puțin crema. Trebuie să curgă încă din lingură, dar să aibă consistența smântânii. Dacă ne pare totuși prea lichidă, mai putem adăuga nucă măcinată. Când e gata, lăsăm crema 10 minute să se răcorească puțin, apoi o punem, caldă încă, între 3-4 foi, distribuind-o cât mai uniform. Este încă destul de subțire ca să se distribuie ușor. Punem deasupra ultimei foi o suprafață plană (tocător, bucată de carton, etc) și o greutate, ca să se lipească bine foile între ele. Lăsăm prăjitura la rece minim 12 ore, apoi o putem tăia în bucățele de forma și dimensiunea dorită. Este delicioasă și, la rece, netăiată și învelită în folie alimentară, se păstrează chiar și o lună.