Ceva dulce-amărui, fin, care se topește în gură neobișnuit, extrem de simplu de făcut și mereu la îndemână dacă apar musafiri neașteptați… Este desertul celor comozi, dar asta nu-l împiedică să fie apreciat de aproape oricine îl încearcă, chiar dacă este ceva simplu și de post. Englezii îl adoră, și nu numai ei.
Avem nevoie de:
4-5 linguri de miere ( sau ”golden syrup” – un sirop gros de caramel care se găsește în supermarket), 200 g zahăr tos, 3 lingurițe rase cu bicarbonat de sodiu alimentar, o linguriță oțet.
Preparare:
Pregătim pe o tavă o foaie de hârtie de copt. Folosim o oală de 1,5 litri, mai mult înaltă, preferabil din inox, în orice caz nu una neaderentă. Amestecăm în ea zahărul cu mierea, ușor, fără a întinde pe pereți. Adăugăm oțetul și punem la fiert la foc mediu. Mierea și zahărul se vor topi și vor fierbe forfotind. Nu trebuie să amestecăm. Când începe să își schimbe culoarea scuturăm ușor oala, dar nu amestecăm cu lingura. Caramelul trebuie să fie auriu, eventual puțin roșcat dacă vrem un gust amărui. Când are culoarea dorită, dăm oala deoparte de pe foc, aruncăm în ea bicarbonatul și amestecăm repede. Se va forma o spumă care se umflă și pare gata să iasă din oală. Imediat turnăm totul pe foaia de hârtie, în tavă, chiar la mijloc, fără a încerca să nivelăm. Este necesară maximă atenție, întrucât caramelul este foarte fierbinte! Lăsăm tava nemișcată o oră, să se răcească fagurele complet, apoi tăiem cu un cuțit încălzit sau rupem bucățele și le așezăm pe farfurie. Produsul final seamănă cu o ciocolată aerată, dar este doar caramel spongios, extrem de ușor și gustos. Este minunat alături de cafea. Nu se păstrează în locuri umede, pentru că nu va mai fi crocant, ci devine gumos și lipicios.