Rețeta provine dintr-un foarte vechi caiet al unei bunicuțe din Dorohoi, care, pentru că a trăit vremurile crunte ale foametei, a învățat să nu risipească nimic, nici măcar frunzele de urzică... Deși foarte modest în aparență, preparatul, ușor de realizat, este la fel de gustos ca un borș de urzici de primăvară.
Avem nevoie de:
50g frunze uscate de urzică ( sau o cutie cu ceai de urzică vrac, de la orice magazin naturist), 2 litri apă rece sau supă de pui, un morcov, un pătrunjel, o ceapă, 4 linguri orez, 1-2 cești borș acru de putină, o lingură făină albă, 200 ml smântână, sare, piper măcinat, pătrunjel verde tocat
Preparare:
Alegem urzicile uscate, să nu aibă tije, și folosim chiar și frunzele mărunțite fin. Turnăm o cană de apă rece peste urzicile uscate și le lăsăm câteva ore să se înmoaie.
Punem la fiert apa cu morcovul, pătrunjelul și ceapa tocate. Când sunt aproape fierte, adăugăm orezul ales și spălat, precum și urzicile scurse de lichid. Când a fiert orezul, adăugăm câte puțin borș, până obținem gustul acru dorit, apoi punem sare și piper, tot după preferință. Lăsăm borșul să dea câteva clocote la foc mic. Amestecăm separat făina cu smântâna și pătrunjelul tocat fin, apoi subțiem pasta cu câte un strop de borș fierbinte din oală. Dăm oala deoparte de pe foc, o lăsăm trei minute și turnăm amestecul de smântână, amestecând repede. Gustăm din nou și mai adăugăm sare și piper dacă este necesar.
Borșul de urzici este mai gustos a doua zi după preparare, servit în strachină de lut, care păstrează uniform căldura.