Dulceață de coarne (rețetă dintr-un caiet vechi)

Nu sunt curioasă din fire. Cel puţin, nu într-atât de curioasă, încât să-mi bag nasul prin oalele tuturor. (Nu de alta, dar mai am nevoie de el!) Însă aşa de tare mirosea a dulceaţă pe holul blocului în care locuiesc, încât, asemeni personajelor lui Disney, m-am luat după unda aromei de răi şi... am bătut la uşa vecinei. Să cer reţeta (ştiam eu însă că mă va îmbia şi cu o chisea cu dulceaţă şi un pahar cu apă).

Tingirea cu dulceaţă de zmeură abia ce fusese trasă de pe foc. Am dat să mă îndrept spre ea, cu linguroiul de lemn în mână, când atenţia mi-a fost distrasă de... caietul vechi de reţete. Sau caietul de vechi reţete; spuneţi-i cum vreţi.

Citeşte continuarea pe Antena satelor