Sârbușcă sau dresală cu chișleag

Despre moldoveni se spune că ar pune lapte și-n varză acră. Lapte, nu, dar smântână sau chișleag, da. Mai ales dacă varza aia acră este perpelită nițel în ulei, cu niscaiva condimente deasupra și cu ceapă roșie tăiată mărunțel. Dar dacă ai lapte acru sau chișleag, atunci poți zce că toată gastronomia „Bot'șenilor” îți stă la degetul mic, cu condiția să cunoști și rețetele tușei Eugenia din Hăvârna.

Chișleagul se face numai în oală de lut roșu, înaltă și pântecoasă. Se toarnă acolo laptele crud și se lasă la cald o zi și o noapte. Pe vremuri, se urca în pod, că acolo urca și toată căldura casei, în vreme ce-n beci rămânea răcoreala. Când începe a se prinde, oalele se smântânesc (și vom vedea că de smântâna asta dulce avem nevoie în rețetă. Ce rămâne, e chișleagul, care se poate bea așa ori din el se face brânza dulce. Se încălzește puțin chișleagul, se pune apoi într-o strecurătoare (cu o pânză curată de inișor în ea) și se lasă la scurs. Deasupra se alege brânza, dedesubt, zerul, de care iar vom avea trebuință. Dar cum se prepară rețeta de sârbușcă (sau dresală, zicându-i așa fiindcă e dreasă cu smântână).

Ai trebuință de: doi litri de zer, smântână dulce, o ceapa, un morcov, două linguri cu mălai, 500 g cartofi, sare.

Citeşte continuarea pe Antena satelor