Hribii cu haina lor maronie, rotunjori şi bonomi ca nişte... burghezi parizieni din veacul XIX! O dată ce ai poposit cu ei în bucătărie, poţi totuşi să faci un lucru: să închizi ochii şi, trăgând în piept mirosul de reavăn, de frunză umedă, de pământ, să îţi imaginezi pentru o clipă că eşti în pădure. Dar cum îi prepari?
Hribii se clătesc iute sub jet de apă rece. Chiar dacă sunteţi tentaţi să îi lăsaţi mai multă vreme în apă, sfatul meu este să nu o faceţi. Apa rece ar putea să oxideze „carnea” cea albă a hribilor. (Şi se vor şi umfla de apă... că nu degeaba li se mai spun ciupercile, de orice fel ar fi ele,... bureţi!) Şi, oricum, îi veţi fierbe în două-trei ape, timp „să se lase” nisipul şi să se limpezească. Dar înainte de a-i arunca în oală, nu uitaţi să îi tăiaţi în felii. În ultima apă adăugaţi o ceapă tăiată mărunt. Lăsaţi să fiarbă aşa, dimpreună, vreme de un ceas, la foc potolit, adăugând din când în când apă călduţă.
Citește rețeta integral pe ANTENA SATELOR