Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Dragoş Gabriel Agavriloaieeste pasionat de tot ce ține de lumea satului de altădată, de muzica populară veche, de costumul popular, de piese și ornamente vechi
Este singurul din comuna Zvoriștea care țese la război, meșteșug pe care l-a învățat singur
„Vreau să fiu învățător în satul meu, să am o căsuță veche, bătrânească, unde să-mi așez toate obiectele adunate de mine în timp, să lucrez la războiul de țesut și să mă îngrijesc de tot ce ține de tradiții și autentic”, mărturisește Dragoş Gabriel Agavriloaie, un tânăr de 18 ani, din satul Buda, comuna Zvoriștea.
Ne vorbește în timp ce lucrează, din spatele unui război de țesut, o mașinărie masivă din lemn de esență tare, unde prind viață țesături migăloase, ștergare cu motive populare, scoarțe colorate.
Trage cu forță de nişte mânere, pe altele le împinge, trece cu precizie firele colorate prin ițele de bumbac, apasă ritmic două pedale, iar întregul mecanism prinde viaţă, zgomotos ca un motor străbun.
Lucrează la un prosop, ștergar cum îi zice el, în două ițe, cu motive specifice comunei sale și, rând cu rând, cu răbdare și îndemânare, pânza prinde contur.
Dragoș este elev în clasa a XII-a, specializarea educator - învățător, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava.
Pasionat de tot ce ține de lumea satului de altădată, de muzica populară veche, de costumul popular, de piese și ornamente vechi, adolescentul este singurul din comuna Zvoriștea care țese la război, meșteșug care a fost dintotdeauna în seama femeilor, însă care se stinge ușor-ușor peste tot.
„Mama mea e învățătoare, bunica mea e tot învățătoare, mătușa și unchiul meu la fel, iar tradițiile, tot ce e autentic, de-al locului, patriotismul mereu au fost puse în valoare în casa noastră. Așa s-a născut și dragostea mea pentru aceste îndeletniciri, pasiunile mele”, povestește Dragoș.
Cea mai mare dorință de ziua lui? Un război de țesut
Primul război de țesut l-a văzut la un muzeu, iar copil fiind l-a fascinat jocul ițelor, țesăturile colorate care prindeau formă din mâinile meșteșugarilor. Ține bine minte războiul pe care l-a văzut în casa lui Ion Creangă, de la Humulești, fiind impresionat de mașinărie.
„Anii au trecut, iar eu tot colecționam obiecte vechi, le recondiționam și mi-am dat seama că am majoritatea pieselor dintr-un război de țesut. Așa a prins rădăcini dorința mea de a avea propriul meu război, urma ziua mea și tare m-am rugat de tata să facem rost de piesele care lipseau din război. L-am primit în octombrie 2020, am adus câteva piese de la o vecină care obișnuia să mai țese, le-am cărat în spate până acasă. L-am adus eu neștiind să țes, dar dorindu-mi foarte tare să încep lucrul la el”, spune tânărul.
Aproape tot ce știe despre țesut a învățat de pe internet, de pe YouTube. S-a uitat la documentare, la tutoriale, la alți meșteri și a exersat până când și-a format propriul stil de lucru.
„Înainte de Sfântul Andrei (n.r. 2020) am început să urzesc firele afară pe gard, în frig, m-am tot învârtit. Aveam ore online, am intrat și am dat pe mute, mi-am zis că eu trebuie să urzesc acum, n-am timp de altceva”, a mărturisit tânărul.
Cel mai mult îi place să lucreze ștergare, în două sau patru ițe, reproducând modele specifice comunei Zvoriștea și păstrând culorile locului - verde predominant, negru, galben, albastru.
A țesut și covoare, brâie, iar pe viitor vrea să diversifice cu trăistuțe.
Încă nu vinde din lucrările sale, dar ia în considerare asta pe viitor având în vedere că materia primă este destul de costisitoare.
„Sunt secrete, fiecare meșteșug are secretul lui, fiecare țesător are un stil de lucru propriu. Sunt migălos, nu neapărat rapid. Pe parcurs m-au mai îndrumat bunica mea și o vecină de la care am luat războiul, mi-a dat câteva direcții. Țes aproape zilnic, pun muzică populară la pick-up și lucrez. Nu vrea să fac lucruri modernizate, stilizate, ci autentice, nu vreau să mă abat foarte mult de la ce e tradițional, pentru că astfel se pierde identitatea, specificul fiecărui loc”, povestește Dragoș.
Colecționează și recondiționează obiecte vechi
Între timp, și-a amenajat la subsolul casei o cameră așa cum visează că va fi cândva și căsuța bătrânească pe care o va avea – pereții i-a împodobit cu scoarțe colorate și tablouri vechi, colecționate în timp, pe câteva rafturi de mobilier recondiționat a așezat oale de lut, cărți, piese de război, discuri de vinil.
Mai are două mașini vechi de cusut (la care știe să coase), o ladă de zestre plină de țesături, o laiță, un pick-up, însă cel mai de preț este războiul de țesut care umple aproape întreaga cameră.
„Mi-aș dori să am o casă bătrânească veche, în care să-mi pun toate lucrurile colecționate, e dorința mea de când eram mic. Să fie și expoziție, și atelier. Am început să adun lucruri vechi, cred că nu eram încă la grădiniță când întrebam vecinii dacă nu au oale de lut sau obiecte. Apoi am început să adun câte un lemnișor, o lampă, un tablou. Le și recondiționez, cercetez să văd ce e, la ce a folosit, cât de vechi este, ce material. Le curăț, le dau cu baiț sau cu protecție”, a povestit tânărul.
Printre obiectele colecționate are și un pick-up la care ascultă muzică populară veche, în special Sofia Vicoveanca sau Maria Bararu, o solistă din Zvoriștea.
Premiul I la Olimpiada națională de meșteșuguri artistice tradiționale
La finele lunii iulie, anul trecut, Dragoș a reprezentat județul Suceava în cadrul Olimpiadei naționale de meșteșuguri artistice tradiționale, de la Sibiu.
Și-a adjudecat locul I, în plus a atras multă admirație fiind singurul băiat de la secțiunea de țesut la război.
„Am desfăcut tot războiul piesă cu piesă, le-am încărcat în mașină și am plecat spre Sibiu. Am avut un pic de emoții, să nu se fi crăpat din piese, fiind din lemn. L-am montat într-o căsuță de la Muzeul Astra și am țesut timp de trei zile. E o amintire tare frumoasă”, spune Dragoș.
De altfel, Dragoș este un elev eminent, fiind recompensat cu bursă de merit pentru rezultatele sale.
Zilnic face naveta Buda – Suceava, iar asta presupune trezit dis-de-dimineață, de la 6, și un drum deloc ușor, de o oră și jumătate dus-întors.
Peste zi, se împarte între pasiunile sale aparte și sarcinile de școală, țesând astfel, cu grijă și răbdare, o poveste de succes.
