Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ziua Bucovinei, sărbătorită pe 28 Noiembrie, nu a adus la Hliboca, regiunea Cernăuți, din Ucraina, niciun motiv de sărbătoare.
Marcată de incertitudini, lipsuri și perspective mai mult amare, în viața bucovinenilor de la granița cu România nu-și are loc festivismul.
Luni, reporterii Monitorului de Suceava au ajuns la spitalul din raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, unitate care asigură îngrijire medicală locuitorilor zonei, cu o capacitate de 200 de paturi.
Principala îngrijorare a directorului spitalului Hliboca, Ion Șcrobeneț, este reprezentată de fluctuațiile și întreruperile de energie electrică, ultima avarie întinzându-se pe parcursul a 12 ore.
Într-adevăr, pentru astfel de situații de criză, unitatea are un generator, care însă este mult subdimensionat și acoperă doar câteva secții ale spitalului.
„Am avut o naștere în timpul căreia nu am avut electricitate, operații chirurgicale, dar a lucrat generatorul, nu au fost probleme atunci. Ne-am descurcat, dar nu știm ce face rusul în viitor”, mărturisește directorul Ion Șcrobeneț.
„În primul rând, electricitatea lipsă, asta e îngrijorarea noastră. Vin temperaturi mai mici, poate să fie lipsă de electricitate, lipsă de gaz. Noi ne încălzim pe peleți, suntem ca un spital de rezervă în caz de black out, să primim bolnavi din alte spitale în caz de necesitate.
Avem nevoie de generatoare mai puternice, al nostru are 62,5 KW putere, aprovizionăm doar chirurgia, maternitatea, reanimarea și urgențele. Dar celelalte secții sunt fără electricitate în caz de lipsă. De asemenea, avem cilindru care ne aprovizionează cu oxigen, pentru el ne trebuie o sursă separată de electricitate, e deficit”, ne povestește medicul ucrainean.
Spitalul are 131 de paturi ocupate momentan, cazuistica viind variată, cu forme ușoare de boală, până la cazuri severe, la reanimare.
Cât privește aprovizionarea cu medicamente, directorul menționează că nu sunt probleme la acest capitol, asta și grație sprijinului din afara țării „prin fonduri comunitare, prin România, Crucea Roșie din Vrancea ne ajută, cei din Botoșani, prietenii și frații noștri din Siret, în frunte cu primarul Adrian Popoiu și colegul meu Sorin Gherasim”.
Nu lipsesc medicamente nici de la farmacia spitalului, însă și aici creșterea prețurilor a cernut din clienți.
Războiul i-a măturat clinica oftalmologică de la Severodonetk, iar acum e voluntar la Hliboca
Din luna martie, secția de oftalmologie a spitalului din Hliboca beneficiază de câteva echipamente de ultimă generație, aduse de la o clinică modernă din Severodonetk, măturată între timp de o rachetă rusească.
Imediat după primele atacuri din luna februarie, managerul clinicii, Valeri Malisevschi, a încărcat o parte din aparate, pe care le-a adus la Hliboca, iar în prezent face voluntariat alături de echipa sa de medici oftalmologi.
„În Severodonetk aveam o clinică mare, de 750 de mp, unde specialiștii aveau 100-120 de operații pe lună. În prezent clinica e distrusă complet, a nimerit o rachetă. În martie am reușit să plecăm și să luăm aparatura mai scumpă și am venit aici ca voluntari, continuăm să salvăm vieți”, spune managerul fostei clinici, Valeri Malisevschi.
În ciuda celor întâmplate, acesta vrea să redeschidă o clinică de specialitate în Cernăuți, cu toate că nu a părăsit încă gândul de a se întoarce acasă, în Severodonetk.
„Nouă oameni vor avea astăzi intervenții oftalmologice”, completează directorul spitalului.
„Avem foarte multe aparate aduse de acolo. Noi, la nivelul raionului, nici nu știam că există astfel de echipamente”, mai spune acesta.
„Am trăit minunat de bine până la război”
Railean Vasile Gheorghe, de 67 de ani, era printre cei programați ieri pentru o intervenție chirurgicală la ochi, de cataractă.
De loc este din satul Suceveni, Hliboca, iar despre viața dinainte de război își amintește cu seninătate și nostalgie.
„Până să vină războiul, foarte bine ne-am simțit, am trăit minunat de bine. Acuma a început. La noi nu a ajuns războiul. Nu se lasă nici unul, nici altul, mor oameni degeaba, închid școlile, spitalele. Aici încă nu a ajuns, noi suntem din Bucovina. Lumina electrică o sting cam des, sate întregi nu e lumină. E greu, dar de nu ar fi mai greu. Niciodată nu am crezut să trăiesc război. Foarte bine am trăit până la război, deodată a început”, mărturisește cu tristețe bătrânul.
