Crucea, blestemul minei de uraniu

Sistarea activității minei de uraniu de la Crucea a lovit ca un trăsnet o întreagă comunitate. Practic, a fost o lovitură care se resimte din plin, atât pentru micile afaceri existente în comună, cât și pentru bugetul local, fără a mai vorbi de buzunarele familiilor direct implicate în procesul de închidere a minei. ”Acum câțiva ani, în ziua de salariu, nu aveai loc să arunci un ac în crâșmele din centru. Acum bate vântul”, este concluzia sumbră a unei femei care lucrează într-un local din Crucea. Iar faptul că salariile minerilor nu mai intră în economia locală se vede la tot pasul. La un magazin alimentar care funcționează în centrul comunei Crucea activitatea a scăzut la jumătate față de începutul acestui an. Oamenii cumpără doar strictul necesar și în cantități mai mici. La sediul Sucursalei Crucea a Companiei Naționale a Uraniului bate vântul. O societate care cândva era păzită ca o fortăreață pentru că reprezenta o industrie strategică a țării și unde acum nu te mai întâmpină nimeni. În curte erau parcate două mașini, probabil ale unor angajați care au mai rămas la societate pentru a încheia și niscai acte contabile.

”Noroc bun”, un mesaj care acum are altă semnificație

În zona centrală a comunei, imediat lângă drumul național care leagă Vatra Dornei de Broșteni, se află un vagonet care amintește că aici a fost zonă minieră. Pe una din fețele vagonetului scrie IMR 1983, anul în care mina de uraniu de la Crucea și-a început activitatea. Pe cealaltă față e scris mesajul minerilor ”Noroc bun”, numai că acum acesta sună ca un plânset sfâșietor. Iar odată cu deschiderea activității de minerit, la Crucea au venit mii de oameni din diferite colțuri ale țării. Au primit locuințe în blocurile construite de statul comunist și s-au stabilit aici. Mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată la casele lor și asta pentru că, acum, Crucea este singura casă pe care o au. Iar la vremea respectivă erau ajutați de stat pentru că nu plăteau încălzirea și nici celelalte utilități, apă și canal.

Chiria pentru o garsonieră din Crucea: 23 lei/lunar

În momentul de față, în Crucea există 6 blocuri de câte 4 etaje, două de garsoniere cu câte 40 de camere și alte 6 vile care găzduiesc mai multe familii. O parte sunt ale Primăriei Crucea, dar cele mai multe sunt încă ale IMR. Locatarii care nu le-au cumpărat, și au fost puțini care au reușit să devină proprietari, plătesc o chirie simbolică. De exemplu, pentru un apartament cu două camere situat la etajul unu al unui astfel de bloc chiria este de 66 de lei/lunar, în timp ce pentru p garsonieră chiria este de 23 de lei/lunar. Înainte de a intra în insolvență, în urmă cu câteva luni, Compania Națională a Uraniului a plătit un evaluator care a stabilit valoarea imobilelor. Așa s-a ajuns ca un apartament cu 3 camere să fie evaluat la 15.000 de euro, iar unul cu două camere la 10.000 de euro. Rămași fără locuri de muncă, oamenii care locuiesc în aceste blocuri spun că prețul este prea mare și cred că o evaluare mai realistă ar fi la două treimi din ce s-a stabilit anterior. Sunt apartamente unde încălzirea se face cu sobe cu lemne, iar ”furnalele” care ies din imobile se văd de la mare distanță. Nu a fost mereu așa, pentru că înainte de 1990 exista încălzire centralizată, dar cu timpul aceasta a fost distrusă și nimeni nu a mai refăcut sistemul.

”De când s-a închis mina parcă nu mai există viață”.

Singurul avantaj al zonei sunt pensionarii. De la mina de uraniu s-a ieșit la pensie după 15 ani de muncă în subteran, așa încât în Crucea sunt destul de mulți oameni care acum mănâncă o pâine albă din veniturile de pensionar. Iar veniturile lunare pentru un miner sunt undeva la peste 3.500 de lei, ceea ce încă ține în viață această comună. Pentru Primăria din Crucea închiderea activității minei de uraniu este o pierdere enormă. Practic, bugetul local a fost ”șuntat” cu 40% din veniturile pe care le obținea anterior închiderii minei. ”2022 e cel mai dificil an din punct de vedere financiar pentru Primăria Crucea. Închiderea minei nu ne-a afectat doar pe noi, ci s-a răsfrânt peste întreaga comunitate. Sunt oameni care au plecat temporar sau definitiv din comună, dar și firme care și-au redus activitatea și au renunțat la o serie de angajați. În plus, Compania Națională a Uraniului a rămas cu datorii uriașe către Primăria Crucea. Este vorba de peste 843.000 de lei, o sumă uriașă pentru bugetul nostru, pe care vom încerca să o compensăm în măsura care se va putea”, a arătat Dorin Rusu, primarul comunei Crucea, fost miner la rândul său vreme de aproape 17 ani. Știe că situația pe care o are de gestionat este una extrem de grea, dar nu își pierde speranța că va scoate la liman lucrurile. Deocamdată, nu are prea multe raze de lumină, iar situația seamănă mai degrabă cu un bloc din Crucea: dezafectat de circa 20 de ani, cu mesteceni crescuți pe clădire. Iar ceea ce se petrece acum în Crucea a fost descris extrem de bine de contabila Primăriei, Iuliana Bâtcă, al cărei soț a lucrat o bună perioadă, unde altundeva decât la mină: ”De când s-a închis mina parcă nu mai există viață”.