Muntele care plânge, la propriu, în alb și albastru

Un munte din Bucovina plânge cu ”lacrimi” alb-albastre. Nu este nici o metaforă și nici o exagerare. În zona localității Crucea, acolo unde cândva, nu cu foarte mult timp în urmă, funcționa Exploatarea Minieră Leșu Ursului, dintr-un munte, pe un versant și pe altul, sunt galerii ale groazei. Din acestea se scurg ape care angrenează diferite substanțe chimice pe care le scot din măruntaiele muntelui și le deversează în apele de suprafață. Este un fenomen care se petrece de ani buni, dar nimeni nu pare să vadă această poluare, că altfel nu ar putea fi numită. Dan Andronic este un fost miner care știe extrem de bine fiecare loc, mai ales că a lucrat la exploatarea de la Leșu Ursului aproximativ 9 ani aici, iar alți 7 ani la mina de uraniu de la Crucea. Am mers împreună, pentru început, la așa-numita galerie 18, cu ieșire spre pârâul Leșului

”Ia uite cum curge cupru în jos, iar băieții cu ochi albaștri spun că nu mai este cupru și au închis Leșu Ursului. Ăsta e oxid de cupru. Vă dați seama cam ce concentrație de oxid de cupru este? Uite, pietrele sunt albastre. Și băieții au închis mina, să nu aibă oamenii de lucru. La cât de scump e cuprul acum au închis mina. Hoți, mincinoși! Uite cum sunt pietrele colorate, zici că e albastru de Voroneț”, a spus bărbatul într-o postare de acum un an. Nimeni nu l-a băgat în seamă. De autorități vorbim. Miercuri am fost împreună cu el din nou la acest loc din care se scurge o substanță albastră și ne-a explicat, fără pretenția că ar deține adevărul absolut, ce crede el, un simplu miner.

”E o galerie de cercetare și acum 3-4 ani când am descoperit-o așa curgea, între timp văd că s-a mai albit din cauza precipitațiilor. E o concentrație foarte mare de cupru Aici nu s-a exploatat, ci s-a început din vârful muntelui, cu galerii de coastă și apoi trebuia să se ajungă aici, numai că a venit Revoluția și s-a închis totul”, a arătat Dan Andronic.

”Nu pot să îmi dau seama ce e cu această apă albă, poate de la steril măcinat. Sigur e ceva toxic”

Fostul miner spune că la un moment dat, în zonă au venit chinezii, care s-au arătat extrem de interesați să reia exploatarea de cupru, așa cum se petrece și la Iacobeni. O parte din utilaje erau furate, altele nefuncționale, clădirile în paragină, așa încât investitorii au decis să nu bage bani. Chiar și așa, Dan Andronic spune că potențialul zonei este mare, iar cantitatea de cupru care s-ar putea exploata este uriașă.

Am trecut împreună cu fostul miner pe cealaltă parte a muntelui. Versantul în oglindă. Ne-am deplasat pe locul unde acum vreo 25 de ani exista o cale ferată folosită pentru transportul minereului. Mai sunt dovezi și acum. E vorba de traverse din lemn pe care firma care s-a ocupat de ecologizare nu s-a mai obosit să le valorifice și să le transporte din zonă. Am ajuns mai apoi și la locul vizat. ”Galeria 1 Nord este o galerie de transport, nu de exploatare. Pe aici se transporta minereul de sus din zona pârâului Câinelui. Cobora minereul prin colectoare, intrau vagoanele și plecau direct în Tarnița, la uzina de preparare. Nu pot să îmi dau seama ce e cu această apă albă, poate de la steril măcinat. Sigur e ceva toxic, pentru că știu că am băut odată apă, nu era albă, și mi s-a făcut rău, nu mi-am dat seama că ar fi conținut ceva”, ne-a spus Dan Andronic. Ne spune că galeria din care se scurge lichidul alb are o lungime de peste doi kilometri. A lucrat aici, ca și în celelalte galerii, pe care le știe ca pe propriile buzunare și mai știe și ce se exploata: ”Minereu compact care deține mai multe elemente, care conține pirită, plumb, fier și cupru mai puțin, dar științific nu știu exact cum se numește”.

Galerii betonate, o fostă colonie minieră și amintiri despre vremuri apuse

Dacă unele galerii sunt răni vii deschise, altele au fost betonate sau obturate. ”Aici a fost puțul 7 prin care se transporta minereu, iar acum a fost înfundat cu sort și apoi au turnat beton peste el. Mai în spate, erau ateliere de reparații vagoane, strunguri, triajul cum spuneam noi, iar cu timpul au demolat tot și acum a rămas doar clădirea de birouri. Încet-încet nici o să se mai știe că a fost aici ceva pentru că se împădurește tot”, a mai spus fostul miner Andronic. Tot de la el am afla că se exploata până la 400 de metri în jos, pe 5 niveluri, a câte 80 de metri. Lăsăm în spate fostele galerii și coborâm până pe malul râului Bistrița. Aici era fosta colonie minieră, unde locuiau, se distrau și mureau oamenii care lucrau la fosta exploatare minieră Leșu Ursului. Dan Andronic își aduce aminte de aceste locuri, acum distruse în mare parte sau acoperite de copaci și vegetație, de parcă ar fi fost ieri. Este din Cotnari și a venit aici cu părinții când avea doar câțiva ani. Acum are o ”vechime” în Crucea de jumătate de secol. Pentru el, Leșu Ursului și Crucea sunt ”acasă”, iar când postează pe rețelele de socializare câte o fotografie cu locurile ”natale”, foști colegi sau colege din Ardeal, Botoșani sau oricare alt loc al țării sau al lumii îl ”înghiontesc” cu câte un like și un comentariu. Îi invită să vină aici, pe malul Bistriței, pentru a depăna amintiri cu toții la un grătar și la o bere. Preț de câteva zeci de minute mi-a fost ghid și prin fosta colonie minieră. Îmi arată unde era ”blocul” unde stătea împreună cu familia, clădire în care era și morga. ”Acolo erau veceurile, acolo era cinematograful. Era modern, în pantă. Ultimul film pe care l-am văzut aici era cu Piedone. Mai încolo era magazia de cartofi. Știu că furam când veneau și basculau remorcile, dar așa era pe atunci, pe când eram copil. Hai să mergem și la stația de pompare. Atât a mai rămas din ea. Au distrus tot, nimic nu a mai rămas în picioare”, oftează cu regret Dan Andronic, omul de care acest loc s-a legat pe vecie.