Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La exact trei luni de la declanșarea războiului din Ucraina, Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Siret rămâne cel mai fierbinte nod dintre țara vecină și România. Lucrurile sunt însă total diferite față de primele zile de după 24 februarie. Dacă acum 90 de zile fluxul de refugiați era unul impresionant, iar fiecare persoană venea cu propria dramă, acum lucrurile s-au schimbat în mod semnificativ, iar greutatea s-a mutat pe partea traficului greu, de tiruri. Și în ceea ce privește voluntarii, ale căror mobilizare și activitate au fost apreciate unanim, schimbarea survenită în acest interval se vede cu ochiul liber. Oalele cu sarmale, tocănițele și alte mese calde au cam dispărut, iar unele corturi din care refugiații primeau ajutoare sunt acum fie abandonate, fie s-a tras fermoarul. Corturile în care fugarii din calea războiului își trăgeau sufletul înainte de a pleca din nou la drum spre destinația finală au devenit simple obiecte de ornament. Paturile pregătite pentru a-i primi pe refugiați stau intacte, în timp ce la corturile cu ajutoare numărul celor care se opresc este foarte mic.
Drumul de acces în PTF Siret este extrem de liber, cel puțin în partea mașinilor mici și pe ruta pietonală. Dinspre frontieră vin arareori oameni, unii dintre ei doar pentru cumpărături de strictă necesitate din România, care nu pot fi considerați refugiați.
Autoritățile, în schimb, sunt la datorie în continuare în număr mare. Uneori ai impresia că acești oameni din Poliție, Jandarmerie și ISU, aduși din diferite județe ale țării, nu fac altceva decât să aștepte trecerea timpului. Și într-adevăr, cu mici excepții, activitatea acestor oameni în uniformă se reduce la a se plimba dintr-o parte în alta. Practic, este un efort bugetar uriaș pe care statul român îl face total nejustificat în acest moment. Pompierii, polițiștii și jandarmii sunt net superiori numeric față de cei pe care ar trebui să îi ajute, iar asta se vede aproape în fiecare moment.
”Acum nu mai este așa mare traficul, nu mai vin atât de mulți refugiați”
Corina Damaschin este unul dintre voluntarii care au muncit în Vama Siret încă din prima zi a războiului. Am găsit-o și acum, după trei luni, și spune că situația în cele trei luni s-a schimbat extrem de mult. ”La început era foarte mare aglomerație, foarte mulți oameni, mame, copii. Acum nu mai este așa mare traficul, nu mai vin atât de mulți refugiați. Dar și cei care vin acum sunt la fel de speriați și nu înțeleg cum se poate să îi ajutăm gratis, pentru că mulți dintre ei ne-au întrebat cât trebuie să plătească. Oamenii de acum solicită un transport, o masă caldă și mici lucruri necesare, cum ar fi pastă de dinți sau lapte pentru copii”, a mărturisit Corina Damaschin.
Printre cei care trec frontiera aproape zilnic s-au insinuat și cei care profită de situație pentru a face speculă. Sunt oameni care iau din ajutoarele oferite, iar apoi le vând în Ucraina. Sunt și persoane care vin la cumpărături, în special după produse care nu se prea găsesc în țara vecină. Valeria este din Tereblecea și a trecut frontiera pentru medicamente pe care în Ucraina le găsește cu greu. ”După leacuri venim. La noi se găsesc medicamente, dar nu prea sunt bune și nu ajută și de aici cumpărăm pentru inimă, pentru tensiune, pentru alergie. Acasă e necaz, greu și rău. Nu vezi un suflet de om pe drum, toți sunt duși, refugiați. Acum nu se mai stă mult la frontieră, ai venit, ai trecut, iar asta e bine”, a spus Valeria.
Organizațiile care și-au oferit sprijinul pentru refugiați și-au rotit oamenii care activează în PTF Siret, astfel încât efortul să nu fie unul prea mare. Gheorghe Gafencu a ajuns aici în urmă cu o lună și ceva, dar chiar și așa vede diferențele. ”E foarte mic numărul oamenilor care vin din Ucraina. Unii întreabă cum pot ajunge în Suceava sau în alte părți, iar alții au nevoie de apă, o gustare sau o cafea. Sunt și oameni care se întorc, dar destul de puțini. Cred că încă le e teamă de ceea ce se petrece la ei în țară, de război”, a precizat Gheorghe Gafencu.
Traficul tirurilor a dus la formarea unor culoare special pentru aceste autovehicule de transport
Dacă pentru pietoni tranzitarea frontierei este una extrem de simplă și care nu necesită un timp prea îndelungat, diametral opusă este situația la traficul greu, de mărfuri. Tirurile formează cozi uriașe, atât în partea română, dar mai ales în Ucraina. Emil Udrea este șofer de tir și a încărcat mărfuri din București, pături mai exact, pentru a le duce la Cernăuți. ”Am deja șapte ore de când aștept în coadă pentru a intra în Ucraina, iar după cum văd că merg lucrurile cred că voi mai sta cel puțin zece ore”, a oftat Emil Udrea. El și alți doi colegi cu care merge la Cernăuți își făceau deja planuri de întoarcere și spun că preferă să se întoarcă în țară pe o altă rută, chiar dacă asta înseamnă că vor ocoli câteva sute de kilometri.
Pentru a nu bloca traficul auto pe sensul de mers spre Vama Siret, autoritățile au decis să creeze o serie de cordoane separate, doar pentru tiruri. Marți dimineață coada de tiruri era până la indicatorul dinspre Bălcăuți, dar au fost zile când a fost și mai mare. La coborârea spre intrarea în Siret, din cele patru sensuri de mers două au fost dedicate special tirurilor. La fel se întâmplă și la ieșirea din Siret, spre Vamă, unde tirurile ocupă două benzi de circulație, iar pe celelalte două se circulă în ambele sensuri. Sunt soluții temporare pentru că o creștere a numărului de tiruri ar duce la cozi și mai mari, ceea ce ar perturba serios traficul dinspre Suceava spre Siret. E și asta o consecință a războiului din Ucraina, una care se poate prelungi pentru o perioadă pe care nimeni nu o poate pronostica.
