Teama de război planează în Moldova. La granița cu Transnistria îngrijorarea e maximă

Ieri, pe 9 mai, la Chișinău a fost serbată Ziua Victoriei, a eliberării de sub nazism. La paradă au participat câteva mii de oameni, care au arborat atât steagurile Republicii Moldova, cât și ale defunctului URSS. A fost o paradă dominată și de temerile că Moldova ar putea fi atrasă într-un conflict militar, mai ales că din regiunea separatistă Transnistria vin periodic vești deloc încurajatoare. Dacă în capitala Chișinău teama de război nu pare una foarte mare, la granița cu Transnistria lucrurile stau cu totul altfel, mai ales că zona a avut parte de conflict armat acum 30 de ani.

Viața de zi cu zi în Chișinău nu pare perturbată de războiul din Ucraina. Parcurile sunt pline, copiii se joacă, iar artiștii își expun operele. Aici l-am găsit și pe Sergiu, un artist plastic care își expune operele în parcul central. Este în branșă de aproape 20 de ani și spune că pandemia a fost o grea lovitură pentru el. ”În cei doi ani de pandemie a fost greu, cam slăbuț, cu materiale mai scumpe și clienți mai puțini. S-a simțit că e mai slab, iar 2022 este tot anevoios, comparativ cu ce a fost dinainte de pandemie. Este posibil ca oamenii să facă economii, dar pe de altă parte și toate serviciile s-au scumpit și toate astea îi fac pe oameni să fie mai chivernisiți. Lumea e îngrijorată, nimeni nu știe ce va fi, dar exact ceva anume nu se știe. Toți speră la ceva bun, să ne ocolească primejdia. S-ar stopa totul, iar lumea s-ar gândi să plece mai departe”, a precizat Sergiu.

Nici afacerile cu flori nu mai sunt ce au fost odată. Renat este un tânăr de 22 de ani care lucrează la florărie de 5 ani, dar spune că vânzările au scăzut dramatic din 2020 încoace. ”Nu doar florile, dar toate domeniile sunt cam slab, cam rău. Prețurile au crescut, iar oamenii se limitează la ceea ce e de strictă necesitate, cum ar fi îmbrăcăminte sau mâncare, florile sunt pe ultimul plan. Zvonurile că va fi război sunt un alt factor pentru care nu merge afacerea. Cel mai bine se vând trandafirii, care costă în funcție de proveniență. Cei locali de la 30 de lei, cel mai ieftin, iar dacă sunt de import costă 60-70 de lei”, a spus Renat.

Amintirile războiului de acum 30 de ani

Pe malul Nistrului, la doar câțiva zeci de kilometri de Chișinău, oamenii sunt mai încordați. Pentru mulți dintre ei amintirile războiului din 1992 sunt încă vii. În Molovata Veche oamenii încă vorbesc de acel conflict și nu își doresc să trăiască din nou clipe similare. Andrei are 62 de ani și este pălimar la biserica din Molovata Veche și are convingerea că războiul bate la ușă. ”Noi suntem aici, la hotar, și ne amenință și pe noi tare, pe malul drept al Nistrului. Cum vor evolua lucrurile numai bunul Dumnezeu știe. Avem frați, surori și neamuri pe partea cealaltă a Nistrului, inclusiv la Dubăsari, și lor le e la fel de frică de această agresiune a Rusiei. Unde să îți lepezi casa și să fugi? Ne amenință tare cu prostiile astea și sunt vremuri tulburi. Am zis că poate vom fi feriți de războaie, dar cred că o să ne încerce și pe noi. Eu am impresia că mâine-poimâine va ajunge și la noi, la Molovata”, a mărturisit Andrei.

Veronica, o femeie din același sat, spune că se roagă pentru liniște. ”Noi vrem pace, dar nu depinde de noi. Când a fost războiul cu Transnistria acum 30 de ani am fost refugiați la Orhei și am fugit pentru că aici la noi, la Molovata, au fost și morți și răniți. Totul e pe margine de cuțit și orice se poate întâmpla acum. Am fost și am muncit peste hotare 6 ani și nu mai vreau să plec de acasă, vreau lângă mama, lângă copii, vreau pace”, este mesajul Veronicăi.

Și Elena a fost refugiată acum 30 de ani, iar acum speră să nu se mai repete scenariul. ”Noi am trăit bine și cu rușii, și cu toată lumea. Noi avem neamuri și în Transnistria, și în Rusia, și în România, iar cei de acolo spun că ei știu altceva. Mi-e frică de război, pentru că noi am fugit o dată din Molovata din calea războiului și știm ce înseamnă asta. Am dormit prin beciuri, am fugit la Chișinău și nimeni nu ne-a dat nici un ajutor, dar ai noștri le dau ajutor ucrainenilor. Atunci mergeau rachetele și cădeau acolo unde noi locuiam, știu femeie care lucra la primărie și care a rămas beteagă de o mână de la război”, a arătat Elena.

Pe timp de iarnă, bacul nu circulă dacă Nistrul îngheață

Aceleași îngrijorări le-am găsit și în cele două sate care intră în componența Republicii Moldova, deși se află în stânga Nistrului. Este vorba de Molovata Nouă și Cocieri. Pentru a traversa Nistrul se ia bacul, singura cale de legătură care nu te obligă să tranzitezi pe teritoriul republicii separatiste. Bacul nu se plătește, iar cu ajutorul acestuia trec în cele două sate nu doar oamenii, ci și mașinile care fac aprovizionarea sau cele ale unor instituții publice, cum ar fi Poșta, de exemplu. Stepan lucrează la o firmă de lactate, iar de șase ori pe săptămână trece Nistrul dus-întors. Mai greu îi este când apele îngheață. ”Vin cu mașina până pe malul drept, descarc produsele care sunt preluate de o ambarcațiune ușoară cu elice și le duce pe celălalt mal. Cu mașina goală fac un ocol de 30-40 de kilometri, trec podul pe la Dubăsari și sunt controlat de autoritățile transnistrene. Merg pe celălalt mal, încarc din nou marfa și o duc la magazine”, a detaliat Stepan.

Dacă pentru produse și anumite servicii este obligatorie folosirea bacului, oamenii trec prin Transnistria pentru a ajunge la Chișinău sau în alte locuri din țara mamă. Într-o stație de autobuz din Molovata Nouă am întâlnit-o pe Natalia. Drumul e mult mai scurt pe cale rutieră, chiar dacă trebuie să treci prin mai multe filtre de control. ”În fiecare zi sunt controlată la posturile de trecere, dar niciodată nu am avut probleme, și asta pentru că lunar autoritățile din Transnistria îmi eliberează un document pe care trebuie să îl prezint. Nu vreau să mă gândesc la război pentru că pur și simplu mi-e teamă să mă gândesc la așa ceva. Dar unde să mă duc? Părinții, copiii sunt aici. Noi nu avem nici o treabă cu această situație și nu știm de ce ar trebui să înceapă ceva, dar știrile sunt strașnice. La punctele de trecere a frontierei dintre Moldova și Transnistria sunt cozi mai mari și s-au făcut baraje cu saci de nisip după ce pe teritoriul separatist au existat acțiuni militare”, a mărturisit Natalia.

Veteranii războiului din 1992

Tot în Molovata Nouă am vorbit cu Victor. Este unul din veteranii de război din 1992. Își aduce aminte cu groază de acele luni cumplite. ”Urât a fost războiul de acum 30 de ani. Eu am luptat ca voluntar, așa că acum nu mă mai tem de nimic, chiar dacă lumea spune că amuș (în curând) va începe ceva, iar după Ucraina vor urma Moldova și Polonia, așa că eu cred că va fi război. Eu duceam morții și răniții pe malul celălalt, unde era salvarea care îi lua și îi ducea la spital. Chiar dacă am luptat în războiul din 1992 nu avem probleme cu cei din Transnistria, nu ne înghimpă (șicanează) cu nimic”, a spus Victor. Acesta primește lunar 750 de lei moldovenești, sumă actualizată recent, adică echivalentul a mai puțin de 40 de euro. Banii abia îi ajung să se descurce, dar și așa e mulțumit.

Nu același lucru se poate spune despre Vasile, un alt veteran de război. Acum lucrează pentru Poșta din Moldova și traversează Nistrul destul de des. Și pentru el, războiul de acum 30 de ani pare că ar fi avut loc ieri. ”Conflict politic, dar au murit foarte mulți băieți. Au fost cazuri de colegi care au murit chiar în fața mea. Ce a fost atunci nu am uitat și nu le voi uita niciodată, chiar dacă aș vrea asta. În martie 1992 am trecut Nistrul pe jos, că era înghețat, iar unii au și căzut în apă, dar am reușit să îi scoatem. Cum a fost atunci nu se mai poate repeta, pentru că dacă se bagă rușii poate fi ceva mai strașnic (mai rău) pentru că armele de acum sunt mult mai puternice. Atunci nu erau drone și alte arme din ziua de azi. Eu cred că Moldova nu va fi implicată într-un conflict militar, dar vă dau garanție că băieții care au luptat acum 30 de ani nu vor merge la luptă în caz că se va cere acest lucru”, a concluzionat Vasile.

Multe mașini ale moldovenilor sunt înmatriculate în Transnistria

Pentru că toate cheltuielile sunt mai mici în republica separatistă nerecunoscută de nimeni, mulți locuitori care trăiesc în cele două sate din stânga Nistrului au ales să profite de situație. Serghei conduce o mașină cu număr de Transnistria și ne explică de ce a ales această variantă. ”Eu m-am învățat cu viața aici, lângă Transnistria. Suntem lângă ei, dar suntem și cu Moldova. E cam ciudat, dar ne-am deprins cu asta. Noi, cei care locuim în satele astea două, Molovata Nouă și Cocieri, nu avem probleme să trecem cu mașina spre Moldova pe podul de la Dubăsari. Când aducem însă materiale de construcții în cantități mai mari nu ne lasă, așa că trebuie să trecem cu bacul. La fel se întâmplă și cu cei care aduc alimente pentru magazine. Uite, și mașina e transnistreană pentru că e mai ieftin. Eu am adus-o din Germania și mă costă mai puțin, inclusiv starea tehnică (ITP-ul). La Moldova trebuie să dau peste 2.000 de lei, aici este numai 700 de lei, mai ales cu lefele noastre. Gazul e doar un leu și în Moldova e 15 lei pentru că îl primesc din Transnistria. La ei și curentul e mai ieftin”, a explicat Serghei.

Iar un service auto și o spălătorie din Cocieri confirmă spusele bărbatului. În fața își așteaptă rândul pentru a fi reparate mai multe mașini cu numere de Transnistria. Printre cei care lucrează aici se numără și Grigore. ”Eu stau în Transnistria, dar lucrez aici că se câștigă 5.000-6.000 de lei moldovenești, adică dublu față de ceea ce aș fi primit la o spălătorie de la mine de acasă”, a detaliat Grigore. Pentru că are doar cetățenia transnistreană, angajarea bărbatului s-a dovedit destul de dificilă. Chiril, proprietarul service-ului auto și al spălătoriei, a explicat și motivul: ”Nu e simplu să angajezi oameni care au doar cetățenie transnistreană pentru că e <mare pachetul de documente>, trebuie multe acte. Dar suntem într-o zonă unde trebuie să lucrăm și cu moldoveni, și cu transnistreni”.