Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
23 noiembrie 1918. Acum exact 103, pilotul Vasile Niculescu, născut la Fălticeni, și care a trăit ulterior în cea mai mare parte a vieții la Rădăuți, intra în istorie și devenea „Pilotul Marii Uniri”. În acea zi, locotenentul Niculescu, deja călit și cu un prestigiu de aviator de elită după ce a luptat în Primul Război Mondial, a primit o misiune de mare însemnătate. Să treacă în zbor Carpații, de la Bacău la Blaj, pentru a transporta manifeste și o geantă militară sigilată, cu documente secrete. A fost un zbor greu, în condiții foarte potrivnice, care în mod normal ar fi trebuit să rămână în primele rânduri ale evenimentelor importante, cu caracter simbolic, premergătoare Marii Unirii. Anii grei care au urmat, a doua conflagrație mondială, comunismul întunecat, toate au făcut ca Vasile Niculescu să moară în anonimat, în 1980, la Rădăuți.
Despre el s-a știut puțin și s-a scris și mai puțin.
Istoricul militar Valeriu Avram, în cartea-album ”Vasile Niculescu – Pilotul Marii Uniri” (pe care am parcurs-o pentru a aduna mare parte din informațiile din acest articol), este cel care a încercat să adune informații despre acest aviator care s-a remarcat în primul rând în marile bătălii din 1917, când România s-a ridicat din genunchi și și-a recucerit teritoriile.
Un aviator cu rezultate certe și remarcabile în luptele de la Mărășești, din vara lui 1917
Vasile Niculescu s-a născut la 21 noiembrie 1891, la Fălticeni și a visat de mic să devină aviator. A văzut prima dată aeroplane la manevre militare desfășurate în toamna lui 1911. A obținut brevetul de militar în 1915, iar un an mai târziu a fost avansat la gradul de plutonier și repartizat la Corpul de Aviație. Și-a început urcușul chiar când România era în perioada critică în care intra în Primul Război Mondial. Cu note de serviciu bune și foarte bune, a crescut imediat. Așa a ajuns în vara anului 1917 pe front, la cerere, fiind repartizat la Escadrila F.4. din grupul 2 Aeronautic Tecuci.
Debutează pe front cu un Avion Farman F.40 (avion francez) la sfârșitul lui iunie 1917, când România începea campania de recuperare a teritoriilor, prin bătăliile intrate în istorie de la Mărășești-Mărăști-Oituz.
Într-o perioadă în care aviația era încă la început, dar totuși în plină expansiune,a executat bombardamente asupra pozițiilor inamice de la Mărășești. Cel puțin la fel de important, a executat și misiuni de fotografiere a sectoarelor de front inamice. Pozele făcute din avionul pilotat de Niculescu au adus clișee fotografice foarte importante pentru trupele terestre românești. S-au descoperit tranșee și fortificații noi, în zone înalte, altfel inaccesibile.
Descoperirea de tranșee și fortificații era urmată de bombardamente, executate tot din avion.
La un pas de moarte de cel puțin două ori, în timpul luptelor din 1917
După cum descrie Valeriu Avram în cartea sa, în timp ce bombarda Valea Cașinului, Niculescu a fost atacat de două avioane germane. Farmanul său a primit câteva gloanțe în carlingă, dar a fost adus la sol de pilot. La sol s-a constata că un glonț s-a înfipt la câțiva centimetri de capul pilotului, într-un stâlp de susținere a aripii.
În august 1917, bombardat puternic, în liniile de la Mărășești, a aterizat cu avionul Farman grav avariat pe aerodromul de la Călmățui, dar în condiții normale.
Notele oficiale culese de Valeriu Avram indică faptul că, în luna august 1917, sublocotenentul aviator Vasile Niculescu a zburat 39 de ore și 45 de minute, primind 26 de misiuni de luptă.
Pentru curajul deosebit din luptă, sublocotenentul Vasile Niculescu a fost decorat cu Ordinul ”Steaua României cu spade în gradul de Cavaler și panglică de Virtute Militară pentru zborurile de recunoaștere în zona Mărășești-Cireșoaia, distingându-se prin bombardamente și reglaje”.
Locotenentul aviator Vasile Niculescu a luptat și în Basarabia, în 1918. Detașat în Basarabia, Niculescu execută recunoașteri aeriene pe Nistru, fiind printre cei mai abili piloți ai unității, unul din puținii cărora li s-au încredințat misiuni cu puținele avioane pe care le avea escadrila.
„Pilot excelent, conștient de tehnica zborului, a luat parte la luptele de la Mărășești executând zboruri foarte riscante și de lungă durată, din care adesea a venit cu aparatul ciuruit. A luat de asemenea parte la luptele de la Cireșoaia, Runcu, zburând tot cu același avânt, curaj și devotament. În Basarabia, de asemenea, a executat zboruri de lungă durată, aducând știri prețioase. Este un ofițer serios și de valoare, un pilot de război cu adevărat încercat”, așa sună una din foile calificative ale lui Niculescu.
Misiunea vieții: Documente secrete pentru Unire, transportate în avion, în condiții de ger aspru
Cea mai importantă misiune a pilotului avea să vină într-o perioadă extraordinară, cea dinaintea Marii Uniri.
Din cauză că în 1918 era o iarnă aspră și cu zăpadă abundentă, legăturile dintre Consiliul Național Român Central și Guvernul României de la Iași nu se puteau menține decât pe calea aerului. Documente deosebit de importante trebuiau să ajungă de la Iași la Blaj.
În aceste condiții, Marele Cartier General a ordonat trimiterea unui avion.
Din mai mulți aviatori care s-au oferit să îndeplinească misiunea a fost ales locotenentul Vasile Niculescu, în baza calităților sale de pilot, dar și pentru că traseul de zbor îi era cunoscut. În 1917, în război, traversase Carpații cu avionul și lansase manifeste în Transilvania.
Zbor la cel puțin -30 de grade, cu strat gros de parafină pe față
Pe 23 noiembrie 1918, Vasile Niculescu a trecut munții, la 2600 metri, în echipaj cu căpitanul Victor Precup. Cei doi au avut fețele acoperite cu un strat gros de parafină, pentru a rezista la temperaturile de cel puțin -30 grade Celsius. Avioanele de atunci erau cu carlinga deschisă. Geanta conținea trei documente importante, printre care și scrisoarea lui Ion I.C. Brătianu către Consiliul Național Român Central. Zborul s-a desfășurat în condiții normale, avionul Farman aterizând în apropiere de Câmpia Libertății de la Blaj.
Rememorarea zborului istoric, făcută de pilot înainte de a muri
În 1979, în unul din puținele interviuri pe care le-a dat (pentru că nu a fost căutat, nu că nu ar fi vrut) pentru Radio Cluj, cu un an înainte de a muri, Niculescu și-a amintit de acel zbor istoric: „O misiune în care am plecat fără cea mai mică ezitare. Vă închipuiţi, jos ger, sus, cred, la 2500 metri cât am trecut Carpaţii, cred că erau 30 de grade minus. Cu toate astea, n-am simţit deloc frigul...Am ajuns deasupra Blajului... Era o agitaţie impresionantă, vedeam în oraş [oameni] care umblau după manifeste, nu ştiau ce să facă, era o fierbere grozavă, de sus am văzut-o. Am căutat un loc de aterizare şi-am aterizat, dar cum am aterizat?! Câmpia Libertăţii era cam accidentată, erau gropi. Cum să fac, să zbor aşa, în unghi, nu era posibil, am să fac o încercare… – că eram meşter în aterizare! Am pus roţile avionului aproape de malul Târnavei, am rulat şi aproape de calea ferată m-am oprit: parcă a fost măsurat!... Am înnoptat acolo şi noi ne-am dus la Palatul Mitropolitan – era mitropolitul doctor Vasile Suciu – ne-am dus acolo, am fost foarte frumos primiți, am luat masa, povestiri frumoase…”
A doua zi, echipajul Niculescu-Precup s-a întors la Bacău, tot în zbor bineînțeles. A avut și la întoarcere o misiune, de a transmite hotărârea românilor transilvăneni de a se uni cu Țara, fără nici o rezervă. S-a decis și data convocării Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia - 1 Decembrie 1918.
Prizonier după o aterizare forțată în liniile bolșevice
Aviatorul Vasile Niculescu a mai avut un moment greu, de încercare, un an mai târziu, în 1919.
În iunie 1919, în timpul unei recunoașteri executate în Transnistria, din cauza unei defecțiuni tehnice, a aterizat în liniile bolșevice. A fost capturat la Odessa, iar după o lună a fost eliberat.
Ceasornicarul de la Rădăuți. A trăit până la 89 de ani
În 1926, Vasile Niculescu părăsește aviația la cerere, fiind transferat prin Ordin de Ministru la Centrul de Recrutare Rădăuți. De aici, drumul său în viață se va intersecta cu Rădăuți. În 1937 și-a dat demisia din armată.
A trăit până la 89 de ani la Rădăuți. În ultima parte a vieții a fost ceasornicar.
A murit în 1980, mormântul său aflându-se în cimitirul din Rădăuți, în zona în care sunt îngropații eroii militari.
„Și-a adus contribuția la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, fiind supranumit Pilotul Unirii. Slavă memoriei Sale”, scrie pe piatra sa de mormânt. Lângă monument se află o elice, un simbol pus la căpătâiul celor care au fost piloți.
