Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Sucevenii care merg în pelerinaj în Ţara Sfântă nu trebuie să rateze „un raid” în ţara vecină, Iordania. Timp de câteva zile, istoria, siturile şi peisajele din această ţară vor ajunge la sufletul călătorului. „Indiana Jones şi ultima cruciadă” şi „Marţianul” sunt două filme celebre, care au marcă înregistrată două locuri din Iordania: Petra şi deşertul Wadi Rum.
Fără îndoială, cel mai celebru loc din Iordania este oraşul antic Petra, declarat una din cele 7 minuni ale lumii şi care din 1985 face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Harrison Ford şi al său rol din seria „Indiana Jones” din 1989 nu au făcut decât să crească popularitatea şi interesul pentru Petra.
Pentru a simţi acest loc în care nabateenii au condus zona şi au controlat rutele comerciale până ce au fost cuceriţi de romani, cam în acelaşi timp în care Dacia era ocupată de legiunile conduse de împăratul Traian, ai nevoie de o zi. Perioada de glorie a oraşului antic Petra se vede şi astăzi şi nu doar prin cele două temple splendite, ci şi prin alte construcţii mai mult sau mai puţin conservate, inclusiv cele ridicate de romani în timpul ocupaţiei.
Pe jos sau cu „taxiul” numit măgar, pe cele 850 de trepte care duc la templul principal
Intrarea în sit se face printr-un coridor săpat în stâncă, iar zgomotul cailor care tractează căruţe ce plimbă turişti îţi creează senzaţia că eşti în faţa unei invazii iminente. La capătul acestui adevărat tunel se deschide o „poiană” în care un templu măreţ îţi „zâmbeşte” şăgalnic. Iar cămilele care stau în faţa acestuia îţi dau senzaţia că ai ajuns într-o altă lume.
Din acel loc, se deschid mai multe trasee. Unul dintre acestea urcă spre vârful stâncilor, iar de la înălţimea acestora Petra se deschide în toată splendoarea. Întâlnirea cu caprele care pasc te miri ce face parte din „ritual”, la fel cum sunt şi copiii celor care locuiesc în zonă şi care încearcă să facă un bănuţ, inclusiv prin vânzarea de pietre frumos colorate de mama natură în mai multe straturi.
Fără îndoială, piesa de rezistenţă a Petrei este templul situat în cel mai îndepărtat punct al oraşului antic. Pentru a-l admira trebuie să te înarmezi cu răbdare pentru a urca cele 850 de trepte. Se poate apela şi la „taxiul” numit măgar care îţi va face deplasarea mai uşoară.
Amfiteatrul roman săpat şi el în stâncă poate fi admirat pe drumul de ieşire din Petra, o construcţie care arată că amprenta romanilor a fost una puternică.
Jerash, numită şi Palmira Iordanului, locul căruia romanii i-au dat strălucire
Şi nu doar la Petra, ci şi în alt loc. Jerash este considerat Palmira Iordanului. Ambele au fost construite de romani, dar acum mai este accesibilă publicului doar cea din Iordania, şi asta pentru că Palmira a fost parţial distrusă şi se află în zona de conflict din Siria devastată de gruparea teroristă ISIS.
Două amfiteatre imense încă funcţionale arată măiestria meşterilor de acum 2.000 de ani, iar ecoul şi sunetul în aceste adevărate opere de artă sunt de o acurateţe incredibilă. Porţi uriaşe, coloane sculptate şi alei bine conturate te duc în lumea Imperiului Roman, iar hipodromul folosit pentru a distra oamenii acelor vremuri prin cursele care se organizat periodic arată că la Jerash exista o viaţă intensă, cu o comunitate care potrivit unor surse istorice atingea circa 25.000 de suflete, ceea ce era enorm pentru acea perioadă.
La drum cu beduinii prin deşertul Wadi Rum
Wadi Rum este deşertul unde nisipul colorat în roşu îţi dă senzaţia că ai ajuns pe Marte. De aici şi inspiraţia regizorului Ridley Scott de a filma scene din filmul „Marţianul” în acest deşert aflat aproape de Marea Roşie. Beduinii locali au exclusivitate în ceea ce priveşte turismul în Wadi Rum, iar excursiile plătite la casa de bilete pentru un traseu anume pot fi prelungite la mica înţelegere cu şoferul. La fel ni s-a întâmplat şi nouă, iar pentru 30 de dolari în plus la un grup de patru persoane, ne-am ales cu o destinaţie suplimentară plus un apus de soare care este cu adevărat special.
Prin Wadi Rum a trecut şi Lawrence al Arabiei, despre care aflăm că a călătorit destul de mult prin acest deşert. Formaţiuni stâncoase sculptate cu migală de vânt şi variaţiile de temperatură te delectează cu chipuri, poduri sau forme dintre cele mai ciudate. Tot vântul este vinovat şi pentru dunele de nisip formate şi care sunt într-o permanentă schimbare.
Marea Roşie, Marea Moartă şi Râul Iordan
La o aruncătură de băţ de acest deşert unic în lume se găseşte Marea Roşie. Chiar dacă distanţa este scurtă, peisajul este total diferit. Nisipul din Wadi Rum este înlocuit cu nisipul de la Marea Moartă, iar palmierii şi verdeaţa îţi dau senzaţia că ai ajuns într-o adevărată oază. Iar de la Aqaba, oraşul prin care Iordania are acces la Marea Roşie, se pot vedea Israelul, Egitul şi Arabia Saudită, toate cele patru ţări înşirându-se pe doar câţiva kilometri.
Lăsăm Marea Roşie pentru o altă mare, una cu totul diferită. Este vorba de Marea Moartă, acolo unde salinitatea este atât de mare încât nu trăieşte nimic. Deşi afară sunt 24 de grade (în luna ianuarie), ai sentimentul că la Marea Moartă a venit iarna. Sarea a învelit într-o crustă groasă tot ce a întâlnit la mal, de la pietre şi până la bucăţi de lemn, iar imaginea este una de vis.
Marea Moartă este alimentată de râul Iordan, unul cu semnificaţii religioase deosebite pentru creştini. Aici se află locul în care Isus Hristos a fost botezat, iar Israelul şi Iordania îşi revendică paternitatea acestui loc. Se pare că adevăratul loc în care s-a petrecut botezul este în Iordania, dar pentru credincioşi, inclusiv foarte mulţi români, acest aspect are o importanţă mai mică.
Încărcat spiritual te poţi întoarce liniştit acasă, la câinii şi mizeria noastră de zi cu zi.
