„Imperiul răului” şi faţa sa aproape nevăzută

„Imperiul răului”. Aceasta este caracterizarea care se face regimului de la Teheran în ultima perioadă, mai ales în contextul escaladării tensiunilor din Orientul Mijlociu care ar putea degenera oricând într-un război sângeros şi cu efecte neprevizibile. Lăsând deoparte chestiunile politice şi geostrategice, Iranul are o bogată istorie, aici avându-şi originile şi momentele de glorie Imperiul Persan, unul dintre cele mai mari şi mai importante ale lumii.

O vizită în Iran în acest moment nu este o extravaganţă, ar fi chiar o variantă aproape sinucigaşă. Conflictul deschis dintre iranieni şi americani, unul cu rădăcini mult mai vechi, a reizbucnit cu intensitate atât prin declaraţii belicoase, cât mai ales prin acţiuni militare. De aceea, a zbura spre Iran, fie şi cu cele mai paşnice intenţii, este total contraindicat.

Şi totuşi... . Iranul oferă şi altceva în afara acestei imagini urâte a spectrului unui război nimicitor. Iranul este locul unde Cirus cel Mare a pus bazele unui imperiu temut şi respectat. Monumentul său funerar este acum un loc turistic, dar aşa cum s-a întâmplat şi cu mormintele faraonilor egipteni, prădătorii nu l-au ocolit.

La câţiva zeci de kilometri de Pasargad, locul unde a fost îngropat „părintele” Imperiului Persan, se află vechea capitală, Persepolis. Întinsă pe foarte multe hectare, fosta capitală persană mai păstrează amprenta anilor de glorie. Basoreliefuri şi scene sculptate în piatră sunt mărturia vremurilor de altădată. Este locul unde regi şi prinţi s-au închinat pentru a nu fi călcaţi în picioare de temuta armată persană a lui Darius sau a altor mari conducători persani care i-au urmat.

De la Ahura Mazda la Hafez

Iran mai înseamnă şi locul unde s-a născut şi încă mai dăinuie credinţa zoroastriană. În oraşul Yazd, aflat relativ aproape de Afganistan, se mai găsesc turnurile tăcerii, două la număr, unul pentru bărbaţi şi celălalt pentru femei, dar şi o mică parte din clădirile care înconjurau acest complex. Ahura Mazda, zeul suprem al acestei religii, poate fi văzut, de asemenea, în mai multe locuri din Yazd.

Aici, ca şi în alte oraşe ale Iranului, se găsesc grădini cu multă verdeaţă şi apă, unele dintre ele străjuite de ziduri care te fac să te simţi într-o lume idilică, departe de zumzetul nebun al străzilor. Asta şi pentru că în Iran oraşele sunt extrem de aglomerate, iar multe lucruri din viaţa de zi cu zi se confundă cu strada.

La fel este şi în Isfahan, un centru recunoscut pentru toleranţa sa religioasă, dar şi la Shiraz, oraşul unde s-a născut, a trăit, a compus şi a murit cel mai mare poet persan, Hafez.

La Isfahan aveam să aflu şi care e cea mai de preţ comoară a Iranului: oamenii. Acest amănunt ne-a fost dezvăluit la scurt timp după ce am pus piciorul pe pământ iranian.

Rătăciţi pe străzile acestui mare oraş, am fost văzuţi de un localnic care în afară de limba sa natală nu mai ştia „boabă” din altceva. Ei bine, acel bărbat, care nu s-a dezlipit nici un moment de o bicicletă de o vârstă cu el, ne-a condus prin semne spre locul unde se afla centrul vechi al Isfahanului. A stat după noi mai bine de o oră, iar la final a fost fericit că ne-a ajutat, refuzând orice fel de cadou din partea noastră.

Teheran, viaţa în viespar

Capitala Teheran este un adevărat viespar, în care metroul circulă cu vagoane pentru bărbaţi şi vagoane doar pentru femei, iar dacă nu eşti suficient de vigilent poţi urca sau coborî fără să-ţi fi dorit asta. Adversitatea faţă de SUA se vedea cu ochiul liber şi acum aproape trei ani, iar fosta ambasadă americană a ajuns un loc unde spiritul artistic avea frâu liber.

Tot în capitala Iranului se găseşte şi palatul fostului şah Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, care în iunie 1973 a vizitat şi Suceava, pentru ca ulterior, în 1979, să fie înlăturat de la putere în urma Revoluţiei Islamice.

În Teheran, ca în toate celelalte oraşe, moscheile sunt la loc de cinste, iar în interior credincioşii îşi spun rugăciunile cu regularitate. Sunt şi moschei mai vechi, dar unele ridicate recent sunt colorate strident, iar în interior unele dintre acestea sunt placate cu zeci de mii de bucăţele de oglindă.

Construcţii noi din materiale moderne stau alături de dărăpănături, iar pe stradă toată lumea cumpără şi vinde, aşa cum se întâmplă de altfel în tot Orientul.