Nicoleta Bogoş, dăscăliţa care a creat asociaţia donatorilor de zâmbete, de lumină şi de visuri împlinite

În perioada 18 decembrie 2019 - 8 ianuarie 2020  vă vom prezenta toţi cei 10 laureaţi ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediţia a VIII-a, care s-a desfăşurat în data de 13 decembrie 2019. Zilnic va fi publicat câte un reportaj, care vă va face cunoştinţă cu câte unul dintre laureaţi, aceştia fiind prezentaţi în ordinea în care au apărut şi la Gală.

Nicoleta Bogoş, dăscăliţa care a creat asociaţia donatorilor de zâmbete, de lumină şi de visuri împlinite, are grijă, împreună cu „Licuricii Fericiţi”, de peste 200 de copii provenind din categorii defavorizate şi de peste 40 de bătrâni. Dăscăliţa din Câmpulung Moldovenesc este laureată a Galei „Top 10 Suceveni”, ediţia 2019, eveniment organizat de „Monitorul de Suceava”, în colaborare cu Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Suceava şi Prestige Ballroom Suceava. După numărarea voturilor, Nicoleta Bogoş a primit şi Premiul Publicului.

„Trăiesc nu doar pentru că m-am născut, iubesc lucrurile simple, dar cu adevărat valoroase, îmi iubesc meseria şi tot ceea ce înseamnă ea, îmi plac provocările şi sunt convinsă că orice reuşită înseamnă ambiţie şi credinţa că oamenii buni adună în jur oameni buni. Fac ceea ce pot, cu ceea ce am, acolo unde mă aflu” este chintesenţa dăscăliţei Nicoleta Bogoş, care a înfiinţat Asociaţia „Licuricii Fericiţi”.

Arta de a dărui

O rază de lumină, un zâmbet, o faptă bună pot dărâma şi cele mai crâncene bariere. Cred cu tărie că sunt oameni care poartă în suflet doar lumină, pe care o împart cu generozitate celor din jur. Un astfel de om-lumină este învăţătoarea Nicoleta Bogoş, de la Şcoala Gimnazială „Bogdan Vodă” Câmpulung Moldovenesc. Ea îşi învaţă copiii că nu doare să fii bun. Şi le-o spune cu multă dragoste. „Să fiu dăscăliţă este felul meu de a fi. Mi-am închipuit o singură dată ce ar însemna să nu mai fiu printre copii, ce ar însemna să nu mai am zâmbetele lor... cred că aş fi pierdută. Nu m-aş vedea singură. Profesia aceasta de dascăl m-a găsit şi m-a ales pe mine, nu îmi aduc aminte să-mi fi dorit vreodată altceva. Nu cred că aş putea să fac altceva. Înseamnă modul meu de viaţă şi felul meu de a fi. Pentru foarte mulţi este greu de înţeles, pentru că unii întreabă... <de ce le acorzi atât timp>, <de ce nu vii la şcoală ca să ai de unde pleca?> Eu le răspund: pentru că şcoala este casa mea”, ne-a spus Nicoleta Bogoş.

Ea este convinsă că nimic nu se poate realiza în viaţa aceasta fără să oferi dragoste, şi nu trebuie să te întrebi dacă ai suficiente resurse, pentru că dăruind, fără să aştepţi nimic în schimb, „te trezeşti aşa, peste noapte, că eşti plin de dragoste, de lucruri bune, pe care nu poţi altceva să faci decât să le dăruieşti”. Nu există mulţumire şi satisfacţie mai mare, spune dăscăliţa din Câmpulung Moldovenesc, decât să-i vezi pe copii fericiţi, zâmbind, pentru că ei cresc atât de frumos atunci când te simt aproape, te simt că îi iubeşti, când însemni ceva pentru ei, te privesc cu încredere şi te ancorează într-o lume din care nu vrei să ieşi.

„Pentru mine acesta este modul meu de viaţă şi felul în care aleg să trăiesc de când m-am născut. Iubesc meseria aceasta, de fapt iubesc viaţa. Şi dacă sunt un om bun, şi dacă sunt un om care pune umărul cât de cât pentru o lume mai bună, sunt şi datorită doamnei învăţătoare pe care am avut-o eu la rândul meu”, a completat, cu recunoştinţă, câmpulungeanca.

Nu doare să fii bun!

Nicoleta Bogoş are o putere nebănuită de a ajuta. A creat asociaţia donatorilor de visuri împlinite, intitulată sugestiv „Licuricii Fericiţi”. Spirite libere şi dornice să lase ceva în urma lor, „licuricii” au reabilitat Secţia de pediatrie a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc.

Şi Nicoleta Bogoş, „omul care ştie să schimbe lucrurile în bine”, după cum susţine dr. Cătălin Săndulescu, managerul Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc, nu s-a rezumat doar la reabilitarea Secţiei de Pediatrie. A reabilitat câteva puncte sanitare şi o secţie de mici intervenţii pe Secţia de Chirurgie Generală.

Voluntarii câmpulungeni, puţini la număr, dar inimoşi, şi-au păstrat vatra sufletului neîntinată şi şi-au dedicat timpul şi resursele unei cauze nobile: salvarea oamenilor. Nicoleta Bogoş şi „Licuricii” nu rămân indiferenţi la problemele bătrânilor singuri, uitaţi de cei dragi, condamnaţi la frig şi foame, dar nici la cele ale copiilor necăjiţi, abandonaţi sau care provin din familii sărace, pentru care un colţ de pâine şi un pahar cu apă înseamnă foarte mult. Înseamnă supravieţuire, înseamnă viaţă, înseamnă speranţă.

„Nu doare să fii bun, ba din contră. Bunătatea şi dragostea şi pentru frunzele care cad toamna sunt valori esenţiale, şi ceea ce ar trebui să învăţăm este că de fapt am uitat sau poate în anumite momente dăm prea puţină importanţă faptului că dacă suntem sănătoşi suntem atât de bogaţi în suflet şi în minte încât nu ne rămâne decât să învăţăm să scoatem bogăţia aceasta la iveală şi să ne folosim de ea. Dacă ajungi să fii înconjurat de recunoştinţă, de zâmbete sincere, dacă din 1.000 de copii ai salvat un copil, dacă ai fost alături de un om în ultimele luni de viaţă, dacă intri pe poarta spitalului şi te întâmpină un manager cu zâmbetul pe buze, deja eşti cel mai norocos om de pe pământ, şi eu sunt”, ne-a mai spus Nicoleta Bogoş.

Omul care a primit nu o dată, ci de două ori şansa la viaţă

„Dascălul care înoată contra curentului”, cum i se mai spune Nicoletei Bogoş, omul care a primit nu o dată, ci de două ori şansa la viaţă, nu-şi permite să irosească nici o zi, nici o clipă, de aceea are mari planuri pentru viitor. I s-a spus că va rămâne „o legumă”, din cauza unor probleme la coloana vertebrală. Dumnezeu avea însă alte planuri pentru ea. Câţiva doctori iscusiţi i-au reconstruit coloana şi i-au dat din nou aripi.

Când zborul era mai frumos şi munca de voluntar din ce în ce mai plină de miez, Nicoleta Bogoş a fost diagnosticată cu o boală sfâşietoare, cancer. A strâns din dinţi, s-a luptat cu boala, cu şedinţele de terapie extrem de dureroase, şi a învins. „Am învăţat să cunosc această boala ca pe propriile buzunare. Ca majoritatea oamenilor, m-am gândit că niciodată nu voi trece eu însămi prin această încercare... Pe cât de bine m-am priceput să fiu un bun ajutor, în primul rând moral, pentru cei din jur, în momentul în care m-am văzut în această situaţie nu am ştiut ce să fac. Prima persoană care a aflat a fost tata, care s-a uitat adânc în ochii mei şi mi-a spus: <Tu, care le-ai făcut atât de bine pe toate, şi eu unulnu ţin minte să te fi învăţat asta ca părinte, tocmai tu nu poţi renunţa acum>”, îşi continuă Nicoleta Bogoş povestea.

Divinitatea a intervenit şi de această dată în viaţa Nicoletei Bogoş. A salvat-o din nou, şi astfel „Licuricii Fericiţi” continuă să impresioneze.

Centru comunitar pentru persoane defavorizate

Vor să transforme un fost spital de copii cu probleme pulmonare, o clădire părăsită de peste 30 de ani, primită de la Primăria Câmpulung Moldovenesc, într-un centru comunitar pentru persoane defavorizate. Nu singuri, ci cu oameni care le sar în ajutor de fiecare dată. Obişnuită mereu să muncească atât cu mintea, cât şi cu sufletul, Nicoleta Bogoş dă dovadă şi de curaj, şi de puţină nebunie să gireze pentru soarta şi viaţa mai bună a oamenilor, fie ei copii, adulţi, bătrâni.

„Când am intrat în clădire ne-a fost foarte greu să ne stăpânim lacrimile, emoţiile şi nu am vorbit prea mult. Ne venea să plângem şi să nu spunem nimic. Vizualizam resturile de mobilier, pătuţurile copiilor, jucăriile, suzetele acoperite de timp, de praf, de uitare, ne-am gândit că nu putem să lăsăm lucrurile aşa. Nu ştiu dacă am fost convinşi că vrem, dar ne-am trezit spunând Da. Am primit clădirea cu titlu de folosinţă gratuită, cu obligativitatea să nu-i dăm altă utilitate, decât ceea ce am pus noi în proiect, centru comunitar pentru persoane adulte şi copii, toate persoanele din categoria persoanelor vulnerabile. Avându-i pe toţi la un loc, putem face mai multe pentru ei”, ne-a spus dăscăliţa.

Invitaţii Galei „Top 10 Suceveni”, ediţia a VIII-a, s-au dovedit şi de această dată foarte generoşi şi s-au alăturat proiectului iniţiat de „Licuricii Fericiţi”. Prin vânzare de bilete, donaţii şi prin sumele oferite la licitaţii de oameni cărora le pasă de semenii lor, la cea de-a VIII-a ediţie a galei „Top 10 Suceveni” s-au strâns 64.945 de lei, din care 57.945 de lei s-au adunat doar în timpul galei, bani care ajung la Centrul „Licuricilor”.

„Pot! Trebuie să pot!”

Până va fi gata Centrul comunitar, Nicoleta Bogoş şi-a făcut un obicei din a merge sâmbăta la oamenii nevoiaşi, în special bătrâni, dar şi copii, pentru a le duce o porţie de mâncare caldă, cu aromă de „acasă”. Sunt circa 40 de bătrâni care o aşteaptă în fiecare sâmbătă ca pe un salvator, un „salvatori de vieţi”. Şi faptele bune nu se termină niciodată. De peste 23 de ani, învăţătoarea Nicoleta Bogoş şi-a închinat existenţa copiilor, cărora cu dragoste reuşeşte să le imprime în suflete urme mici, dar frumoase, care nu se şterg niciodată.

Daniela Luiza, o fost elevă, diagnosticată cu tetrapareză spastică, spune că îi datorează viaţa dăscăliţei Nicoleta Bogoş, care a învăţat-o că imposibilul poate deveni posibil atunci când nu îţi pui singur bariere şi atunci când spui, cu încredere: „Pot! Trebuie să pot!”.

„Suntem purtători de fericire prin toţi porii”

Dorinţa învăţătoarei Nicoleta Bogoş este ca asociaţia donatorilor de visuri împlinite să se mărească, să li se alăture oameni care vor să dăruiască, dar poate nu ştiu cum, oameni care au înţeles că nu doare să fii bun. Iar bunătatea aduce şi fericire. În general, oamenii caută fericirea departe, simultan în foarte multe locuri, doar, doar o s-o găsească undeva. „Puţini înţeleg de fapt că suntem purtători de fericire prin toţi porii, prin fiecare părticică a corpului nostru, şi în fiecare din noi există un soare, trebuie doar să-i dăm voie să lumineze. Acolo, înăuntru, este fericirea. Din aceste gesturi simple (pentru noi sunt simple, pentru alţii sunt vitale) să împrăştiem fericire, să adunăm fericire, să dăm fără să cerem nimic în schimb, pentru că, la un moment dat, suntem atât de copleşiţi de ceea ce primim înapoi, atenţie, recunoştinţă, zâmbete şi ajutor, încât ne copleşeşte fericirea... adevărată”, a concluzionat laureata noastră Nicoleta Bogoş.