Printează articolul
Trimite e-mail
Un sucevean ajuns la frumoasa vârstă de 85 de ani, care a descoperit arta sculpturii în lemn în a doua parte a vieţii sale şi s-a dedicat trup şi suflet acestei pasiuni din 1986, lucrează de 30 de ani, în casa sa din satul Pocoleni, comuna Rădăşeni, la un proiect artistic de mare anvergură. Este vorba de sculptarea în lemn a Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, la o scară de 1:36.
Din anii în care a locuit în municipiul Iaşi, Mihai Grumăzescu a fost fascinat de locaşul de cult cu pereţii exteriori sculptaţi în piatră, unic în lume. Sculptarea în lemn a bisericii, la scara de 1:36, cu redarea exactă a tuturor detaliilor arhitecturale, este proiectul monumental la care s-a înhămat domnul Mihai.
O muncă titanică, ce nu a fost încă apreciată la valoarea ei
Acum, la final de 2019, după 30 de ani de muncă, octogenarul a finalizat o treime din biserică. Este vorba de o treime completă, de la baza temeliei la turn, astfel că ar putea fi expusă fără probleme şi în această formă şi ar atrage cu siguranţă din punct de vedere turistic. Impresionează modul în care este lucrată, până la ultimele detalii. De exemplu, cât de minuţios este redată intrarea în biserică şi pisania de deasupra uşii de la intrare.
„Am finalizat o treime din biserică, inclusiv cu partea de turn, dar nu am unde să o instalez, nu am înălţimea, îmi trebuie măcar cinci metri înălţime”, ne-a relatat sculptorul în lemn. Lucrarea se află într-una din camerele bărbatului, pe bucăţi, unde nu are cum să bucure nici pe departe cât de mulţi ochi ar putea bucura.
Modest, Mihai Grumăzescu se fereşte să îşi laude lucrarea şi spune doar că speră ca după ce el nu va mai fi cineva din conducerea judeţeană ori din conducerea Primăriei Rădăşeni să valorifice cumva lucrarea. Având în vedere munca acestui om şi ce a ieşit din mâna sa, cu siguranţă că redarea Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi de la Iaşi, pe lemn, la scara de 1:36, trebuie să ajungă la un moment dat într-un spaţiu expoziţional deschis publicului.
Casa octogenarului, un muzeu fără public
Foarte important este că un astfel de spaţiu expoziţional, care să aibă în centru Biserica Sf. Trei Ierarhi realizată pe lemn, poate fi completat cu alte zeci de lucrări ale aceluiaşi Mihai Grumăzescu. Asta pentru că în cei peste 30 de ani de când sculptează în lemn, bărbatul a realizat foarte multe lucrări, o parte donate, câteva vândute, iar multe expuse în casa sa.
Figuri de domnitori, de sfinţi, scene religioase, aspecte din viaţa de zi cu zi a ţăranului, chipuri ale marilor nume ale literaturii române, unele adunate în lucrări mai mari, care înglobează mai multe figuri, toate se găsesc în casa bărbatului de 85 de ani, un adevărat muzeu fără public.
Şi-a găsit refugiul în arta pe lemn după dramele personale
Este de datoria celor care pot face ceva să nu lase aceste lucrări să se piardă ori să fie vândute pe nimic, mai ales că Mihai Grumăzescu nu are nici urmaşi direcţi. El a avut un fiu şi o soţie, însă din păcate i-a pierdut pe ambii.
Sculptura a fost şi este pasiunea vieţii sale, refugiul său, cea care l-a ajutat să treacă peste dramele din familie şi, în ultimii ani, îl ajută să-şi aline singurătatea.
A donat o parte din lucrări comunităţii locale
După vârsta de 80 de ani, a decis să doneze comunităţii locale din Rădăşeni o parte din lucrările sale. Aşa a luat fiinţă Sala Voievozilor din incinta Căminului Cultural Rădăşeni.
Sala Voievozilor prezintă în jur de 50 de lucrări sculptate în lemn, cele mai multe dintre ele figuri de domnitori.
Octogenarul este supărat că deşi a fost declarat cetăţean de onoare al comunei Rădăşeni, de doi ani de zile nimeni de la primărie nu l-a mai căutat şi nu s-a interesat cu privire la ce a mai lucrat şi mai ales cu privire la stadiul lucrării monumentale - redarea Bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iaşi la scara 1:36.
„Numele meu şi al tău vor dăinui peste veacuri / Tu îmi vei purta numele meu”
Bărbatul a scris şi o poezie dedicată acestei lucrări monumentale a carierei sale de sculptor.
„Stau mult în preajma ta şi te privesc / Nu-mi vine să cred că ne-am logodit / Numele meu şi al tău vor dăinui peste veacuri / Tu îmi vei purta numele meu”, sunt câteva din versurile pe care bătrânul le spune în lacrimi.
