Printează articolul
Trimite e-mail
Am păşit recent, din nou, în universul poveştilor, al speranţei, al inocenţei, în universul copiilor care vin frecvent la Centrul social de zi „Sf. Vineri” Suceava. Cam 25 - 30 de copii (lunar), cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani, beneficiază de serviciile acestui centru. Sunt copii frumoşi, deştepţi, veseli, dar care poartă povara nedreaptă a sărăciei, a lipsei unuia dintre părinţi, a lipsei de atenţie din partea celor dragi, copii care la centrul de zi primesc o masă caldă, sunt ajutaţi să-şi facă lecţiile înainte de a merge la şcoală, sunt consiliaţi psihologic, antrenaţi în activităţi recreative, totul gratuit. Tot în incinta Parohiei „Sf. Vineri” din cartierul George Enescu funcţionează şi singurul centru social de noapte pentru persoane fără adăpost din Suceava. Mai ales în lunile de iarnă, zeci de oameni ai străzii se refugiază, fugind din calea gerului, a foamei, a mizeriei. Cei mai mulţi sunt cazuri disperate, oameni izgoniţi de familii, fără loc de muncă, consumatori de alcool, cei mai în vârstă fără pensii, oameni ale căror poveşti de viaţă se reduc la câteva cuvinte: „nu am casă”, „am pierdut tot”, „nu mai am pe nimeni”.
Program de „after school” gratuit
I-am privit cu atenţie, în lumea lor, printre jucării colorate, printre manuale şi caiete, printre desene pe copiii veniţi la „after school”, şi păreau fericiţi. Unii chiar sunt. Da. Sunt fericiţi la centru, pentru că aici au parte de iubire, în primul rând. Aici trăiesc în lumea miracolelor, aici speră că pot deveni orice îşi doresc, aici au parte de lumină, acea lumină ce vine de Sus, dintr-o lume pe care ei acum o descoperă, aici se roagă lui Dumnezeu să le aducă acasă părintele plecat peste hotare, aici se roagă să nu mai aibă parte de certuri în familie, de agresiuni de orice fel, aici se roagă pentru o viaţă mai bună pentru fraţii lor, pentru ei, pentru părinţi. Cu mâinile împreunate în faţa icoanelor cer îndurare, zâmbind uneori, pentru că rănile sufleteşti încă nu le-a ucis inocenţa, copilăria. Încă pot fi salvaţi. Se bucură că sunt întâmpinaţi de zâmbete pline de candoare, care le şterg orice urmă de tristeţe, măcar pentru câteva ore, în fiecare zi.
Au nevoie de speranţă
Responsabile pentru copii, pentru fericirea şi evoluţia lor, dar şi pentru oamenii străzii, sunt Simona Puşcaş, asistent social, şi maica Maria. Un asistent social şi un instructor de educaţie se implică mai mult decât le cere fişa postului, pentru a le face viaţa mai uşoară acestor persoane vulnerabile. Împreună reuşesc să le ofere copiilor provenind din familii defavorizate, necăjite, de pe raza municipiului Suceava, mai ales din zona George Enescu, din Parohia „Sf. Vineri”, copii care provin din familii monoparentale sau sunt de origine romă, o lume nouă, proaspătă, plină de visuri, în culori... Ele sunt ajutate şi de voluntari, mai ales de elevi de la Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava, cu care centrul de zi are un parteneriat. Sunt şi voluntari care provin dintre foştii beneficiari ai centrului de zi.
O fărâmă de suflet
Simona Puşcaş lucrează la Centrul social de zi „Sf. Vineri”, centru ce aparţine de Asociaţia „Lumină Lină”, încă din anul 2010. Pentru Simona este şi uşor, şi greu. „Când lucrezi cu copiii, niciodată nu va fi uşor, nici pentru un asistent social, dar sunt satisfacţii extraordinare. Să-i vezi după ce ies din program şi să ştii că ai făcut parte din viaţa lor şi, la un moment dat, le-ai schimbat poate destinul, drumul lor a luat o turnură benefică şi datorită ţie... acesta este maximum pentru mine”, ne-a spus Simona, omul care de-a lungul timpului a strâns în braţe, a mângâiat zeci de copii cu poveşti impresionante şi din fiecare poveste a păstrat o fărâmă de suflet.
Copii fără copilărie
George este unul dintre cei 25 de copii asistaţi, lunar, la centrul de zi. Are 9 ani şi este elev în clasa a III-a. Nu-i prea place şcoala, pentru că nu înţelege matematica. Nu a fost nimeni alături de el să-l ajute să o înţeleagă. Mai are o soră mai mare, în vârstă de 15 ani, care a născut de curând, şi un frate mai mic, în vârstă de 7 ani, care încă nu merge le şcoală. Bebeluşul născut de sora mai mare a fost dat în grija statului. Părinţii lui George nu au un loc de muncă stabil, lucrând cu ziua, pentru a reuşi să le pună ceva de mâncare pe masă celor trei copii minori. Cele cinci persoane locuiesc într-o baracă. George trăieşte înconjurat de mulţi câini, şi asta îi place. Iubeşte animalele şi de mult ori împarte o bucată de pâine cu ele. Îi place mult să vină la Centrul de zi „Sf. Vineri”, pentru că aici face multe lucruri interesante şi distractive. Îi place mâncarea şi termină primul tot din farfurie, după care mai cere o porţie. Și-a făcut mulţi prieteni, pentru că este sociabil şi descurcăreţ. „Ca George sunt mulţi copii care sunt trataţi cu indiferenţă de societate. Tot timpul, în spatele lor stă o întreagă poveste şi multe probleme şi lipsuri. Centrul de zi acoperă o parte din aceste lipsuri, dar, cel mai important, le oferă acestor copii... o copilărie”, ne-a spus asistentul social Simona Puşcaş.
„Sunt copii demni şi trebuie trataţi ca atare”
Centrul de zi pentru copii este deschis din anul 2005. De-a lungul timpului, au fost asistaţi aici peste 100 de copii. Și totuşi, puţini suceveni ştiu de existenţa lui. O mare parte din finanţarea centrului de zi şi a centrului de noapte pentru oamenii străzii vine din partea Primăriei Suceava, restul din donaţii, de la persoane fizice, de la societăţi, prin sponsorizări. Nu este de ajuns. Centrul de zi este dotat cu jucării, materiale didactice, toate din donaţii. Rechizitele sunt achiziţionate de personalul centrului de zi, din sponsorizări sau tot din donaţii. Încontinuu este nevoie de rechizite, de jucării pentru copii. Cei care doresc să facă donaţii, o pot face în continuare. „ <Mi-aş dori ca cei din comunitate să nu-i mai judece aşa mult pe aceşti copii, dar mai ales pe oamenii străzii. Aceşti copii nu trebuie să stea cu fruntea plecată. Ei nu stau cu mâna întinsă. Sunt copii demni şi trebuie trataţi ca atare. În ceea ce-i priveşte pe oamenii fără adăpost, la fel, să nu închidem ochii când trecem pe lângă ei, pentru că sunt oameni şi trebuie să-i privim ca pe egalul nostru, care se află într-o situaţie dificilă în acel moment, şi nu merită judecaţi şi dispreţuiţi”, a concluzionat Simona Puşcaş.
Din dragoste pentru oameni
Un alt proiect al Asociaţiei „Lumină Lină” este centrul social de noapte şi reinserţie socială a persoanelor fără adăpost „Sf. Vineri”, înfiinţat în anul 2009, unde oamenii străzii (circa 700 de oameni au fost înscrişi de la deschiderea centrului şi până acum), între 10 şi 50 de persoane pe noapte, depinde de anotimp, primesc o masă caldă, un aşternut curat, haine de schimb, consiliere psihologică, juridică. Maica Maria a venit la Suceava de la Schitul de maici de la Marginea, care aparţine de Mănăstirea Sihăstria Putnei (stareţ arhim.Nectarie Clinci). Ea lucrează cu copiii din centrul de zi şi cu oamenii străzii din toamna anului 2018. Este studentă la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Asistenţă Socială – cursuri de zi. Circa 6 ani, maica Maria a avut grijă de beneficiarii Centrului de bătrâni de la Sihăstria Putnei. S-a implicat şi la Marginea, unde există un centru social de zi pentru persoanele vulnerabile din zonă. „Se intenţionează înfiinţarea unui centru pentru îngrijiri paleative la Sihăstria Putnei şi este nevoie de un asistent social cu acte în regulă. Pe perioada facultăţii, fiind şi de aici, din parohie, am primit permisiunea să ajut, pentru că aşa am început, ca voluntar, la centrul de zi, şi apoi m-am îndrăgostit efectiv de copilaşi şi de oamenii fără adăpost”, ne-a spus maica Maria. Copiii au nevoie de multă dragoste dar şi de foarte multă atenţie. Măicuţa se implică mai mult decât prevede profesia pentru care se pregăteşte. S-a ataşat sufleteşte de fiecare copil, de fiecare bătrân. Se implică total în sprijinirea acestor persoane vulnerabile, pentru că, spune ea, „fiecare dintre ei, fie că este un copil, fie că este o persoană din centrul de noapte, face parte din viaţa mea”.
„Încerc să nu trec niciodată pe lângă ei fără să le adresez un cuvânt”
Ca o confirmare a ceea ce ştiam deja, maica Maria mi-a spus că acestor oameni le lipseşte în primul rând dragostea, îmbrăţişarea, un cuvânt bun, atenţia. Fiecare beneficiar are o poveste. Drame trăiesc şi copiii, drame trăiesc şi adulţii, oamenii străzii, despre care se vorbeşte foarte puţin. Nu le prea acordăm suficientă atenţie. Noi, comunitatea, dar nici autorităţile. În Suceava se face prea puţin pentru aceşti oameni, o spune şi maica Maria. Ea a fost primită la început cu reticenţă, pentru că toţi au crezut că este rigidă. Se aşteptau ca o maică să fie mai sobră. Ea a ales să-i răsplătească pe toţi cu un zâmbet. „Am intrat în universul copiilor, fiind ca ei, vorbind pe limba lor, iar în universul oamenilor străzii, tot aşa, cu bunătate, cu o vorbă bună, cu o întrebare. Încerc să nu trec niciodată pe lângă ei fără să le adresez un cuvânt, şi chiar îmi pasă când le spun ceva. Oamenii simt asta. Oamenii străzii, mai mult ca oricine, sunt privaţi de dragoste”, ne-a spus măicuţa.
Rămaşi pe drumuri
Am întâlnit-o la centrul de noapte pe Artimisia Moraru, în vârstă de 52 de ani, care şi-a pierdut locuinţa şi a rămas pe drumuri de câţiva ani. A fost drumul decăderii. Din fericire, a găsit un sprijin în acest centru social. Are o pensie de handicap în valoare de 400 de lei. Este mulţumită de cum este tratată în centru şi speră să fie primită în continuare aici. Destinul este unul sinuos, dar este fericită că ţine legătură cu fiica ei, care lucrează la Bucureşti, în domeniul sanitar. Artimisia are şi un nepoţel, care a vizitat-o anul trecut, împreună cu mama lui. Asta o face fericită pe această femeie. Că îşi ştie fiica şi nepotul bine, în ciuda faptului că nu a fost alături de ei în momente importante.
Șerban este un alt beneficiar al centrului de noapte. A avut un serviciu, dar după ce s-a închis fabrica a rămas fără venituri. S-a despărţit de soţie, iar la partaj a cedat partea lui în favoarea fiului. A rămas pe drumuri şi cu o dependenţă de alcool. Face eforturi să stea departe de băutură, pentru a fi primit în centrul social. Deseori cade, pentru că viaţa unui om al străzii este dură. Nici familia, nici prietenii nu-i mai sunt aproape. Singurii prieteni sunt angajaţii centrului. Asistenţii sociali de la Asociaţia „Lumină Lină” colaborează cu cei de la Primăria Suceava şi cu cei de la Serviciul UPU al Spitalului Judeţean, pentru rezolvarea imediată a cazurilor persoanelor fără adăpost. Aceşti specialişti dau o şansă oamenilor fără adăpost de a reintra în normalitate.
„Viaţa capătă altă lumină, alt rost când eşti de folos celor din jur”
Să ne gândim că este foarte uşoară trecerea de la a fi un om cu o anumită situaţie, cu familie, având un serviciu, prieteni, la a deveni om al străzi. Este la distanţă de un click, cum a spus măicuţa Maria, de la normal, la anormal. La această graniţă dintre normal şi anormal avem nevoie mai mult ca oricând de Dumnezeu şi de oameni. La Dumnezeu ajungem prin oameni, este de părere maica. „Noi asta uităm. Slujim în biserici, în mănăstiri, ne izolăm, dar la Dumnezeu ajungem prin oameni, şi prin cel de lângă noi, şi prin cel care are nevoie de noi. Am descoperit bucuria de a dărui, bucuria de a trăi prin ceilalţi, pentru ceilalţi. Am descoperit că mă hrănesc cumva din asta, dar nu aş vrea să fie într-un mod egoist. Pur şi simplu, viaţa capătă altă lumină, alt rost când eşti de folos celor din jur. Lucrul cu oamenii îţi dă o bucurie de a trăi extraordinară. Dar să faci cu sinceritate şi cu dăruire ceea ce faci. Ne împlinim prin ceilalţi”, este reţeta fericirii pe care ne-a predat-o cu generozitate maica Maria.
Mergeţi la Parohia „Sf. Vineri”, la o întâlnire „de taină” cu copiii şi oamenii vulnerabili
Maica Maria încearcă să-i ducă pe copiii din centrul de zi în locuri unde părinţii lor nu-şi permit, în mici excursii, pentru a socializa, pentru a râde cu poftă şi a se bucura de copilărie. Pentru a face cât mai multe ieşiri de acest fel, are nevoie şi de ajutorul nostru, al tuturor. Poate o firmă de transport, care să sponsorizeze deplasarea copiilor până la Gura Humorului, în parcul de aventură, poate o sponsorizare pentru o pizza pentru fiecare copil, mici daruri care să-i facă fericiţi. Am aflat de la reprezentanţii Asociaţiei „Lumină Lină” că sunt mulţi oameni cu suflet mare, care vin constant la cele două centre cu alimente, cu bani, cu haine, rechizite pentru copii, oameni în faţa cărora ne scoatem pălăria. Atât pr. protopop Minu Mititelu, parohul Biserici „Sf. Vineri”, cât şi preotul Dinu Airinei, slujitor la această parohie, le mulţumesc tuturor oamenilor care au venit cu inima deschisă către copiii din centrul de zi, către oamenii străzii şi le-au întins o mână de ajutor. Însă nu este suficient. Suntem mulţi cei care am putea face la fel. Să începem cu o vizită la cele două centre sociale din municipiul Suceava, situate în curtea Parohie „Sf. Vineri” (str. George Enescu, nr. 50, jud. Suceava), http://asociatialuminalina.ro, telefon 0756 453 012 (Simona Puşcaş, asistent social). Să le ascultăm poveştile, să le zâmbim, să-i îmbrăţişăm şi să-i întrebăm ce-şi doresc cel mai mult. O să fiţi surprinşi de răspunsuri. Stă în puterea noastră să ajutăm, să ne aplecăm privirea, dar şi inima către cei nevoiaşi, cei care au atâta nevoie de ajutor. Să dăruim. Nu doare, nu ne sărăceşte. Ne înnobilează.
