Doctorul Anatolii Buzdugan, întemeietorul Neurochirurgiei în judeţul Suceava

Spitalul de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava are secţie de Neurochirurgie pentru că un medic cu această specialitate, dobândită în ani de şcoală şi de muncă, a crezut în acest vis frumos. Este un român din Basarabia, doctorul Anatolii Buzdugan, care în urmă cu 18 ani a acceptat propunerea celor care conduceau spitalul atunci, şi ei cu aceeaşi năzuinţă, că un spital judeţean de la capătul ţării poate atrage doctori cu una dintre cele mai dificile specialităţi medicale.

Astăzi, doctorul Buzdugan este adoptat de Suceava şi se simte aici acasă. Pe strada pe care a copilărit, în orăşelul basarabean Făleşti, ne povesteşte că a ştiut dintotdeauna că va fi doctor. Casa familiei Buzdugan este peste drum de spital, iar mama lui lucra acolo, ca farmacistă. Drumul zilnic spre şcoală era prin curtea spitalului, iar când venea de la ore îşi vizita mereu mama la serviciu. Îl fascinau medicii şi misterul vindecării oamenilor, cunoscut de aceştia. „Mama avea un deosebit respect pentru medici. Probabil că undeva, în subconştient, au rămas aceste incursiuni din copilărie, zilnice, la spital”, spune dr. Buzdugan.

A absolvit Facultatea de Medicină din Chişinău în 1986, apoi s-a specializat în arta neurochirurgiei tot în Republica Moldova.

„ Aţi câştigat un specialist de clasă”

În 1991, în timpul războiului ruso-moldovean, a fost primul medic care a plecat din clinica din Chişinău la un spital de campanie din Transnistria. Oameni împuşcaţi erau aduşi non stop de ambulanţe, iar doctorii făceau tot posibilul să-i salveze. Acolo, pe front, nu de puţine ori au căzut victime gloanţelor şi copii sau rude ale celor care lucrau în spital.

La Bălţi şi apoi la Chişinău a lucrat atât în spital, cât şi la facultatea de medicină, la catedra de neurologie şi neurochirurgie, fiind apreciat nu doar profesional de colegi, de studenţi şi de pacienţi, ci şi foarte iubit.

„Doctorul Buzdugan este unul dintre cei mai buni elevi ai şcolii moldoveneşti de neurochirurgie. Noi am pierdut când a plecat de la noi, din Moldova, şi dumneavoastră aţi câştigat un specialist de clasă, care cred că o să facă foarte multe lucruri şi o să trateze foarte mulţi oameni”, ne-a declarat prof. univ. dr. Grigore Zapuhlin, directorul Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie Chişinău.

Foşti studenţi îşi amintesc şi acum de cursurile lui, după mai bine de 20 de ani. Actualul şef al secţiei Neurochirurgie a Spitalului Regional Bălţi, dr. Tudor Viorel Guranda, ne-a vorbit, de asemenea, cu mult entuziasm despre profesorul Anatolii Buzdugan, spunând despre acesta că a fost „pionierul neurochirurgiei adevărate” în zona de nord a Republicii Moldova.

 Din postura de şef al secţiei de neurochirurgie a Spitalului Regional din Bălţi, pe care a înfiinţat-o, a venit la Iaşi, în 1995, pentru doctorat. Statul român nu i-a recunoscut specializarea şi a fost nevoit să mai dea o dată examen. A fost frustrant. În Moldova era medic primar neurochirurg, cu opt ani de practică. În România, i-au <acceptat> să ia examenul de medic specialist.

La sfârşitul doctoratului, unul dintre profesorii săi din Iaşi i-a spus că spitalul din Suceava vrea să înfiinţeze secţie de neurochirurgie. I s-a părut tentant, mai ales că mai crease una similară, la spitalul din Bălţi.

S-a prezentat la concurs şi a promovat examenul. La 37 de ani, în luna septembrie a anului 2000, şi-a luat rămas bun de la Basarabia şi Basarabia de la el şi s-a mutat definitiv în România, la Suceava.

După plecarea doctorului Buzdugan din Moldova, cel mai acut i-au simţit lipsa pacienţii.

„După plecarea dumnealui de aici, foarte multe persoane veneau la spital şi îl căutau, întrebau de doctorul Buzdugan. O parte dintre ei îl găseau şi peste Prut. Se duceau la consultaţii, probabil şi acum vin pacienţii din Moldova. Asta, pentru un medic, este cel mai important: când este căutat, oriunde ar fi el. Noi, aşa, în suflet, regretăm că a plecat un doctor bine pregătit de la noi din spital”, ne-a spus dr. Mihail Lîsîi, vice-director  al Spitalului Clinic Municipal din Bălţi.

Primul caz operat la Suceava: un copil în vârstă de 6 ani, în comă după un accident

Iniţial a venit singur, doar cu cărţi şi două truse de neurochirurgie. I s-a oferit să locuiască în spital, în secţia de chirurgie generală. Rezerva din spital i-a fost casă până aproape de sfârşitul anului 2000. Făceade gardă non stop şi prima intervenţie a avut-o după trei zile de la venirea la Suceava. Un copil de 6 ani, cu un traumatism cranio-cerebral grav, în comă profundă, căruia nu-i mai dădea nimeni nici o şansă. Starea copilului nu permitea transferul la Iaşi, dar cineva din Reanimare şi-a amintit că spitalul tocmai angajase un neurochirurg. L-au chemat şi a intrat cu copilul în sala de operaţie. „În prima săptămână a fost copilul în comă, a doua la fel, după trei săptămâni a plecat acasă pe picioare. Îmi voi aminti toată viaţa despre acest caz”, povesteşte doctorul Buzdugan.

Din rezerva nr. 29 de la Chirurgie generală s-a mutat cu trei zile înainte de Crăciun, când au venit la Suceava şi soţia şi cei doi copii.  În primii 3 ani, a fost singurul medic din spital cu această specialitate. În următorii şapte ani, au fost doi.

A fost o perioadă dificilă, în care cel mai greu i-a fost să lupte cu mentalitatea că într-un spital judeţean nu se poate face neurochirurgie. Să convingă de faptul că oamenii se pot opera la Suceava de probleme ale creierului sau de hernie de disc şi nu trebuie să se mai ducă la Iaşi, la Cluj sau la Bucureşti pentru a putea merge sau să se facă bine după accidente grave, în care au fost loviţi la cap sau la coloană.

Pacienţii, despre doctorul Buzdugan

În cei 18 ani, de când operează în Spitalul de Urgenţă Suceava, din 4000 de intervenţii efectuate la Neurochirurgie, 3.024 au fost realizate de el.

Spitalul a investit masiv în neurochirurgie, mai ales în ultimii ani. Sala de operaţie este dotată la cele mai înalte standarde şi oamenii vin cu încredere. Numărul de pacienţi trimişi la clinici universitare pentru intervenţii de specialitate este din ce în ce mai mic.

Unul dintre miile de pacienţi a fost directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu, care mărturiseşte că neurochirurgul Anatolii Buzdugan i-a câştigat încrederea încă de la prima consultaţie, când i-a spus cu francheţe că operaţia de hernie de disc este una dificilă şi care implică riscuri. ”Absenţa oricărei promisiuni mi s-a părut de bun augur. Perioada de spitalizare m-a convins că doctorul Buzdugan este un profesionist desăvârşit şi că spitalul din Suceava merită toată atenţia şi tot respectul datorită condiţiilor oferite pacienţilor”, a spus Emil Ursu.

O altă pacientă a sa a fost Ioana Anisiei, din Vatra Dornei. O afecţiune a creierului, un meningiom de şanţ olfactiv îi răpise, de trei ani, vederea. La un ochi complet şi mai bine de jumătate la cel de-al doilea. Intervenţia chirurgicală a durat 19 ore, dar la capătul ei Ioanei Anisiei i-a revenit vederea. „Am avut de la început foarte mare încredere în domnul doctor Buzdugan. După operaţie m-am simţit foarte bine, nici măcar ameţeli n-am avut. Să-i ajute Dumnezeu să-i opereze în continuare şi pe alţii aşa cum m-a operat pe mine”, ne-a spus dorneanca.

Prof. univ. dr. Zapuhlin:  „Acum ori eşti în Frankfurt, ori eşti la Suceava, pentru pacient faci acelaşi lucru”

Cu răbdare şi perseverenţă, doctorul Anatolii Buzduganşi-a construit visul de a înfiinţa prima secţie de neurochirurgie în nordul României. Din 2016, compartimentul s-a transformat în secţie, cu cinci medici neurochirurgi.Datorită lui, ”a apărut pe harta României Suceava ca centru de neurochirurgie şi asta e cel mai important”, după cum ne-a spus directorul Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie Chişinău, prof. univ. dr. Grigore Zapuhlin. „Omul sfinţeşte locul. Datorită acestui medic, pe care noi l-am pierdut de aici, acum ori eşti în Frankfurt, ori eşti la Suceava, pentru pacient faci acelaşi lucru. Mă bucură că el este tot în ţara lui, chiar dacă ne împarte în două un râu”, a mai spus profesorul Zapuhlin.

În ciuda nenumăratelor oferte primite de la clinici din străinătate, doctorul Buzdugan a rămas la Suceava. Are încă planuri mari de dezvoltare a secţiei căreia îi este părinte. „Toate eforturile noastre vin să susţină şi să creştem siguranţa actului chirurgical”, a mai spus medicul, iar pentru asta a avut şi are toată susţinerea conducerii spitalului şi a administraţiei judeţene şi locale.