Printează articolul
Trimite e-mail
Stareţul Mănăstirii Putna, Melchisedec Velnic, şi-a văzut împlinit în acest an unul dintre obiectivele cele mai importante. Nu a fost doar ce şi-a dorit el, ci ce şi-a dorit majoritatea comunităţilor din localităţile traversate de sectorul de cale ferată Rădăuţi-Putna. Trenul a revenit la Putna, la şase ani după ce linia a fost închisă şi părea că aşa va rămâne. Revenirea CFR Călători pe o linie secundară părea imposibilă, având în vedere problemele companiei, care, pe de o parte, face faţă cu greu cererii şi pe liniile importante, în timp ce, pe de altă parte, nu sunt bani nici pentru reabilitarea magistralelor mari. Totuşi, în 2018 s-a putut. S-au alocat bani, linia a fost refăcută cât să se poată relua circulaţia, iar din 14 august trenurile au revenit pe ruta Suceava-Putna. Sigur că au fost mai mulţi factori care au contribuit la această redeschidere, însă cert este că singurul care nu a renunţat la această idee în ultimii ani şi a continuat să bată pe la uşi înalte, pe la ministere şi chiar pe la prim-miniştri, a fost stareţul Melchisedec Velnic.
Trenul de Putna este un succes. Curse suplimentate din 2019
Pe 14 august, la cursa inaugurală, la care au participat şi reporterii Monitorului de Suceava, am constatat cu reală bucurie că trenul a fost primit cu mare căldură în toate localităţile. Înainte de deschidere erau şi sceptici, unii chiar total împotriva trenului, pentru că „încurcă” traficul auto, însă aceste nemulţumiri s-au estompat total. Lumea a înţeles că trenul este deosebit de util, un mijloc de transport ieftin şi sigur, cu precădere pentru numeroşii elevi şi studenţi, dar nu numai. În weekend cererea a fost mare şi pentru turismul religios, astfel că programul de circulaţie a fost adaptat cu cel al slujbei de duminică. Mai mult, pentru că trenurile au cerere, de la 1 ianuarie vor fi trei perechi pe zi, în loc de două, de luni până vineri.
În cinstea redeschiderii căii ferate, obştea de călugări a comandat şi a transportat cu trenul inaugural o reconstituire a coroanei domnitorului Ştefan cel Mare. Coroana reconstituită a stat o perioadă pe mormântul lui Ştefan, iar acum poate fi văzută în muzeul mănăstirii.
De la demersuri la sprijin direct: biletul de tren, bilet de intrare la muzeul mănăstirii
Poate cel mai important este că stareţul s-a implicat şi direct în sprijinirea căii ferate spre Putna. El a anunţat încă înainte de redeschiderea traficului că biletul de tren este bilet de intrare la muzeul Mănăstirii Putna. Această facilitate cu rolul de a sprijini rentabilitatea trenului este valabilă şi acum.
Pelerini şi grupuri masive de elevi vin la Putna cu trenul şi vizitează gratuit şi muzeul.
Unele şcoli au organizat săptămânal, duminica, excursii cu trenul la mănăstire. În acest fel, cu costuri minime, copiii au văzut mănăstirea, au asistat la slujbă, iar apoi au vizitat şi muzeul, cu biletul de tren.
Melchisedec nu se rezumă la ce se întâmplă între zidurile locaşului de cult
Stareţul Melchisedec nu este genul de monah care să se rezume la ce se întâmplă între zidurile locaşului de cult. A cerut insistent, uneori deranjând, ca Putna să nu fie tratată ca un capăt de linie.
„Acum câţiva ani, când ne luptam pentru refacerea drumurilor spre Putna, mi se spunea că Putna e la capăt de linie. Eu le-am spus acelora că Putna este de interes naţional, aici ne regăsim, aici învăţăm să gândim, să cugetăm, dar şi să ne rugăm româneşte”, spune stareţul.
În 2004, după multe zbateri, stareţul a reuşit să obţină trecerea şoselelor principale care duc spre Putna la rangul de drumuri naţionale. Între timp drumurile naţionale nu mai sunt la fel de bune, însă acea reuşită de atunci a fost şi este foarte importantă.
Cine este Melchisedec Velnic şi cum a ajuns la Putna
Mihai Velnic, stareţul Melchisedec de mai târziu, a crescut într-o familie profund ortodoxă, din satul Cepleniţa - Iaşi, cu tatăl cântăreţ bisericesc. De mic i s-a insuflat iubirea faţă de biserică şi faţă de Dumnezeu.
Absolvent de facultate de teologie ortodoxă şi licenţiat în teologie, tânărul de atunci a venit la Mănăstirea Putna în august 1989. A ales această mănăstire pentru că la Putna erau mai mulţi călugări licenţiaţi în teologie.
Trei săptămâni mai târziu, în 1989, era tuns în monahism, iar pe 7 decembrie 1992 a fost ales stareţul Mănăstirii Putna. De atunci, de peste 26 de ani deja, este stareţul de la Putna, unul din monahii cei mai cunoscuţi şi respectaţi din ţară.
Părintele a avut şansa de a ajunge la mănăstire într-o perioadă foarte fructuoasă, când mulţi tineri cu vocaţie au ales calea monahismului, după o perioadă de zeci de ani de restrişte.
Vremurile înfloritoare de atunci pentru mănăstiri nu mai sunt acum de actualitate. După 1990, din ce în ce mai puţini tineri cu vocaţie vin la mănăstire, ne spune părintele stareţ.
Mănăstirea Putna a primit cum se cuvine Centenarul Marii Uniri. Mănăstirea a editat cărţi, iar troiţa de pe aleea mănăstirii, închinată celor 3.000 de români ucişi în masacrul de la Fântâna Albă, a luat forma unui portal al Golgotei neamului românesc, pentru toţi românii înstrăinaţi de case şi deportaţi, care au murit printre străini, fiind îngropaţi fără cruce.
„Văd că autostrăzile o iau ba spre Iaşi, ba spre Târgu Mureş. Dar cu Bucovina ce facem?
Pentru demersurile pe care le-a făcut pentru calea ferată, şi nu numai, stareţul Mănăstirii Putna a fost unul dintre laureaţii Galei „Top 10 Suceveni” din acest an. Melchisedec Velnic a primit distincţia chiar în ziua în care a împlinit 26 de ani de când a fost ales în fruntea obştii de călugări de la Putna.
Stareţul Mănăstirii Putna a mulţumit atât echipei Monitorul, cât şi „celor care l-au împins de la spate” ca să fie prezent pentru că „un monah cam trebuie să stea acasă, mai cu seamă în perioada aceasta a postului”, însă a spus că a făcut „ascultare” şi a venit cu drag.
Monahul a spus că mai sunt multe de făcut, arătând că „suntem în Bucovina doar jumătate”, iar în cealaltă jumătate „sunt vreo 118 sate româneşti, unde românii noştri au mult de pătimit” şi că nu-i destul să fim cu gândul alături de ei, ci trebuie „şi cu fapta”.
„Mă doare când văd că parcă Bucovina e ocolită în ultima perioadă. Poate mi se pare mie. Văd că autostrăzile o iau ba spre Iaşi, ba spre Târgu Mureş. Dar cu Bucovina ce facem? Cu Suceava ce facem? Avem mănăstirile, ce facem cu ele? Avem nevoie de drumuri mai bune, de o şosea, fie autostradă, fie drum expres. Dacă ne unim forţele, vom reuşi”, a declarat stareţul, adresându-se „celor cărora le e dat să conducă destinele judeţului” şi cerându-le „să se silească mai mult şi autostrada pe care să o numim, din seara asta, autostrada Bucovina, să se împlinească pentru că e nevoie”.
Stareţul şi-a exprimat supărarea şi cu privire la renunţarea la trenul Suceava-Cernăuţi:
„De ce să renunţăm, când lucrurile se pot face? Cineva mi-a spus că nu sunt bani. Ba sunt bani, trebuie să-i găsim.
Îmi spunea mămuca de acasă că dacă l-ai luat în braţe pe <nu am> şi <nu pot>, nu ai să faci în viaţă nimic. Aşa că să ne silim, dragi bucovineni. Sunt mult mai multe lucruri bune de făcut şi statornicia în bine ne duce spre împlinire. Să nu cedăm şi vom birui”, a fost emoţionantul apel al stareţului Melchisedec.
