Printează articolul
Trimite e-mail
Trei fetițe abandonate, două dintre ele surori, aflate pe lista copiilor greu adoptabili, au fost adoptate de familia Daniel şi Adriana Pentiuc din Mitocu Dragomirnei, care mai au o fetiţă împreună, Ioana, în vârstă de 12 ani, şi două fete majore, în vârstă de 23 de ani, Daniela şi Iustina, care provin din căsătoriile anterioare ale celor doi soţi.
Prima fetiţă care a ajuns în familia Pentiuc, provenind din sistemul de protecţie a copilului, abandonată la naştere şi preluată de un asistent maternal profesionist, a fost Mihaela, acum în vârstă de 4 ani. Ea le-a schimbat viaţa celor doi soţi. A reuşit să-i sensibilizeze atât de mult pe cei doi părinţi, încât nimic nu li se mai părea greu. „Cei de la Direcţie (n.r. - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava) ne-au spus că au o fetiţă pentru noi. Am văzut o fotografie, am aflat istoricul copilului, apoi am acceptat să o vedem în realitate. De la început noi am spus că ne dorim un copil, indiferent de sex, de etnie, de vârstă... Ne-am gândit că Dumnezeu o să aleagă pentru noi”, ne-au povestit cei doi soţi.
„Doamne, oare ce am făcut să merităm aşa un copil cuminte şi frumos!”
Înţelegerea celor doi părinţi a fost să nu aleagă un copil. În opinia lor, toţi copiii merită adoptaţi, merită o şansă. Şi-au spus că primul copil care li se va propune va fi al lor. A fost să fie Mihaela, pe atunci o mogâldeaţă cu ochi mari, negri, în vârstă de un an şi jumătate.
„Nu o să uităm niciodată când am mers prima dată să o vedem pe Mihaela. Când am văzut-o m-am gândit: Doamne, oare ce am făcut să merităm aşa un copil cuminte şi frumos? Aveam în mână un ou de ciocolată. I l-am oferit şi ea a întins mânuţele să o iau în braţe. A fost ceva unic, ca un lipici. I-am dat jucării, a stat în braţe, apoi s-a dus la dulap, mi-a arătat o hăinuţă şi ne-a sugerat să mergem afară... Nu vorbea foarte bine...”, şi-a amintit Adriana.
Şi-au dorit să ofere mai mult, să adopte încă un copil
Mihaela a fost cea care le-a deschis sufletul şi i-a făcut să adopte din nou. A reuşit să sape în inimile lor adânc, astfel că Daniel şi Adriana s-au simţit, la început, goi pe dinăuntru. Nu mai conta nimic, doar bucuria din ochii Mihaelei, însetată de iubire. Dragostea a fost atât de intensă încât la începutul acestui an soţii Daniel şi Adriana şi-au dorit mai mult. Nu material. Şi-au dorit să ofere mai mult, să adopte încă un copil.
Cei doi soţi au întrebat-o pe fiica lor Ioana dacă mai vrea o soră sau un frate. Ea a dorit o surioară, aşa că părinţii s-au conformat, deşi în sinea lor şi-ar fi dorit un băiat. Din nou au plecat de la premiza că vor adopta un copil, fără să aleagă. Nu s-au gândit că se vor întoarce acasă cu doi copii, două surori. Reprezentanţii Protecţiei Copilului Suceava le-au vorbit celor doi soţi de lista copiilor greu adoptabili. Le-au arătat două surori, una în vârstă de 6 ani şi una în vârstă de 10 ani. „Nu contează”, au spus soţii Pentiuc. Probabil aşa trebuia să se întâmple, pentru că, după cum susţine Daniel, nimic nu este întâmplător în viaţă.
„Copiii sunt viaţa mea şi nu fac nici o diferenţă între ei”
După procedurile legale, vizite, cele două surori au ajuns în familia din Mitocu Dragomirnei şi s-au integrat foarte bine. „Ce le-am spus când le-am adus pe surori acasă? Că ce-l puţin de azi înainte, ziua de mâine nu trebuie să le preocupe. A însemnat mult pentru ele. Rolul nostru este să le creştem, să le educăm şi să le oferim nişte posibilităţi. După..., totul va depinde de ele. Noi le vom sprijini mereu. Avem de unde, mulţumim lui Dumnezeu, avem cam tot ce ne trebuie, de ce nu s-ar bucura şi alţi copii, care nu au, de ceea ce avem noi?”, ne-a povestit Daniel.
Aceşti copii abandonaţi de părinţii naturali au nevoie în primul rând de multă dragoste. O spune Adriana, completând că oricâtă iubire le-ai oferi acestor copii, parcă nu este de ajuns. „Când ajung acasă, toate fetele vin în întâmpinarea mea şi strigă: <Mama, mama!> Când mi-a spus Larisa prima dată: <Ce să fac dacă vă iubesc atât de mult?!>, cum credeţi că m-am simţit? Nu pot descrie în cuvinte. M-am simţit atât de importantă... Copiii sunt sinceri!Nu am visat să am aceste sentimente unice. Copiii sunt viaţa mea şi nu fac nici o diferenţă între ei”, s-a destăinuit Adriana.
Au învins sistemul și și-au împlinit visul de a ajuta copii a căror soartă a fost nedreaptă
Daniel şi Adriana şi-au dorit mereu să dea o şansă unui copil care are nevoie de o familie. S-au gândit şi la Ioana, că i-ar prinde bine un frate sau o soră, dar au adoptat în primul rând gândindu-se că pot să ajute un copil. Ei cred că în acest fel îi pot mulţumi lui Dumnezeu pentru că le-a dat mai mult decât şi-au dorit.
„De 10 ani ne-am întors în ţară, iar acum 8 ani am făcut primul pas spre a adopta un copil. Am fost la DGASPC Suceava, dar era atât de stufoasă documentaţia şi drumul până la un copil era aşa lung şi anevoios încât am renunţat”, ne-a spus Daniel Pentiuc. Au renunţat pentru un timp, deoarece ideea de a salva un copil nu a fost abandonată, doar amânată din cauza birocraţiei.
Familia Pentiuc a revenit cu o cerere la Biroul adopţii şi postadopţii (DGASPC Suceava) acum doi ani, când deja legislaţia a devenit mai permisivă. Au avut tot suportul consilierului juridic Gabriela Prundel, şef Birou adopţii şi postadopţii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, şi al colegilor ei, astfel că acum se pot bucura de o casă plină cu fete.
Susţinerea reciprocă necondiţionată
Am aflat de la Daniel şi Adriana secretul căsniciei lor: susţinerea reciprocă necondiţionată. Tot timpul s-au sprijinit unul pe altul şi au spus mereu: „Noi am pornit foarte de jos şi foarte greu. Dacă Bunul Dumnezeu ne ajută şi avem şi noi o casă, pentru că asta ne-am dorit, pentru asta am plecat la muncă în Italia, cred că trebuie să facem şi noi ceva. Dumnezeu ne-a dat nouă, hai să dăm şi noi ceva înapoi. Cred că ar fi frumos să adoptăm un copil, să-i oferim o şansă, aşa cum şi noi am avut la un moment dat o şansă”.
Am plecat de la familia Pentiuc cu convingerea că Ioana, un copil foarte rebel, Mihaela, o alintată şi o zvăpăiată, Daria, mult prea rezervată, şi Larisa, foarte maleabilă, un copil foarte matur, după cum le-a descris mama Adriana, sunt perlele, averea de care se pot bucura cei doi soţi. Şi nu se opresc aici. Deocamdată, vor să le ofere fetelor condiţii decente şi o educaţie bună. Le învaţă să facă Rai din ce au şi să nu râvnească după ce văd la alţii. Împărtăşesc împreună sentimente şi emoţii greu de descris şi nu spun nu, dacă, la un moment dat, destinul le va hărăzi un alt copil abandonat care are nevoie de o familie. Nimic nu este imposibil atunci când iubirea învinge şi din iubire se naşte sentimentul acela unic şi sincer de a dărui şi altora din puţinul tău.
Daniel Pentiuc, laureat al Galei ”Top 10 Suceveni”: „Sunt atât de mulţi copii care adorm plângând şi se trezesc cu ochii uscaţi de lacrimi. Şi nu e corect”
Adriana și Daniel Pentiuc s-au numărat printre laureații Galei ”Top 10 Suceveni”, ediția a VII-a, eveniment care s-a desfășurat pe 7 decembrie, la Conacul Domnesc din Șcheia, un eveniment în care sunt premiate adevăratele valori. Povestea lor, povestea celor trei fetițe care și-au găsit o familie care să le iubească și să le asigure un viitor, a fost prezentată în cadrul Galei sub forma unui material video care a emoționat peste 500 de invitați.
„Este un privilegiu să fim aici şi vă mulţumim! De spus ar fi puţine, după acest reportaj, dar aş vrea să vă transmit ceva din partea fiicelor mele: pentru a fi fericiţi avem nevoie de foarte puţine lucruri şi totuşi sunt atât de mulţi copii care adorm plângând şi se trezesc cu ochii uscaţi de lacrimi. Şi nu e corect”, a spus Daniel Pentiuc.
