Bermas, singura supravieţuitoare din cele peste 120 de fabrici de bere, câte avea România în 1990

O fabrică, un colectiv unit şi muncitor şi o conducere cu iniţiativă, care a găsit întotdeauna soluţiile menţinerii pe o piaţă concurenţială acerbă. Fabrica de Bere Suceava sau Bermas SA, cum este cunoscută astăzi, este singura care s-a încăpăţânat să reziste pe piaţă, în condiţiile în care alte peste 120 de asemenea fabrici de bere din România au dispărut, una câte una, după 1990. Responsabili pentru menţinerea fabricii pe vechea structură sunt cei care au lucrat de-a lungul timpului acolo şi lucrează şi astăzi, precum şi cei care au îndrăgit gustul berii ”de acasă” şi prin consum au asigurat continuitatea producţiei. Această  rodnică cooperare a făcut ca, în fiecare an, pe poarta fabricii să iasă peste 25 milioane de sticle de bere din sortimentele Suceava, Bermas, Călimani şi renăscuta marcă de suflet, Solca.

Păstrarea reţetelor prin menţinerea unui procedeu clasic de fabricaţie a berii

După ce majoritatea fabricilor de pe platforma industrială a Sucevei au dispărut una câte una în ultimii zeci de ani, nu putem privi decât cu mirare şi admiraţie spre cele care au rezistat timpului, între ele numărându-se şi Fabrica de Bere Bermas. De la managerul fabricii, Elena Anisoi, am aflat că cel mai important lucru în menţinerea calităţii berii este utilizarea procedeului clasic de fabricare, care foloseşte malţul, conurile de hamei şi fermentarea berii în două etape, care durează 42 de zile.  Reţeta care dă savoare berii sucevene foloseşte malţul produs în fabrică, „oarzele”  fiind cumpărate de la ferme din Suceava şi judeţele învecinate, iar hameiul provine din ferme cu tradiţie în Ardeal. Managerul Elena Anisoi ne-a relatat: ”În afara malţului pe care îl producem în fabrică cu un cost mult mai mic decât preţurile de pe piaţă,hameiul îl luăm în proporţie de 80% de la fermele din Transilvania, Aiud şi Sighişoara. Înainte de 1990 şi o perioadă după, în România se cultivau cam 2.700 de hectare cu hamei, această cultură presupunând o infrastructură specială. După 1990, doar doi producători de hamei s-au încăpăţânat să  producă în continuare, având garanţia că noi vom lua întreaga producţie de hamei pe care o produc anual, asigurând în acest fel continuitatea activităţii fermelor. ”

Un alt ingredient important pentru gustul berii îl reprezintă apa captată din izvoarele subterane din Berchişeşti, curată bacteriologic.

Menţinerea îmbutelierii clasice la sticlă sau butoi, o soluţie cu viziune

Berarii suceveni au rezistat în aceşti ani tentaţiei de a utiliza materialul plastic pentru îmbuteliere şi varianta lor a fost câştigătoare. Din 2015, tendinţa generală a fost de limitare a folosirii plasticului ca ambalaj, iar Bermas a fost cu un pas înainte. Nu a fost uşor, pentru că din cele 17 fabrici care produceau ambalaje de sticlă în România, astăzi mai este doar una, cu acţionariat portughez.

Îmbutelierea berii produse de Bermas numai în ambalaje de sticlă şi la keg (la butoi), îi păstrează calităţile. Managerul Elena Anisoi a continuat: ”O bere exclusiv la sticlă e cea mai bună, este ambalajul care se pretează pentru bere. Celelalte ambalaje permit o serie de transferuri care afectează calitatea produsului. O sticlă face mai multe circuite, iar când devine improprie pentru îmbuteliere, este deşeu care se reciclează". Directorul tehnic, Octavian Croitoru, prezent din primele zile de producţie a fabricii, a continuat: ”Noi avem 90% sticlă reutilizabilă şi ecologică. Am păstrat şi dezvoltat reţeaua de bere la halbă şi avem tot ce ne trebuie pentru a satisface gustul consumatorului”.

Capitalul fabricii este românesc, peste 60% din acţiuni aparţinând actualilor sau foştilor salariaţi

Una dintre particularităţile care fac conducerea fabricii cu atât mai merituoasă este menţinerea capitalului românesc, acţionari majoritari, adică peste 60%, fiind salariaţii şi foştii salariaţi. Istoria fabricii a început în decembrie 1974. Octavian Croitoru, actualul director tehnic, a venit aici în ianuarie 1975, iar Elena Anisoi, managerul de astăzi al fabricii, în 1990.

Imediat după Revoluţie au fost „unele mişcări” ca să se desfiinţeze fabrica, după cum ne spun cei doi directori, dar din fericire fără succes. Presiunile pentru preluarea fabricii de marile concerne au fost mari în toată această perioadă, însă atitudinea fermă a fostului manager Constantin Gătej pentru a ţine pasul cu producătorii consacraţi de bere, prin investiţii în tehnologizare, pentru creşterea capacităţii de producţie şi a calităţii berii, au menţinut nivelul ridicat al fabricii. Managerul Elena Anisoi îşi aminteşte: ”Da, Bermas Suceava este singura fabrică de bere rămasă cu capital privat integral românesc. Aici s-a ajuns pentru că am parcurs două etape de privatizare, prima în 1994-1995, cu programul de privatizare în masă, şi a doua în 2003. Etapele de privatizare au presupus eforturi deosebite, mai ales a doua etapă, când a trebuit să mobilizez salariaţii să vină cu bani, ca să putem cumpăra pachetul de acţiuni de la FPS. Dacă nu se reuşea a doua etapă, la ora actuală nu ştiu dacă mai exista fabrica.” Din anul 1998 acţiunile fabricii sunt cotate la Bursa de Valori Bucureşti.

Bermas, o fabrică a angajaţilor în care lucrează familii întregi

Familii întregi îşi împletesc istoria cu cea a fabricii Bermas.În fabrică lucrează circa 200 de oameni, mulţi dintre ei cu întreaga familie. Ni se spune că berar nu poate fi oricine, că „berarul nu-l iei de pe stradă”, are nevoie de timp ca să înveţe bine meserie: „Berea este un produs extrem de sensibil, îl produci ca în farmacie”, după cum spune Octavian Croitoru.

Ioan Vornicu lucrează la fabrica de bere din 1974. A fost coleg de serviciu cu soţia şi cu doi dintre fiii săi. El ne-a povestit: ”M-am angajat la fabrica de bere în 1974 şi la scurt timp a venit în fabrică şi cea cu care aveam să mă căsătoresc, actuala soţie. La început a fost mai greu, dar pe parcurs ne-am obişnuit şi i-am dat bătăi cu berea, până în zilele de astăzi. În fabrică sunt multe familii care au lucrat aici împreună, chiar cu copii cu tot. Eu am doi băieţi care au lucrat aici în fabrică, dintre care Vlad are aproape 20 de ani de când lucrează în secţia Fermentaţie. Pot spune că o viaţă întreagă, aproape 45 de ani, am dedicat-o acestei munci de supraveghere a fermentării berii. Erau zvonuri într-un timp că vor să ne ia alţii, din concernele astea mari care încercau să acapareze tot, dar domnul director Gătej s-a ţinut pe poziţie tare, iar oamenii au înţeles şi ei şi am continuat în fabrica de bere.”

Dezvoltarea consumului de bere ieftină la pet a creat probleme unei fabrici precum Bermas, unde tehnologia de fabricare a berii este clasică, berea stând pe drojdie minim 35-45 de zile. Această tehnologie ar fi presupus producerea unei beri la pet necalitative, idee la care s-a renunţat de la început. Modelul german, în care fiecare regiune are berea specifică, a prins la Suceava, conducerea luând decizia ca Bermas să devină o fabrică locală, cu desfacere regională şi cu o calitate a berii consacrată. În acest fel producţia de bere a fabricii sucevene a câştigat teren an de an, convingând consumatorul de calitatea produselor realizate aici. Prin această cooperare între producător şi consumatorii din întreaga regiune,  pe poarta fabricii ies anual 1,6 milioane de sticle de bere Bermas, 21 milioane sticle de bere Suceava, 1,4 milioane sticle de bere Călimani şi 1,2  milioane sticle de bere Solca, această din urmă marcă fiind achiziţionată, în 2017, de la lichidatorul care a scos la vânzare activele vechii fabrici de la Solca. Întrebată despre cum crede că va arăta fabrica peste 10 ani, Elena Anisoi ne-a spus:”Cred că va fi departe peste 10 ani, pentru că de la un an la altul căutăm soluţii pentru a aduce ceva nou în activitatea fabricii, pe linia tehnologizării, a consumurilor şi a investiţiilor în marketing, oameni şi piaţă. O piaţă se câştigă ca şi cum ai clădi cărămidă cu cărămidă, iar dacă am câştigat-o, vrem să avem perspectiva că activitatea noastră va continua cu siguranţă.” Cu un produs bun şi relativ ieftin, berarii suceveni şi-au fidelizat consumatorii. Din nordul ţării, de la Suceava şi Botoşani, până la Brăila şi Galaţi, Bermas a devenit un concurent redutabil pentru coloşii de pe piaţa berii şi rezistă cu succes ofensivei acestora.