Vizita istorică a şahului Iranului la Suceava

În urmă cu 45 de ani, Suceava era gazdă pentru un important lider mondial. La începutul lunii iunie 1973, şahul Iranului şi soţia acestuia, împărăteasa Farah, au petrecut ore bune în judeţ. Vizita a fost efectuată în contextul relaţiilor foarte bune pe care România socialistă condusă de soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu le avea cu diverse ţări din Orient. Iar între Iran şi România exista un intens schimb de bunuri şi mărfuri, dar se derulau şi numeroase proiecte comune. Printre obiectivele vizitate de şah a fost şi Combinatul de Celuloză şi Hârtie (CCH), actualmente AMBRO. Nu a fost o oprire întâmplătoare, iar presa locală de la acea vreme, „Zori Noi” în speţă, a explicat şi motivele pentru care oaspeţii au păşit în această întreprindere.

De altfel, singurul ziar de la acea vreme din judeţ saluta în felul următor vizita oaspeţilor: „Bun venit Majestăţii Sale Imperiale şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, în judeţul Suceava!”.

Cu elicopterul şi maşina prin judeţ şi o primire în municipiul Suceava cu mii de oameni

Faptul că a fost vorba de o vizită comună, a celor doi şefi de state, a făcut ca presa să acorde o atenţie deosebită evenimentului. Vizita a avut mai multe etape. După primirea la aeroportul din Salcea, oaspeţii au poposit la Suceviţa, la mănăstirea de aici, iar mai departe au vizitat alte două lăcaşuri de cult celebre, Moldoviţa şi Voroneţ. De aici, s-a plecat cu elicopterele în judeţul Neamţ, pentru ca mai apoi, tot pe calea aerului, să se revină la Suceava, pe stadion.

Maşinile cu familia imperială iraniană şi cu soţii Ceauşescu au ajuns în centrul municipiului Suceava, unde erau adunaţi (cei mai mulţi cu sarcină de partid) mii de oameni. În urma unui spectacol oferit oaspeţilor în Casa de Cultură din Suceava a urmat o scurtă baie de mulţime, iar mai apoi o vizită la Combinatul de Celuloză şi Hârtie CCH şi defunctul Combinat de Prelucrare a Lemnului (CPL), ulterior Mobstrat.

Cam acestea au fost reperele vizitei, una dintre cele mai importante derulate în judeţul Suceava de-a lungul timpului.

„Locuitorii acestor meleaguri întâmpină cu căldură şi tradiţională ospitalitate pe cel mai înalt reprezentant al poporului iranian”

Folosindu-mă de citate ample din „Zori Noi” am să vă introduc în culisele acestei vizite. Fireşte, atât cât le-a fost permis oamenilor de presă de atunci să relateze, pentru că nu trebuie uitat că în acea perioadă cenzura îşi făcea treaba foarte bine, mai ales când era vorba de „tovarăşul Nicolae Ceauşescu” şi acţiunile sale.

Nu trebuie să mire pe nimeni ploaia de epitete şi metafore, dar şi o serie de clişee, mai ales când vine vorba de modul în care populaţia, „clasa muncitoare” şi „ţăranii cooperatorii”, îi percepea pe soţii Ceauşescu.

Despre acest eveniment s-a scris atât în ziua de sâmbătă, 2 iunie 1973, cât şi în ediţia de duminică, 3 iunie 1973. Iată cum era anunţată această vizită: „Locuitorii acestor meleaguri întâmpină cu căldură şi tradiţională ospitalitate pe cel mai înalt reprezentant al poporului iranian, văzînd în vizita pe care o face pe pămîntul României, expresia bunelor relaţii dintre cele două ţări, care au cunoscut o continuă ascensiune, pe multiple planuri. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Majestatea Sa Imperială şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, au făcut o vizită în judeţele Suceava şi Neamţ”.

Sosirea şi drumul „solilor poporului iranian prieten”

Coloana oficială a fost preluată încă de la sosirea în judeţ, iar în presa de atunci este descris acest moment. „În această dimineaţă de iunie, aeroportul Salcea din apropierea Sucevei era frumos împodobit. În adierea timidă a unui vînt de primăvară flutură drapelele de stat ale celor două ţări. O gardă militară prezintă onorul. Preşedintele Consiliului de Stat şi suveranul iranian trec în revistă garda de onoare. În aclamaţiile mulţimii, cei doi şefi de stat, precum şi tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Iranului, iau loc în maşinile oficiale escortate de motociclişti. Coloana oficială străbate partea de nord a municipiului Suceava, care trăieşte cu bucurie şi emoţie această zi deosebită. Populaţia face gesturi prieteneşti, flutură buchete de flori şi eşarfe multicolore, formaţii de artişti amatori prezintă, cu măiestrie, dansuri din bogatul folclor local”, scria „Zori Noi”.

Din materialul de presă nu lipseşte nici prezentarea localităţilor prin care coloana oficială a trecut până la prima oprire, Mănăstirea Suceviţa. Fireşte, la loc de frunte este entuziasmul populaţiei pentru această vizită, un entuziasm fabricat în mare parte.

„Se trece în continuare prin satele Dărmăneşti, Milişăuţi, Bădeuţi. În semn de aleasă ospitalitate, în pridvoarele caselor, la porţi, sunt prinse lăicere moldoveneşti. Ţăranii cooperatori au ieşit să ureze, din toată inima, bun venit conducătorului statului nostru, solilor poporului iranian prieten. Urmează oraşul Rădăuţi, veche aşezare bucovineană, unde se află biserica Bogdana, ctitorie ce poartă numele descălecătorului Moldovei, Bogdan I, şi unde se odihnesc osemintele muşatinilor, primii voievozi moldoveni şi strămoşi ai lui Ştefan cel Mare. La intrarea în Suceviţa îşi face apariţia o ceată de călăreţi, care însoţesc coloana oficială până la porţile renumitului monument istoric şi de artă – mînăstirea Suceviţa, primul obiectiv al vizitei. Aici se află adunată aproape întreaga suflare a comunei. Pe toţi i-a reunit dorinţa de a saluta, de a-i primi cu căldură pe înalţii oaspeţi. Din coşuri frumos împletite, tinere fete oferă trandafiri roşii”, se arată în materialul dedicat vizitei şahului Iranului în judeţul Suceava.

Cuvântarea mitropolitului Moldovei şi Sucevei, Justin Moisescu

Cum era obiceiul, care văd că se păstrează într-o proporţie destul de mare şi astăzi, la faţa locului sunt aduşi nu doar muncitori şi ţărani, ci şi oameni cu funcţii importante. Iar la Mănăstirea Suceviţa cine putea fi mai potrivit pentru a lua cuvântul decât mitropolitul Moldovei şi Sucevei de la acea vreme, Iustin Moisescu. Poate şi acesta este un semn că Nicolae Ceauşescu nu a fost împotriva religiei în totalitate.

Iată ce a spus mitropolitul Iustin Moisescu cu ocazia vizitei lui Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr: „Mînăstirea trăieşte un moment rar din viaţa ei. Vizita dumneavoastră şahinşahul Iranului, mare prieten al poporului român şi al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, ctitor al României moderne, este un eveniment istoric. Vechiul nostru aşezămînt de artă şi istorie românească, acest leagăn al culturii moldoveneşti, vă primeşte cu sentimente de dragoste şi respect”.

Mai departe aflăm că „solii poporului iranian admiră murale, realizate de meşteri anonimi, bogăţia motivelor, policromia lor, în care predomină verdele, aidoma pădurilor seculare din jur. Înainte de plecare, Maiestăţile Lor Imperiale semnează în Cartea de onoare”.

„Încrucişîndu-şi tulnicele în chip de arcadă, deasupra drumului, 50 de buciumaşi vestesc intrarea oaspeţilor”

Odată finalizată vizita la Suceviţa se pleacă spre o altă mănăstire vestită din Bucovina: Moldoviţa. Aici avem parte de o altă secvenţă cunoscută şi aplicată şi astăzi cu diferite ocazii.

„De la Suceviţa, coloana oficială se îndreaptă spre Vatra Moldoviţei, pe un pitoresc traseu montan, traversînd Obcinile Bucovinei. Sosirea la Mînăstirea Moldoviţa este marcată de un moment emoţionant. Încrucişîndu-şi tulnicele în chip de arcadă, deasupra drumului, 50 de buciumaşi vestesc intrarea oaspeţilor, iar de departe răzbat chemări prelungi de corn de vînătoare. Ridicată în vremea domnitorului Petru Rareş şi restaurată în anii din urmă, mînăstirea impresionează pe oaspeţi prin masivitatea zidurilor exterioare, adevărate ziduri de cetate, care a jucat un rol important în străjuirea şi apărarea Moldovei, prin frumuseţea şi valoarea decoraţiilor murale. Aceeaşi şcoală de talentaţi zugravi se face simţită şi aici în măiestria şi execuţia operelor picturale. În amintirea vizitei făcute, şahinşahul Aryarmehr şi împărăteasa Iranului semnează în Cartea de onoare”, scria „Zori Noi” în ediţia din 3 iunie 1973.

„Înalţilor oaspeţi le sînt oferite în dar, în semn de aducere aminte, vase de ceramică neagră, obiecte de artă populară”

Ultima mănăstire vizitată în acest periplu este cea de la Voroneţ. Şi aici totul a fost pregătit ca la carte de cei care s-au ocupat de detaliile vizitei.

„Ca pretutindeni, pe parcursul vizitei asistăm la aceeaşi manifestare de stimă şi bucurie pentru cei doi şefi de stat. În umbra arborilor falnici şi seculari se aliniază şiruri de bătrîni şi copii. Corul bărbătesc al Căminului Cultural din Pojorîta face să răsune vechiul cîntec <În ţara mîndră a fagilor>, de Ciprian Porumbescu, expresie a vredniciei şi statorniciei oamenilor de pe aceste plaiuri. Formaţii de artişti amatori dau viaţă unor tradiţii şi datini tradiţionale. Mînăstirea Voroneţ se iveşte dintre dealuri împădurite. Faima acestei autentice perle a Moldovei de nord se datorează în mare măsură frescelor exterioare, creaţie a aceloraşi meşteri anonimi, şi care constituie o culme a picturii murale din Evul Mediu românesc. Solii poporului iranian admiră celebrul albastru de Voroneţ, cunoscut astăzi în toată lumea. Şi aici, ca şi la mînăstirile Suceviţa şi Moldoviţa, înalţilor oaspeţi le sînt oferite în dar, în semn de aducere aminte, vase de ceramică neagră, obiecte de artă populară realizate de creatorii populari de pe aceste locuri, care continuă cu strălucire tradiţiile folclorului sucevean”, mai aflăm din singurul ziar judeţean care apărea în urmă cu 45 de ani.

„Flancată de halebardieri şi arcaşi, coloana se îndreaptă spre reşedinţa unde are loc dejunul”

De la Voroneţ se pleacă cu elicopterele spre Bicaz, unde printre altele este vizitat barajul lacului de acumulare. La finalul vizitei din judeţul Neamţ, Nicolae Ceauşescu şi şahul Iranului se întorc, tot pe calea aerului, la Suceava, unde aterizează pe stadion, „care freamătă de lume”.

„Au venit aici mii de localnici, cu flori şi steguleţe, animaţi de dorinţa de a saluta, încă o dată, cu deosebită căldură pe conducătorii României şi Iranului. Ei aclamă îndelung pentru întărirea pe mai departe a prieteniei dintre cele două ţări şi popoare. Se pleacă apoi cu maşinile spre centrul municipiului. Populaţia continuă să inunde marile artere, întîmpină cu acelaşi entuziasm pe înalţii oaspeţi pe care i-a primit din primele clipe ale sosirii în urbea lor. Flancată de halebardieri şi arcaşi, coloana se îndreaptă spre reşedinţa unde are loc dejunul oferit în onoarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu, a Maiestăţilor Lor Imperiale. În timpul dejunului, cei doi şefi de stat, precum şi tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah se întreţin cu cordialitate”, este descrierea sosirii în municipiul Suceava şi a dineului reprezentanţilor celor două state.

„Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi şahinşahul Aryamehr ies în balconul casei de cultură, răspunzînd cu cordialitate gesturilor de caldă simpatie ale mulţimii”

După-amiază, Nicolae Ceauşescu şi şahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr asistă la Casa de Cultură la un spectacol de gală oferit de artiştii suceveni. Iată ce au avut în „meniu” cei doi şefi de stat: „Programul, care a cuprins reprezentative cîntece şi dansuri din diferite regiuni ale ţării, oferă o imagine sugestivă a bogăţiei, originalităţii şi frumuseţii folclorului românesc. Solilor poporului iranian li se rezervă o plăcută surpriză: vechi melodii persane, dansuri de pe meleagurile patriei lor.

La sfîrşitul spectacolului, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, Maiestăţile Lor Imperiale, şahinşahul Aryamehr şi împărăteasa Farah, oferă artiştilor, în semn de preţuire, flori.

Spectacolul, de fapt, nu s-a terminat. El continuă în piaţa din faţa lăcaşului de cultură, devenită acum o uriaşă scenă. Sucevenii îşi manifestă deschis şi sincer bucuria de a primi din nou în mijlocul lor pe preşedintele Nicolae Ceauşescu, de a avea ca oaspete pe şahinşahul Aryamehr, de a trăi această zi deosebită pentru relaţiile româno-iraniene. Sute de artişti amatori se prind în horă. Copii cu margarete în mînă se strîng în jurul unei imense flori de trandafir, din ale cărei petale se înalţă, ca un simbol al prieteniei româno-iraniene, stemele celor două ţări. Stoluri de porumbei şi nenumărate baloane purtînd însemnele <Pace> se ridică în văzduh, semnificînd năzuinţa popoarelor noastre spre destindere, înţelegere şi colaborare. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi şahinşahul Aryamehr ies în balconul casei de cultură, răspunzînd cu cordialitate gesturilor de caldă simpatie ale mulţimii”, se arată în cuprinsul materialului de presă din 1973.

Vizita la Combinatul de Celuloză şi Hârtie

Ultima parte a vizitei în judeţ a cuprins zona industrială Burdujeni, iar prima oprire a fost la Combinatul de Celuloză şi Hârtie din Suceava.

Aici, delegaţia este întâmpinată de Vasile Patilineţ, ministrul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Nicolae Turtureanu, directorul combinatului, dar şi „de numeroşi muncitori, tehnicieni şi ingineri ai acestei puternice cetăţi a industriei sucevene”.

Oaspeţii află un scurt istoric al întreprinderii, care sună cam aşa: „Intrată în funcţiune în anul 1962, această unitate industrială şi-a sporit continuu capacităţile de producţie, realizînd în prezent o gamă variată de hîrtie, care se exportă în 32 de ţări, printre ele un loc important ocupîndu-l Iranul.

Gazdele informează că, în lumina indicaţiilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, colectivul de aici a întreprins măsuri eficiente pentru folosirea raţională a utilajelor şi gospodărirea mai judicioasă a spaţiilor de producţie. Astfel capacitatea productivă a crescut cu 34 la sută, iar parametrii iniţiali au fost atinşi încă din anul 1971. Cercetătorii combinatului sunt preocupaţi în a găsi noi soluţii privind valorificarea superioară a materiilor prime şi îndeosebi a masei lemnoase. Recent s-a aplicat, de pildă, un studiu vizînd creşterea randamentului de transformare a lemnului în celuloză, care se va finaliza cu economisirea, pînă la sfîrşitul acestui an, a cel puţin 10.000 mc lemn de răşinoase”.

Tot de aici, aflăm şi de ce s-a optat pentru o vizită la CCH, mai exact din raţiuni practice şi de colaborare. 

„Se prezintă macheta unităţii industriale care are o semnificaţie deosebită în planul cooperării economice româno-iraniene. Este vorba de combinatul de industrializare a lemnului ce se construieşte în Iran de Întreprinderea noastră <Forexim> şi o întreprindere din ţara prietenă, <Neka-CUB>. Şahinşahul Aryamehr urmăreşte cu atenţie explicaţiile care se dau privind mersul construcţiei, interesîndu-se de modul în care combinatul se va dezvolta în anii viitori”, ne povestesc jurnaliştii care au putut scrie despre acest eveniment.

„Sucevenii şi-au luat un călduros rămas bun de la înalţii oaspeţi, conducîndu-i la plecare cu aceeaşi simpatie”

De la CCH se trece şi peste drum, la fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului, devenit după evenimentele din 1989 Mobstrat, în locul în care astăzi funcţionează Shopping City Suceava. Despre episodul CPL aflăm tot din „Zori Noi”: „Folosirea ingenioasă de către suceveni a resurselor lemnoase nu se opreşte însă aici. Mărturie în acest sens este combinatul de prelucrare a lemnului, care se vizitează în continuare. El reuneşte şapte fabrici, dotate cu tehnică modernă, cu utilaje de mare productivitate. Aici se produc plăci fibrolemnoase, placaje, plăci înnobilate, parchete şi, în primul rînd, mobilă, la nivelul celor mai înalte exigenţe funcţionale şi tehnice, care sînt admirate în cadrul unei expoziţii. Directorul Întreprinderii forestiere de exploatare şi transport Suceava, Vasile Sava, îşi exprimă satisfacţia pentru că o întreprindere similară se construieşte la Neka, în Iran, în cadrul conlucrării economice între ţările noastre”.

Cu acest episod, vizita şahului Iranului în Suceava s-a încheiat. Şi această secvenţă este prezentată în stilul perioadei comuniste: „Sucevenii şi-au luat un călduros rămas bun de la înalţii oaspeţi, conducîndu-i la plecare cu aceeaşi simpatie, cu aceeaşi stimă şi consideraţie”.

Martori la evenimentul de acum 45 de ani

Martor direct la vizita efectuată la CCH a fost Ioan Cuşnir, fost prefect al judeţului Suceava după 1989. Acesta a avut onoarea să-i fie prezentat şahului şi spune că a fost impresionat de modul în care s-au comportat oaspeţii străini.

„Ştiu că a fost pregătită minuţios această vizită şi s-au vizitat două secţii din CCH. Unul din motivele vizitei la această întreprindere a fost exportul de producţie de celuloză şi hârtie către Iran. Nu puteam să nu remarc şi prezenţa încântătoare a împărătesei Farah, una dintre cele mai frumoase femei”, şi-a amintit Ioan Cuşnir.

Şi alţi martori ai acestei vizite au amintiri încă vii despre acest eveniment. Radu Lupaşcu, care la acea vreme avea 10 ani, povesteşte că a fost adus pe strada pe care a trecut coloana oficială alături de toţi ceilalţi copii din şcoală.

„Am primit steguleţe ale Iranului şi României şi le-am fluturat şi ni s-a spus să strigăm <Ura, ura>. Mi-a sărit în ochi maşina cu care circulau cei doi şefi de stat şi din care salutau mulţimea. Mai târziu am aflat că era vorba de o maşină americană, un Cadillac”, a spus Radu Lupaşcu.

Şahul Pahlavi Reza a fost îndepărtat de la conducerea Iranului câţiva ani mai târziu

Pentru şahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr avea să se apropie însă finalul carierei de conducător al Iranului. Câţiva ani mai târziu, în 1978, avea să izbucnească revoluţia islamică.

Iniţial, mişcarea revoluţionară a fost paşnică şi toţi cei implicaţi, comunişti, naţionalişti, liberali şi forţele religioase au avut un singur scop: demiterea şahului. Mohammad Reza Pahlavi a domnit în Iran 25 de ani, susţinut de SUA. Pe plan intern era văzut ca un dictator, într-o ţară în care milioane de iranieni din zonele rurale trăiau sub limita sărăciei, în timp ce o mică elită din preajma şahului se îmbogăţise. Pe 1 februarie 1979, ayatolahul Khomeini s-a întors din pribegie, ceea ce a însemnat trecerea Iranului la islam, formă de guvernare care se menţine şi în prezent.

Plecat în exil pe 11 februarie 1979, şahul a ajuns în cele din urmă în Egipt. Grav bolnav, a murit în această ţară un an mai târziu, în 1980.