Printează articolul
Trimite e-mail
Piedicile şi încercările vieţii sunt, pentru unii oameni, doar un stimulent pentru a o lua de la capăt şi a se autodepăşi. Unul dintre ei este căpitanul Ciprian Iriciuc, vânător de munte la Unitatea militară de la Vatra Dornei. Suceveanul în vârstă de 34 de ani trăieşte cu schije în corp, după ce a fost la un pas de moarte în Afganistan, într-o misiune internaţională. Această încercare a vieţii nu l-a dărâmat însă, ci l-a transformat într-un om şi mai puternic.
Suceveanul este unul dintre medaliaţii de la ediţia din acest an a Jocurilor Invictus, dedicate militarilor răniţi în teatrele de operaţii - locul III la proba de rezistenţă la disciplina canotaj în sală.
Ciprian Iriciuc este un om a cărui viaţă se confundă cu sportul şi cu performanţa, un exemplu de determinare şi de autodepăşire.
A promovat cu echipa de handbal a Sucevei în prima ligă
Suceveanul a făcut timp de opt ani de zile handbal de performanţă, la juniori şi apoi la seniorii echipei Universitatea Suceava. Ciprian Iriciuc a fost unul dintre artizanii primei promovări a echipei Universitatea Suceava în primul eşalon al handbalului românesc, în anul 2002. Acel an avea să fie unul de excepţie pentru Ciprian, care a promovat cu echipa de seniori şi a terminat pe locul I la juniori, evoluând cu dublă legitimare. Au urmat trei ani de handbal în prima ligă. Vremurile erau grele şi atunci la echipa de handbal, care s-a menţinut pe prima scenă cu mari eforturi. Dârzenia şi ambiţia au fost principalele atuuri ale sucevenilor.
O spune antrenorul şi mentorul său, profesorul universitar Petru Ghervan, decanul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul universităţii sucevene: „Ca adolescent s-a remarcat în primul rând prin voinţă, printr-o dârzenie deosebită. Dârzenia a fost de altfel caracteristica întregului grup de copii de la acea vreme”.
Copiii de atunci au făcut în mare majoritate carieră în handbal.
Ciprian Iriciuc a făcut parte dintr-o generaţie deosebită, care are şi acum oameni cheie în handbalul sucevean. Printre ei, jucători încă în activitate şi antrenorul Adrian Chiruţ.
Un vehicul capcană a explodat lângă plutonul de militari români condus de Iriciuc
După opt ani de handbal, Ciprian Iriciuc a ales armata. Având pregătirea din viaţa de sportiv a ajuns relativ uşor militar la vânători de munte. Din această postură, în 2011 a participat la prima misiune în Afganistan, după care, în 2015, a urmat a doua.
Această a doua misiune avea să fie una cu ghinion. Suceveanul, în calitate de comandant de pluton, se afla într-o misiune de patrulare pedestră, în apropiere de aeroportul din Kandahar, când un vehicul capcană a explodat lângă militari.
Şase dintre militarii din pluton au fost răniţi, din care doi grav. Printre ei şi Ciprian Iriciuc. Mai multe schije i-au intrat în umăr, torace, şold şi plămâni. Au urmat o lună de spitalizare şi două intervenţii chirurgicale.
În ziua atacului terorist soţia lui Ciprian, tot militar, era şi ea în Afganistan, în cadrul altui pluton.
Ana Maria Iriciuc a intervenit chiar în sprijinul plutonului condus de soţul său, la locul exploziei. A trebuit să treacă peste şoc şi să-şi îndeplinească misiunea de militar.
După ce a ieşit din spital, Ciprian Iriciuc s-a întors în Afganistan, pentru a-şi duce la final misiunea. Tânărul nu face din asta sub nici o formă un titlu de glorie şi consideră că şi-a făcut doar datoria faţă de uniforma pe care o poartă şi faţă de colegi.
Trăieşte cu schije în corp. Medicii au luat decizia că e mai bine aşa
Din ziua atacului terorist, Ciprian Iriciuc a rămas cu o parte din schije în corp.
„La comisiile medicale la care am participat mi s-a spus că este mai bine să rămână schijele acolo unde sunt, pentru că ar fi o operaţie destul de grea”, ne-a explicat militarul.
El are restricţii legate de expunerea la frig şi este apt limitat ca militar. Cel mai important este însă că poate duce o viaţă normală. Alţi militari români care au fost victimele unor atacuri similare nu au avut nici pe departe acelaşi noroc.
Ambiţie, muncă, momente grele... şi bucuria de a fi pe podium
Având în vedere încercarea prin care a trecut, i s-a propus să participe la selecţia pentru Jocurile Invictus 2017. Este vorba de competiţia dedicată militarilor răniţi în misiuni internaţionale de menţinere a păcii. La ediţia din acest an, desfăşurată la Toronto, în Canada, au participat sportivi din 17 ţări.
Ciprian Iriciuc nu a avut pregătire în canotaj, dar antrenorii i-au văzut potenţialul şi l-au orientat spre această disciplină.
Suceveanul a strâns din dinţi şi s-a antrenat luni de zile.
Fostul handbalist avea deja anii de sport în spate şi pregătirea ca militar vânător de munte, iar acestea l-au ajutat foarte mult. Poate cel mai mult au contat însă ambiţia şi determinarea, pentru că nu este uşor să-ţi laşi soţia şi copilul acasă luni de zile pentru a sta în cantonamente.
Suceveanul a participat la două probe, cea de rezistenţă, de 4 minute, şi cea de sprint, de 1 minut.
Medalia de bronz a obţinut-o la proba de 4 minute. Concurenţa a fost mare: 56 de înscrişi la probă.
„După proba de 4 minute am avut o cădere fizică, m-am simţit un pic rău, dar nu din cauza plămânului sau a respiraţiei, pur şi simplu mi s-au tăiat picioarele şi colegii m-au luat un pic pe braţe... mi-am revenit foarte repede şi am participat şi la proba de un minut”, povesteşte Ciprian Iriciuc.
La proba de viteză de un minut, din 64 de concurenţi, a ocupat un onorant loc 11.
A avut parte de o concurenţă foarte puternică
De precizat că la Jocurile Invictus concurenţii sunt împărţiţi pe şase categorii, în funcţie de gradul de handicap. Ciprian Iriciuc a participat la categoria a şasea, adică a militarilor cu rănile cele mai uşoare. Cu alte cuvinte, a avut parte de o concurenţă foarte puternică. De altfel, ne-a mărturisit suceveanul, mulţi dintre cei cu care a concurat au fost diagnosticaţi doar cu traume de ordin psihic, după ce au fost implicaţi în atentate în care şi-au pierdut colegi.
Se pregăteşte intens pentru ediţia 2018 a Jocurilor Invictus
Proba de canotaj în sală este una foarte grea. Necesită o pregătire extraordinară şi un psihic de fier.
Pentru Ciprian Iriciuc cel mai important este ce urmează. Se pregăteşte intens pentru ediţia din 2018 a Jocurilor Invictus, unde speră la o figură chiar mai frumoasă.
Pentru asta se antrenează în fiecare zi. Deocamdată, se antrenează acasă, câte cel puţin o oră pe zi, la ergometrul pe care îl are la domiciliu. Pe măsură ce competiţia din 2018 se va apropia, vor urma etape de pregătire mai intensă, inclusiv cantonamentele.
Pentru performanţa sa, dar mai ales pentru dăruire şi determinare, căpitanul Ciprian Iriciuc a fost unul dintre laureaţii ediţiei din acest an a Galei Top 10 Suceveni, evenimentul de tradiţie organizat de Monitorul de Suceava, ajuns la ediţia a VI-a. Îi urăm succes lui Ciprian Iriciuc şi ne bucurăm că avem şansa de a învăţa ceva de la oameni ca el.
