Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Biserica Pătrăuţi este una dintre cele mai fascinante ctitorii ale voievodului Ştefan cel Mare, nu doar prin perfecţiunea planurilor după care a fost construită, ci şi prin folosirea proiecţiei luminii solare care intră în biserică pentru a semnifica lucruri care fac trimitere la Iisus Hristos, de la Naştere la Înviere. De la forma deosebită a bisericii şi de la constatarea că proiecţiile luminoase nu sunt întâmplătoare a pornit, de altfel, şi cercetarea mai atentă a arhitecturii lăcaşului de cult, începută de preotul paroh Gabriel Herea şi continuată împreună cu specialistul în design Tudor Cătălin Urcan, din Cluj.
Concluziile preliminarii ale cercetării aspectelor geometrice ale ştiinţei şi artei construcţiei în Moldova în vremea lui Ştefan cel Mare au fost făcute publice de Tudor Cătălin Urcan şi de preotul Herea în cadrul unei expoziţii-dezbatere, la Muzeul de Istorie din Suceava, în data de 27 iunie a.c. Cu mijloacele tehnice, cu cunoştinţele disponibile astăzi şi sute de măsurători, specialistul clujean demonstrează că între elementele constructive ale bisericii ”există relaţii geometrice ordonatoare”, că nimic nu a fost construit la voia întâmplării. Planşele care reconstituie ceea ce au proiectat meşterii în urmă cu 530 de ani utilizând compasul mic, compasul mare, o vergea şi drumul soarelui pe cer sunt expuse la muzeu şi pot fi vizionate aici până în data de 2 iulie a.c.
Pentru specialişti – arhitecţi, constructori – studiile arată că metoda de construcţie este „ad quadratum”, cu prezenţa implicită a „secţiunii de argint” şi incidentală a „secţiunii de aur”, ceea ce plasează arhitectura moldovenească de la Pătrăuţi în familia arhitecturii mediteraneene antice, alături de arhitectura egipteană, greacă, romană şi gotică.
Tudor Urcan a explicat la dezbatere şi metoda arhaică de trasare a axelor construcţiei: în locul ales se defineşte centrul, se înfige o vergea (posibil o lance) de mărime convenabilă, se aşteaptă să ajungă soarele pe cer şi se urmăreşte umbra. Se trasează axa Est-Vest, apoi Nord-Sud, din intersecţia cărora rezultă crucea. Designerul a subliniat, de asemenea, că meşterii care au lucrat la Pătrăuţi cunoşteau şi foloseau unităţile de măsură: palma, stânjenul, prăjina şi cotul.
În preajma Crăciunului, lumina inundă steaua în şase colţuri din naos, semn al lui Hristos în simbolistica creştină
Dincolo de interesul ştiinţific faţă de faptul că meşterii aveau cunoştinţe avansate de geometrie şi au dus construcţia Bisericii Pătrăuţi spre perfecţiune, spectaculoase rămân interacţiunile astronomice, ca efect al arhitecturii gotice implementate în stilul moldovenesc de arhitectură. La Pătrăuţi avem de-a face cu o ”aliniere controlată” a razelor solare, gândită din timpul construcţiei bisericii.
”Nu este o biserică-calendar”, precizează, de la începutul discuţiei noastre, preotul Gabriel Herea, ci o biserică în care proiecţia luminii semnifică lucruri. ”Liturgic, Hristos este Soare al Dreptăţii şi Lumina Cunoaşterii”, explică preotul şi citează din ”imnul” (troparul) pe care îl cântă preotul când merge din casă în casă înainte de Crăciun pentru a anunţa Naşterea lui Iisus: ”Naşterea Ta, Hristoase / Dumnezeul nostru, / Răsărit - a lumii Lumina Cunoştinţei / Că întru dânsa / Cei ce se închinau stelelor / De la stea s-au învăţat / Să se închine ţie, / Soarelui Dreptăţii”.
Preotul se fereşte să facă interpretări ale alinierilor luminoase, dar este de acord că ”drumul luminii” începe de deasupra uşii de la intrarea în biserică, la solstiţiul de iarnă, care pentru creştini aduce Crăciunul, Naşterea Domnului. Fotografiile realizate de Gabriel Herea şi observaţiile sale la solstiţiul de iarnă din 2016 sunt elocvente: la răsăritul soarelui, de după dealul Zmăului raza luminoasă pătrunde pe fereastră direct în biserică şi proiectează în scurtă vreme fix deasupra uşii de intrare, marcând intersecţia diagonalelor pătratului ce formează peretele de vest al pronaosului. La amiază, fascicolul luminos inundă steaua în şase colţuri din naos. În simbolistica creştină, steaua în şase colţuri, cu cele două triunghiuri ale sale, este Hristos, Dumnezeu în cer şi om pe pământ. O a treia rază merge în altar, în nişa care simbolizează Peştera din Betleem şi Mormântul de la Ierusalim (proscomidiar).
Următoarea etapă înregistrată fotografic de preotul Herea a fost în 26 februarie a.c., la ora 8.03, când soarele a răsărit de după dealul Zmăului direct pe reprezentarea Sfântului Roman Melodul. ”Roman Melodul este considerat primul autor al cântecelor liturgice din perioada Triodului, perioadă în care am intrat de trei săptămâni şi se va încheia la Învierea Domnului”, notează preotul.
La ora 8.11 proiecţia solară s-a îndreptat spre icoana Sfântului Andrei Criteanul, unul dintre cei mai importanţi autori ai cântecelor Triodului. Conform regulilor Bisericii Ortodoxe, canonul ce îi poartă numele urma să înceapă să fie cântat de a doua zi.
La ora 8.24, proiecţia soarelui prin fereastra altarului a inundat efectiv icoana Sfântului Andrei Criteanul, înainte de a se retrage încet în glaful ferestrei. Practic, în ziua de 26 februarie 2017 proiecţia luminoasă a indicat doar doi sfinţi din altar: Roman Melodul şi Andrei Criteanul. Simplă coincidenţă? Greu de crezut!
Înaintea Paştelui, raza soarelui arată drumul spre nişa care simbolizează Sfântul Mormânt, din altar
Se apropie perioada pascală şi echinocţiul de primăvară.
În ziua de 15 martie, proiecţia luminoasă se aliniază în interiorul uşii de intrare în biserică. Raza începe să indice direcţia către nişa din altar, care simbolizează Peştera din Betleem şi Mormântul de la Ierusalim, fără să intre în aceasta.
În preajma echinocţiului, la răsărit raza marchează pragul bisericii. În data de 17 martie a.c., prima rază de soare care a intrat în interiorul Naos-Altarului a indicat proscomidiarul. Nu a urcat pe perete şi nu a intrat în proscomidiar, ci a indicat doar direcţia către acesta, ca şi cum ar atrage atenţia asupra simbolurilor de aici (Sfântul Mormânt).
La apus, s-a petrecut ”cea mai spectaculoasă aliniere de la Pătrăuţi”, potrivit preotului Gabriel Herea, când raza soarelui a trecut prin cele două uşi din piatră, prin Uşile Împărăteşti şi a inundat Sfânta Masă din altar.
Câteva zile mai târziu, în 22 martie, între orele 17.00 şi 18.00, se conturează un aliniament clar între soare la apus - uşa de intrare în biserică - portalul naosului - Sfintele Uşi - Sfânta Masă din altarul de la Pătrăuţi. Practic, un fascicul luminos continuu între uşa de la intrare şi Sfânta Masă, care se va păstra aproximativ două săptămâni, după care raza se va retrage.
Un desen realizat de Tudor Cătălin Urcan ajută la vizualizarea în spaţiu a aliniamentului din 22 martie 2017, ora 18.03.
În 28 martie 2017, proiecţia luminii ce va ajunge în scurtă vreme în proscomidiar a tranzitat steaua cu opt colţuri, de sub icoana Învierii. Alinierea printre portale s-a petrecut la ora 17.55. În timpul alinierii raza nu a mai fost deasupra Sfintei Mese, aşa cum era în preajma Echinocţiului.
În 18 aprilie, la răsăritul soarelui fascicolul de raze care intră pe fereastra altarului şi străbate Uşile Împărăteşti este uluitor. E ca şi cum ar invita direct ”Veniţi de luaţi Lumină!”, după cum spune preotul Herea. Fascicolul de lumină trece prin Sfintele Uşi din postul Paştelui până la solstiţiul de vară.
La solstiţiul de vară, raza inundă cu lumină steaua în şase colţuri de sub portretul lui Ştefan cel Mare
Dar poate cea mai bună dovadă că nimic nu este întâmplător în ”fenomenul luminii” la Pătrăuţi este aliniamentul de la solstiţiul de vară. Trebuie să spunem aici că piatra de temelie a bisericii a fost pusă de Ştefan în ziua de 13 iunie 1487, dată indicată cu precizie de astronomi ca fiind a solstiţiului de vară, după calendarul iulian. Pisania în limba slavonă aflată deasupra portalului de intrare consemnează: ”Io Ştefan Voievod, fiu al lui Bogdan Voievod, domn al Ţării Moldovei, am pus piatră de temelie acestei case în cinstea Sfintei Cruci în anul 6995, luna iunie, ziua 13”.
Preotul Herea a subliniat că este singura ctitorie la care este utilizată formula ”am pus piatra de temelie”.
La solstiţiul de vară, fascicolul de lumină ajunge pe cea de-a doua stea în şase colţuri, de sub portretul domnitorului Ştefan cel Mare, apoi merge şi inundă complet latura de nord a Sfintei Mese, locul în care se citeşte Evanghelia Învierii. Măsurătorile efectuate de preot şi colaboratorul său au arătat că pe steaua în şase colţuri raza este în vârf de unghi. Staţionează aici doar 3-4 zile, o singură dată pe an, la solstiţiul de vară.
Preotul a mai constatat că, în data de 21 iunie 2017, la răsăritul soarelui raza a intrat în biserică prin fereastra de est a turlei şi s-a oprit pe imaginea Profetului Isaia, care este zugrăvit cu un pergament cu inscripţia: "3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudaţi numele Domnului! 4. Preaînalt e peste toate neamurile Domnul…” (Psalmii 112, 3). Singurul comentariu al preotului Herea legat de asocierea Profetului Isaia cu textul Psalmilor lui David şi despre dubla reprezentare a lui Isaia în turla de la Pătrăuţi a fost că sunt ”neobişnuite” şi a făcut trimitere la un studiu de iconografie al profesorului Emil Dragnev.
Fotografiile şi înregistrările video ale alinierilor luminoase pot fi vizionate pe pagina de Facebook a preotului Herea: https://www.facebook.com/pr.gabrielherea/media_set?set=a.385124995198550.100011031572251&type=3.
Arhitectura şi simbolistica bisericii de la Pătrăuţi reprezintă, fără nici o îndoială, după cum afirmă părintele Herea, ”un act cultural deliberat, cu o sacralizare a creaţiei, nu o multiplicare a acesteia. Orice biserică este o reconstituire a cosmosului complet al lui Dumnezeu”. Pe măsură ce vor avansa cercetările, se deschide şi un larg câmp de interpretare şi descifrare a simbolurilor, desigur în limita canoanelor Bisericii Ortodoxe. Mai menţionăm că Biserica "Sfânta Cruce” din Pătrăuţi este unicat şi în alte privinţe: este cea mai veche biserică păstrată dintre ctitoriile voievodului, cea mai veche biserică ortodoxă Monument UNESCO din România, cea mai veche biserică păstrată construită în stil moldovenesc, biserica cu cea mai veche pictură interioară şi exterioară din Moldova şi a făcut parte din ansamblul singurei mănăstiri de maici ctitorită de Ştefan cel Mare, destinată în special îngrijirii răniţilor din luptele purtate în preajma Cetăţii de Scaun a Sucevei.
