Printează articolul
Trimite e-mail
Paul Rebenciuc şi David Turturean, elevi ai Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, împart pasiunea pentru una dintre cele mai vechi ştiinţe ale lumii, astronomia.
Graţie lor România a strălucit la Olimpiada Internaţională de Astronomie din luna octombrie a acestui an.
Paul Rebenciuc, elev în primul an de liceu, a cucerit medalia de aur şi premiul I absolut, cu cel mai mare punctaj din competiţie la secţiunea Juniori, iar colegul său din clasa a VIII-a David Turturean şi-a adjudecat bronzul, cu toate că a fost unul dintre cei mai mici competitori.
Cât priveşte pregătirea lor, prof. dr. Petru Crăciun, cel care-i antrenează în această ştiinţă, mărturiseşte că ”a fost o muncă titanică pentru aceşti doi copii, dar ne-am dorit să nu ne facem de ruşine. A fost o presiune foarte mare pe ei. Vă spun sincer, mă rugam la Dumnezeu să nu vină dezamăgiţi şi plângând de acolo, adică să aibă o medalie de gât”.
Însă puştii de la „Ştefan” nu numai că nu au venit plângând, ci s-au întors triumfători, fiecare cu câte o medalie la gât.
S-au bătut din nou cot la cot cu cele mai importante şcoli de astronomie din lume, cum ar fi India, Coreea sau China, însă calea spre succes şi performanţă a fost pavată pentru tinerii României. Lotul naţional format din şapte minţi sclipitoare a bifat cel mai bun rezultat de până acum la Olimpiada de Astronomie.
În semn de recunoştinţă, Paul şi David s-au numărat printre laureaţii Galei „Top 10 Suceveni” din acest an, eveniment marca Monitorul de Suceava, organizat pe 16 decembrie, în parteneriat cu Camera de Comerţ şi Industrie şi Federaţia Patronală a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.
”Astronomia nu înseamnă să ştii doar stelele de pe cer”
Paul şi David îţi lasă impresia că sunt doi oameni mari în corp de copil: zâmbesc puţin, numai dacă e cazul, iar despre reuşitele lor, aur, premiul I absolut şi bronz, parcă ne bucurăm mai mult noi decât ei. Învaţă ore în şir, pe brânci, de zici că şi-ar da doctoratul, însă când faci ceva din pasiune, cuvântul sacrificiu e nepotrivit. Învaţă din convingere.
„Doar după premiere am simţit că sunt într-adevăr valoros. Acest rezultat mi-a oferit încredere şi m-a făcut mai perseverent şi mai ambiţios. Acum obiectivul meu a ajuns şi mai sus. Tot ce am făcut până acum consider că e în avantajul viitorului meu”, mărturiseşte Paul. De cealaltă parte, colegul său David adaugă: „M-am bucurat, dar pur şi simplu nu mă aşteptam. Sincer să fiu eu mă bucuram dacă nu eram ultimul, pentru că eram cel mai mic”.
Fizică, geometrie, trigonometrie, algebră sau matematică, toate se regăsesc în astronomie. Altfel spus, ca să ştii astronomie trebuie să le ştii pe toate.
Petru Crăciun explică faptul că ”astronomia nu înseamnă să ştii doar stelele de pe cer sau să ştii să cauţi cu telescopul. Aceşti copii pe care-i vedeţi în clasa a VII-a, a VIII-a, a IX-a, ştiu calcul diferenţial, probleme de clasa a XI-a, a XII-a, ştiu noţiuni de teorie care se studiază în anul I de facultate, noţiuni care se studiază în anul II de facultate, ştiu mişcare în câmp de forţe care se studiază în anul II la Facultatea de Fizică etc. Au acumulat foarte mult, dar de la sine, cu plăcere”.
Paul Rebenciuc
Paul Rebenciuc este elev în clasa a IX-a şi a absolvit de curând Şcoala „Miron Costin” Suceava, din cartierul Burdujeni. Este conştiincios, pasionat, iar noţiunile introductive de astronomie le-a descoperit încă de la 4-5 ani. Însă adevărata întâlnire cu ştiinţa aştrilor a fost memorabilă.
”Am spus: <E magnific>. E ca o fizică avansată, ca o fizică extraterestră. Toate acumulate într-o singură disciplină, mare, frumoasă şi fantastică. E deasupra oricărei discipline”, subliniază adolescentul.
Însă Paul a avut o memorie bună, sclipitoare de la vârsta grădiniţei, când ştia aproape toate capitalele lumii, drapelele statelor şi învăţa lejer, natural, serbările şcolare pe dinafară, cu toate replicile şi poeziile colegilor.
”De mic copil, pe la 5-6 ani, el ştia toate capitalele lumii. Nu era un copil care să se joace prea mult pe afară. Într-una din zile, când am venit acasă, desenase toate drapelele ţărilor. Ştia toate drapelele lumii pe de rost, le şi desena”, îşi aminteşte Gheorghe Rebenciuc, tatăl lui Paul.
Părinţii i-au deschis calea spre succes, iar în loc de maşinuţe, trenuleţe, tancuri sau mingi de fotbal, i-au cumpărat enciclopedii. Aşa cum îşi dorea Paul.
„Marea lui plăcere erau atlasele, jurnalele de vacanţă. I-am luat un atlas de astronomie despre Soare. La 4, 5 ani ştia deja compoziţia Soarelui şi câte şi mai câte... Mă punea să-i citesc şi reţinea”, a mai completat tatăl acestuia.
David Turturean
David Turturean este în clasa a VIII-a şi deşi are buletin doar de câteva luni, a pierdut şirul diplomelor şi al medaliilor câştigate în cadrul concursurilor şi olimpiadelor şcolare. Deja culege roadele muncii lui care s-a concretizat în zeci de premii. Însă deasupra tuturor, la loc de cinste, stă medalia de la Internaţionala de Astronomie din această toamnă.
„Mi se pare mai interesant să cunosc fizica, chimia, matematica pentru că ele descriu ce este în jurul meu”, arată adolescentul.
Încearcă să ne convingă că aceste ştiinţe nu sunt abstracte deloc, ci instrumente frumoase cu care realitatea înconjurătoare poate fi mai bine înţeleasă. Iar pentru că el deja le-a înţeles, a intrat în competiţii cu alţi colegi din ţară, lună de lună.
„Am fost la Matematică (n.r. olimpiada), la Lingvistică, la Fizică. M-am pregătit foarte mult să merg şi la Biologie, însă s-a suprapus cu Astronomia. Apoi, am mai fost la Ştiinţe pentru Juniori, la Informatică, dar şi la alte concursuri care nu erau chiar de etalonul olimpiadelor, dar erau destul de importante”, povesteşte David.
Secretele lui sunt atât de simple şi, totuşi, nu la îndemâna oricui: muncă şi pasiune. Pasiune pe care a urmat-o neabătut şi care l-a atras ca un magnet.
„E cel mai mare cadou pe care îl poate avea o mamă. E cuminte, e foarte cuminte, ne duce viaţa înainte. El nu e copilul meu. El e fratele meu, eu sunt sora lui”, spune Elena Turturean, mama lui David.
Iar David ţinteşte foarte sus… până la stele. Deşi mai are un an până la examenul de admitere în liceu, adolescentul visează deja la o carieră în cercetare în astrofizică, domeniul care până în prezent i-a adus cele mai mari satisfacţii.
„Sincer aş vrea sa lucrez în cercetare în astrofizică. Înunele domenii e greu să descoperi ceva nou, s-a ajuns la anumite limite fizice, în astrofizică, cum universul e infinit, nu e ceva ce nu poate fi descoperit”, spune încrezător David.
David şi Paul au deschis larg fereastra spre cer
Pasionaţi de observaţiile astronomice, la ora la care adolescenţi de vârsta lor sar grăbiţi în pijamale sau răsfoiesc paginile internetului, Paul Rebenciuc şi David Turturean urmăresc spectacolul bolţii cereşti. Se lasă cuceriţi şi orele parcă se măsoară altfel în laboratorul lor infinit, de deasupra capului.
Mi-e teamă că aceşti tineri frumoşi şi inteligenţi pe care am avut bucuria de a-i întâlni şi care acum sunt cunoscuţi şi de către dumneavoastră se vor risipi în alte lumi, pe măsură ce vor cunoaşte motivaţia oferită de alţii.
Prieteni la şcoală şi adversari în competiţie, prin performanţele lor, cei doi ştefanişti îţi lasă impresia că şcoala românească se poate trezi din amorţeală. Vârfuri ale generaţiei lor, David şi Paul au deschis larg fereastra spre cer, unde nu se mai satură să privească.
Mesaje de mulţumire
În cadrul Galei „Top 10 Suceveni” din data de 16 decembrie, în discursul său, Paul Rebenciuc le-a mulţumit tuturor dascălilor cu care a intrat în contact şi care l-au călăuzit pe drumul cunoaşterii, „începând cu doamna învăţătoarea, doamna dirigintă din gimnaziu şi doamna profesoară de matematică”.
Paul a relatat că visul său a continuat la liceu, la Colegiul „Ştefan cel Mare”, unde, sprijinit de profesorul de fizică Sorin Golda şi de prof. insp. Petru Crăciun, a reuşit să atingă una dintre cele mai mari performanţe ale sale.
La rândul său, colegul său David Turturean a arătat că este recunoscător organizatorilor, părinţilor, profesorului Petru Crăciun şi dirigintei sale, Loredana Epure, care l-a susţinut foarte mult.
