Marius Ursaciuc, primarul care a reînviat un oraş

În anul 2003, în Gura Humorului existau trei unităţi de cazare, cu 76 de locuri. Astăzi există 136 de astfel de unităţi, cu peste 2.800 de locuri. În anul 2000, rata şomajului în Gura Humorului era de 80%. La ultimul târg de profil desfăşurat în acest an la Gura Humorului, 17 firme din localitate au oferit doritorilor 186 de locuri de muncă, în toate domeniile, de la muncitori necalificaţi, calificaţi, agenţi de pază şi până la IT-işti. S-au ocupat doar 20 de locuri, ceea ce înseamnă că, în Gura Humorului, numai cine nu vrea nu munceşte. Nu există vreo localitate în judeţ, şi puţine sunt şi în ţară, care să fi cunoscut o asemenea transformare ca Gura Humorului. Iar această transformare a avut loc de când destinele urbei sunt conduse de Marius Ursaciuc.

„Dacă Ursaciuc iese primar, eu emigrez”

Până în 2004, anul în care a fost ales prima dată primar al oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc era cunoscut mai mult datorită activităţii sale artistice. Pe vreme când era student la Iaşi activase în trupele de umor „Divertis” şi „8 fără cârmaci”, iar apoi, întors în Gura Humorului, a pus bazele unui alt grup umoristic, „AzBest”, cu care a câştigat o mulţime de premii la festivalurile de profil. Aşa că, privit din această perspectivă, simpla sa nominalizare ca şi candidat la Primăria Gura Humorului, din partea PNL, a stârnit indignare în rândul mai multor humoreni. Înainte de alegerile din 2004, un inginer miner, pensionat, fost lider de sindicat şi, la acea vreme, preşedintele unei asociaţii de proprietari, îmi spunea: „Dacă Ursaciuc iese primar, eu emigrez. Cum să ne conducă pe noi bufonul acesta?” După doar câteva luni, persoana respectivă, cu care aveam o relaţie foarte apropiată, m-a sunat şi mi-a spus: „Ţineţi minte ce v-am spus înainte de alegeri? Îmi retrag cuvintele. Cred că acesta este omul de care are nevoie oraşul nostru”. Era premoniţia unui om care, după câţiva ani, s-a dus la cele veşnice.

Dar ce făcuse Marius Ursaciuc în doar câteva luni, de a reuşit să schimbe radical felul în care era perceput? Simplu. A făcut ceea ce ştia el mai bine: să discute cu oamenii. Să-i asculte, să se consulte, să vadă care sunt problemele şi apoi să caute şi să găsească soluţii pentru rezolvarea lor.

„Băi comunistule, hai acasă”

În 2004, Marius Ursaciuc a câştigat alegerile foarte strâns, după cum îşi aminteşte: „Rezultatul s-a decis la ultima secţie de votare. Până atunci eram la egalitate sau aveam câteva voturi în faţă. Am câştigat la acea secţie şi, implicit, alegerile. Ne-am dus la biserică toţi şi s-a făcut o slujbă, cu toată lumea, 200 de oameni. Erau toţi oamenii importanţi. A devenit apoi o tradiţie, slujba după câştigarea alegerilor. Aşa e normal. De fiecare dată te duci şi mulţumeşti bunului Dumnezeu că ţi-a oferit şansa să mai munceşti patru ani şi să faci lucruri spectaculoase pentru oraşul acesta”.

Ce a urmat? „Nu aveam experienţă în administraţie. Citisem legea, pentru că aveam impresia că mă duc la o olimpiadă. Ocupaţia de primar este una full time, nu poţi să o faci part time, cu jumătate de normă, cu trei sferturi de normă. Uneori nu ajunge nici norma întreagă. Fiica mea era în clasa a cincea, mă suna seara şi îmi spunea: <Băi comunistule, hai acasă>. De unde ştii tu ce înseamnă comunist, o întrebam. <Păi mi-a spus bunicul. Comuniştii erau ăia care munceau de dimineaţă până noaptea>”. Cam acestea sunt începuturile lui Marius Ursaciuc în funcţia de primar al oraşului Gura Humorului. Muncă pe brânci. Dar, mereu atent la ce vor oamenii, la părerile lor.

Dacă vorbeşti despre muncă, el are un punct de vedere propriu: „Eu nu cred în egalitatea între oameni. Eu nu pot fi egal cu unul care se trezeşte când eu sunt deja sătul de muncă”.

Imediat după ce a fost ales primar a făcut o consultare publică: „M-am dus peste tot şi am aflat, şi personal, şi împreună cu cei de la Banca Mondială, care sunt problemele oamenilor. Şi am făcut prima strategie de dezvoltare pe termen mediu a oraşului Gura Humorului. A fost primul pas pe care l-am făcut. Am stabilit priorităţile, nu care le credeam eu. Am văzut resursele şi de acolo a reieşit clar că turismul era singura şansă a noastră să ne dezvoltăm.”

„Eu am fost mai iubit de Dumnezeu, mai norocos decât alţii”

Schimbarea radicală a oraşului Gura Humorului a început cu Proiectul POPAS, prin care s-au făcut pârtia, piscina şi celelalte investiţii din Complexul Ariniş. În 2005 s-a aprobat finanţarea acestui proiect, care a fost finalizat integral în 2010: „A fost un lucru extraordinar şi o bucurie extraordinar de mare, tocmai pentru că nişte visuri începeau să se contureze. Atât piscina, cât şi pârtia reprezintă un act de curaj în zona de preaderare, în fondurile de preaderare. Cel mai mare proiect pe infrastructură turistică mare din România a fost la Gura Humorului. Trebuia să ai nebunia să crezi că este posibil să fie realizat. Şi a fost realizat.”

Dar cum ajungi să ai nebunia să crezi că astfel de proiecte pot fi realizate? Marius Ursaciuc explică simplu, în stilul său: „Eu am fost mai iubit de Dumnezeu, mai norocos decât alţii. Sunt convins că toţi primarii vor să facă. Eu am avut noroc, am avut oportunităţi şi am profitat de ele. Nu poţi să găseşti o formulă, general valabilă, faceţi aşa că veţi reuşi. Cel mai important este să crezi că orice problemă are o soluţie, mai dificilă, mai costisitoare, dar are soluţii. Trebuie să fac asta, dar nu am bani. Nu e nici o problemă. Poţi să îi găseşti. Mai este un lucru pe care l-am creat şi i-am obişnuit şi pe colegii mei. Ce buget ai aici? Nu. Bugetul se face după ce vezi ce vrei să faci. Acesta e nivelul. Nu faci de câţi bani ai, pentru că atunci nu ai să faci nimic. Niciodată nu o să ai suficienţi bani să faci ceva. Părinţii mei şi-au cumpărat maşină cu credit, la CEC, eu mi-am cumpărat orice în viaţa asta cu credite. Au venit banii şi după aceea, cu ceea ce câştigi, din ceea ce investeşti. Nu am avut bani să fac asta. Niciodată nu vei avea. Am spus: trebuie să facem asta, că-i vorba de zilele oraşului sau de orice. Ştim exact ce vrem să facem, ştim cât costă, nu facem rabat de la ceea ce ne-am propus. Hai să căutăm bani. De multe ori, de asta spun că e vorba de noroc, că te iubeşte Dumnezeu, se leagă lucrurile.”

„Nu voi pedepsi niciodată greşeala, ci neimplicarea”

Marius Ursaciuc are o filozofie proprie despre cum să conduci un oraş, o comunitate, o echipă: „Nu voi pedepsi niciodată greşeala, ci neimplicarea. Sunt convins că nu există oameni perfecţi, numai cine nu munceşte nu greşeşte. Şi, încă de la început, aveam o problemă. Chemam în fiecare dimineaţă şefii de compartimente şi vedeam că ei erau obişnuiţi tot cu doamna dirigintă. Şi le-am spus: Voi între voi de ce nu vorbiţi, e nevoie de un panou? Nu colaborau deloc. Fiecare pentru el şi primarul era panoul: <Uitaţi ce trebuia să facă şi nu a făcut>.  Şi atunci am început să fac operative. În fiecare zi. În fiecare dimineaţă îi chemam şi le-am explicat încă de atunci, din a doua săptămână, că atunci când voi face o singură operativă pe săptămână înseamnă că lucrurile merg. Astăzi, după 13 ani, încă fac două operative pe săptămână.”

Probabil cel mai greu lucru este să schimbi mentalităţi, să schimbi modul de a fi al unor oameni, dintre care unii de foarte bună calitate, dar care sunt obişnuiţi să lucreze după un anumit tipar, din care nu li s-a permis să iasă în anii de până atunci. Iar pentru a face această schimbare ai nevoie de multă răbdare. Marius Ursaciuc a avut. A avut pentru că, la rândul lui, a ştiut să asculte: „Tot nu înţelegeam de ce se comportau aşa. Şi mi-a explicat cineva o chestie foarte faină. Îmi spunea: <Domn` primar, trebuie să ai răbdare. Pentru că, dacă duci calul la păscut şi îl împiedici la picioarele din faţă, după ce tai aţa, încă şchiopătează, chiar dacă el ar putea să meargă normal>. Eu cred că unii au avut lanţuri, pentru că şchiopătează şi acum.”

„Nivelul aşteptărilor humorenilor a crescut foarte mult”

Marius Ursaciuc şi-a început anul acesta al patrulea mandat de primar al oraşului Gura Humorului. Până acum, în oraş au fost finalizate proiecte în valoare de circa 60 de milioane de euro. Alte şi alte proiecte îşi aşteaptă rândul.

A primit de patru ori titlul de „Cel mai activ primar de oraş”, distincţie ce i-a fost acordată de Asociaţia primarilor de oraş din România, organism din care fac parte 217 oraşe din întreaga ţară.

Anul acesta, localitatea Gura Humorului a fost inclusă de agenţiile de turism din Japonia în topul celor mai frumoase 30 de oraşe mici din Europa.

Schimbarea oraşului Gura Humorului se vede cu ochiul liber.
Ce nu se vede este ceea ce a implementat Marius Ursaciuc ca mod de lucru, de abordare a problemelor: „Contează foarte mult să priveşti lucrurile cu optimism. Trebuie să fii constructiv, să zâmbeşti, chiar dacă te doare capul, te-ai certat cu soţia acasă sau copilul ţi-a făcut nu ştiu ce. Dar oamenii, când vin la primărie, vin supăraţi. Numai când se căsătoresc vin zâmbitori. Unii. În rest, vin supăraţi, cu probleme. Şi atunci, trebuie să găsească pe cineva care să le dea măcar speranţa că se întâmplă ceva. Asta oferi omului, speranţa, certitudini niciodată. Şi atunci, când şi faci ceva, speranţa asta devine un perpetuum mobile.”

După trei mandate, Marius Ursaciuc şi-a îndeplinit principalele ţinte pe care şi le-a propus atunci când a fost ales pentru prima dată în funcţia de primar: „Mi-am propus trei lucruri când am ajuns primar. Mi-am propus, în primul rând, să pun oraşul acesta pe hartă, să nu mă mai întrebe nimeni, aşa cum am fost întrebat de nenumărate ori, <În ce judeţ este Gura Humorului?> Cred că astăzi sunt mult mai puţini cei care pun astfel de întrebări. Apoi, mi-am mai propus să fac din Gura Humorului un oraş viu. Şi este atât de viu de-mi iese pe nas în fiecare zi… Şi, cred că cel mai important lucru pe care mi l-am propus a fost să renasc mândria de a fi humorean”. Și a reușit…

Există, însă, ceva ce, deşi nu şi-a propus, lasă cu bucurie în urmă: „Ceea ce este foarte important este că nivelul aşteptărilor humorenilor a crescut foarte mult. Cândva nu voi mai fi primar. Şi am certitudinea că un primar, care va veni doar să stea patru ani, fără să facă nimic, nu va rezista patru ani. Pentru că nivelul de aşteptare al humorenilor este foarte mare, pretenţiile lor sunt foarte mari. Şi vin şi te trag de mânecă: <Băi, trebuie să faci, pentru că se poate>”. Aşa este, se poate.