Hitler i-a chemat acasă şi sovieticii i-au trimis în Siberia. Povestea neromanţată a etnicilor germani din perioada celui de-al Doilea Război Mondial

Etnicii germani din Bucovina au suferit o adevărată dramă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, iar mulţi dintre ei au regretat decizia de a se întoarce în „patria-mamă” răspunzând astfel propagandei naziste a lui Adolf Hitler. Aflată în plină ascensiune militară şi economică, Germania părea un El Dorado pentru germanii din lume. Atracţia a fost mărită de faptul că Adolf Hitler a anunţat în mod oficial în octombrie 1939 că urmăreşte repatrierea minorităţilor germane din sud-estul Europei şi stabilirea lor în Reich în cadrul programului „Heim ins Reich” (Acasă în Reich).

La acea dată, în România se aflau 740.000 de etnici germani. Cu această cifră, România era înainte de război a patra ţară europeană cu etnici germani. Dintre aceştia, 75.500 (8,9% din totalul populaţiei provinciei) locuiau în Bucovina.

Primii plecaţi au fost etnicii germani din nordul Bucovinei

Lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja, de la catedra de istorie a Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, a explicat modul în care s-a derulat repatrierea etnicilor germani. Primii care au intrat în acest malaxor au fost cei care locuiau în Bucovina de Nord.

„Primii germani bucovineni care au avut posibilitatea să emigreze în Reich au fost cei din nordul provinciei, cedat către URSS în iunie 1940. În urma aplicării tratatului germano-sovietic din 5 septembrie 1940, peste 40.000 de germani din nordul Bucovinei aveau posibilitatea să se repatrieze în mod voluntar în baza unei cereri adresate <Volksdeutsche Mittelstelle> (Oficiul Central pentru Germanitate), o comisie însărcinată cu acest lucru. Astfel, între septembrie şi octombrie 1940, din Nordul Bucovinei au plecat spre Germania 43.641 de persoane. Pe loc au rămas doar 3.446 de persoane. Bunurile acestor persoane au fost plătite de statul român după ce nordul Bucovinei a fost reocupat de armata română în vara anului 1941”, a explicat lectorul universitar Radu Florian Bruja.

Oferta Reich-ului, îmbrăţişată şi de etnicii germani din sudul Bucovinei

Nici etnicii germani din sudul Bucovinei nu au rămas insensibili la promisiunile propagandei naziste. Ei au răspuns pozitiv la apelul lui Hitler de a se repatria în Germania.

„Ca şi cei din nord, în fapt, ei erau aşezaţi în teritoriile cucerite de Germania din vestul Poloniei. În octombrie 1940, Germania şi România au semnat un acord cu privire la repatrierea populaţiei de origine germană din sudul Bucovinei. De realizarea operaţiunilor de repatriere propriu-zisă se ocupau nişte împuterniciţi speciali din partea guvernelor german şi român. Delegaţii germani s-au stabilit la Gura Humorului şi Rădăuţi şi au avut comisari care s-au deplasat în Gura Putnei, Iţcani, Vama, Iacobeni, Voivodeasa, Suceava, Păltinoasa, Câmpulung, Cârlibaba, Siret, Solca, Ilişeşti, Stulpicani, Pojorâta şi Vatra Dornei. Ei erau cei care stabileau listele cu numele, domiciliul şi originea etnică a germanilor, putând să părăsească ţara şi români din familii mixte”, a menţionat cadrul universitar sucevean.

Repatrierea s-a făcut în două etape: între 1 noiembrie - 15 decembrie 1940 şi 20 mai - 20 iulie 1941. Între 52.000 şi 55.000 de etnici germani a fost estimat numărul celor care au părăsit sudul Bucovinei. Numărul total al repatriaţilor depăşeşte cu 20.000 totalul germanilor recenzaţi în 1930, ceea ce dovedeşte că şi români sau alţi minoritari, în special ucraineni, din familii mixte au putut pleca. Numai din Suceava au plecat peste 1.500 de persoane, rămânând doar 709 etnici germani. După acest exod au rămas în sudul Bucovinei 3.743 de etnici germani şi 5.547 în întreaga provincie.

Plecarea spre „patria-mamă” s-a făcut cu trenul

Cu ajutorul trenurilor puse la dispoziţie de statul german a început operaţiunea de repatriere, punctul de plecare fiind staţiile Gura Humorului şi Rădăuţi.

„Punctul terminus îl reprezentau regiunile Warthegau din vestul Poloniei, Danzig în Prusia de Vest, Styria de Jos din Slovenia şi ceva mai puţin în regiunea Lublin din estul Poloniei. Cum toate aceste teritorii fuseseră ocupate de armata germană, ei trebuiau să modifice configuraţia etnică a acestor regiuni. Cum la finalul războiului Germania a fost învinsă, pentru etnicii germani bucovineni începea un al doilea exil”, a menţionat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.

„Frumoasa amintire” a convieţuirii germanilor cu românii

Bunurile imobile ale etnicilor germani plecaţi au fost inventariate de Subsecretariatul de Stat al Colonizării şi Populaţiei Evacuate împreună cu „Volksdeutsche Mittelstelle” şi sumele echivalente trebuiau plătite de statul român după 12 luni de la semnarea acordului. La nivel naţional germanii repatriaţi au lăsat în România bunuri evaluate la 2.691.038.891 de lei, constând în terenuri agricole, case, mori, instalaţii industriale, utilaje şi maşini, păduri etc. În unele cazuri, cum s-a întâmplat la Ilişeşti, germanii au donat localnicilor biserica, şcoala şi Casa Naţională pe motivul că au convieţuit foarte bine cu românii, lăsându-le astfel o „frumoasă amintire”. 

„Repatrierea etnicilor germani a dus la apariţia unor dezechilibre în viaţa economică a Bucovinei, cei plecaţi fiind meşteşugari pricepuţi şi muncitori industriali care nu puteau fi înlocuiţi rapid. La numai un an de la plecare, unii germani repatriaţi şi-au exprimat regretul şi dorinţa de a se întoarce. Ei au fost dezamăgiţi de ceea ce au găsit în Reich şi au încercat să se întoarcă în Bucovina. Desfăşurarea nefavorabilă a operaţiunilor militare a dus la încorporarea germanilor între 17 şi 55 de ani în Wehrmacht, Waffen SS şi organizaţia Todt. În 1943 a existat un proiect prin care să i se ofere lui Hitler cu prilejul zilei de naştere o armată de 100.000 de soldaţi proveniţi din afara Reich-ului. Între aceştia erau şi germanii bucovineni. Mulţi aveau să-şi piardă viaţa în război. De aceea ideea revenirii în România era tentantă. Mai ales cei din familiile mixte au cerut să reprimească cetăţenia română, peste 4.000 de persoane revenind în Bucovina. Cei mai mulţi dintre aceştia au venit clandestin în ţară. Ei şi-au pierdut şi cetăţenia română şi bunurile avute de generaţii, care au intrat în patrimoniul statului român. Pentru germanii care locuiseră de generaţii în Bucovina şi aveau un nivel de viaţă mulţumitor, patria adoptivă le-a oferit un adevărat şoc, nefiind ataşaţi nici mental, nici material de noua casă”, a arătat Radu Florian Bruja.

După 23 august 1944 etnicii germani au intrat în vizorul noilor autorităţi dominate de sovietici. Începea calvarul depărtărilor în URSS.

„Putem aprecia că germanii bucovineni, ca şi cei din restul ţării, s-au trezit prinşi la mijloc între interesele Germaniei naziste, ale Uniunii Sovietice şi ale României, devenind în mod conştient sau nu protagoniştii unor evenimente dramatice pe care nu le-au putut influenţa, dar care au distrus mozaicul etnic al Bucovinei”, a concluzionat Radu Florian Bruja.  

„Sunt multe lagăre de acei care vor să vină îndărăt în sudul Bucovinei”

Faptul că etnicii germani din Bucovina nu au găsit în „patria-mamă” ceea ce se aşteptau este concludent şi dintr-o scrisoare trimisă în România. Este vorba de o scrisoare a unui german din Ilişeşti, trimisă în 1942 din Germania.

„De când am ajuns aci, soţia şi copiii au suferit şi suferă foarte mult, fiindu-le dor de scumpa noastră Bucovină. Eu singur m-am convins şi voim să ne înapoiem. Nu numai noi, dar şi altor familii de adevăraţi nemţi, care au primit cetăţenie germană, le este dor de patria lor şi vor să se întoarcă. Te rog scrie-mi dacă am primit altă cetăţenie, poate o avem pe cea română? Băieţii aşteaptă ceasul să se reîntoarcă în ţară. Sunt multe lagăre de aceicare vor să vină îndărăt în sudul Bucovinei”, sună textul scrisorii.