Printează articolul
Trimite e-mail
Un bătrân din Bosanci, Alexandru Moldovan, în vârstă de 80 de ani, trăieşte asemeni unui câine, mai mult din mila vecinilor. Cum altfel ar putea trăi un om, dacă are o pensie specială de 62 de lei? Mizeria care domneşte în casa bătrânului, în cele două cămăruţe în care sunt înghesuite tot felul de acareturi, pereţii negri de la fum, pânzele de păianjen atârnate de tavan, lenjeria murdară, hainele vechi, ponosite, mirosul greu de suportat, toate îţi dau impresia că intri într-un coteţ, nu în casa unui om. Tabloul este cu atât mai cutremurător cu cât în pragul casei te întâmpină un bătrân care nu a văzut apa şi săpunul de ani de zile, bătrân care se deplasează cu greutate, târându-se pe genunchi şi ajutându-se de mâini. Are şi cârje, dar le foloseşte mai rar. A rămas invalid după ce a fost lovit de o maşină, cu aproape 20 de ani în urmă.
L-am găsit pe bătrân învârtind cu culişerul într-o mămăligă pe care o făcea nu din făină de porumb, ci din tărâţe şi apă. Pe plita încălzită, bărbatul mai avea un blid cu supă, adus de o vecină. Pe jos, printre lemne, tălpi de papuci, vechituri, haine murdare, se aflau şi oale în care bărbatul păstra câteva zeci de kilograme de cartofi. În cea de-a doua cameră, bărbatul avea dosită într-un dulap o cutie în care păstra câteva sticle cu ulei, conserve, margarină aduse tot de săteni cu inimă mare.
Împarte mâncarea din pomană cu un câine şi trei pisici
Viaţa acestui bărbat nu a fost mereu „de câine”. În tinereţe, după cum ne-a spus chiar moş Sandu, a făcut unele prostii, pentru care a plătit cu ani grei de închisoare în Insula Mare a Brăilei, dar şi la Jilava. După ce şi-a ispăşit pedepsele, s-a întors la Bosanci şi şi-a întemeiat o familie, împreună cu Domnica, o femeie care care a avut mare grijă de bărbat până acum zece ani, când s-a prăpădit. Deşi bărbatul a lucrat, spune el, câţiva ani la Străduinţa, unde a învăţat cizmărie, nu a avut suficienţi ani pentru a primi o pensie, aşa că a rămas cu pensia specială pe care a primit-o după anii lucraţi în mină la Lupeni, pe perioada armatei.
Lunar, bărbatul primeşte 62 de lei, cu care ar putea să-şi cumpere o sacoşă cu alimente care să-i ajungă pentru o săptămână, însă el îşi plăteşte din pensie factura de energie electrică şi îi mai rămân bani pentru două, trei pâini. Moş Sandu nu ar putea să trăiască dacă nu l-ar hrăni vecinii, care, din milă, îi aduc, dacă nu zilnic, la câteva zile, câte un borş, o bucată de pâine, o sticlă cu lapte. După ce primeşte pomana, moş Sandu se târăşte pe treptele casei şi îi aruncă o bucată de pâine câinelui din curte, le dă de mâncare celor trei pisici care s-au aciuat pe lângă casa lui, iar după ce îşi ştie animalele sătule, mănâncă şi el. Nu se plânge că l-ar durea ceva sau că şi-ar dori ceva anume. Se bucură când cineva îi trece pragul şi are cu cine să mai schimbe o vorbă.
Oameni revoltaţi de situaţia bătrânului din Bosanci
Pe tanti Lucreţia Bivol, în vârstă de 77 de ani, vecină cu moş Sandu, am întâlnit-o ieşind din curtea bătrânului, după ce îi lăsase o supă fierbinte. „Îi aduc ce am şi eu prin casă. Acum i-am adus o zamă cu carne. El nu are nimic, bietul. Poate nu a mâncat de câteva zile. De când a murit soţia lui, tot vin pe la el să-l ajut. Mi-e milă de el. Nu mai are pe nimeni. A avut şi un accident de maşină şi el stă aici în casa fostei soţii. Fratele nevestei l-a lăsat să stea aici”, ne-a povestit tanti Lucreţia.
O altă vecină, Rodica Sandu, ne-a povestit că, într-adevăr, „bărbatul trăieşte de pe o zi pe alta. Îi aduce unul, altul de mâncare, din milă. Trăieşte în nişte condiţii mizere, care nu se pot discuta. În casă la el, de când a murit soţia, nimeni nu i-a mai spălat hainele. Dacă i-a dus cineva ceva de mâncare, şi atât. Eu cred că, în primul rând, primăria ar trebui să-l ajute”.
Auzind de situaţia critică în care poate să trăiască un om, un bătrân invalid, în secolul XXI, Constantin Găitan, un localnic din Bosanci, ne-a spus că un astfel de caz, cum este cel al lui Alexandru Moldovan, nu a mai întâlnit. „Aşa ceva nu ştiu dacă a mai fost vreodată în Bosanci. M-a revoltat faptul că acest bătrân nu este ajutat de autorităţile locale, de primărie... Cineva trebuia să se implice şi în cazul ăsta. Sunt asistenţi sociali, dacă sunt, nu ştiu, nu cunosc situaţia, pentru că nu am avut nevoie de ajutor. În ultimul timp am mai trecut şi eu pe la bătrân, l-am ajutat cu câte ceva, dar târziu am aflat de situaţia lui. Mai dureros mi se pare că sunt ajutaţi alţii, şi nu omul ăsta. Aici este durerea mare şi nu ştiu din ce motiv. Aşa un caz nu am mai văzut. În ultimele două săptămâni am vorbit cu mai mulţi oameni, de toate confesiunile, să vină să-l ajute”, ne-a spus Găitan.
„Eu mă lupt de ani de zile să schimb cumva situaţia acestui bărbat”
După moartea soţiei, bărbatul a rămas cu câteva parcele de pământ pe care, în parte, le-a înstrăinat, şi cu o casă. A luat bani pe pământul vândut. Ne-a povestit că şi-a cumpărat lemne, mâncare, dar a mai şi chefuit cu prietenii, când era mai în putere. De 15 ani ne-a spus că nu mai fumează, iar de băut, spune bărbatul, „când n-ai bani, n-ai ce bea”. Oamenii din comună sunt îngroziţi de condiţiile greu de imaginat în care trăieşte bărbatul. Mizeria din casa şi curtea bărbatului sunt un adevărat focar de infecţie. De multe ori, condiţiile de viaţă ale unui animal sunt mult mai bune decât cele în care îşi duce bătrâneţile acest bărbat.
Cei care cunosc povestea bărbatului sunt revoltaţi că primăria comunei nu a făcut mai mult pentru el. Primarul comunei Bosanci, Anton Curic, ne-a spus că de la începutul acestui an Alexandru Moldovan va beneficia de un ajutor social, în valoare de 140 de lei. „Eu mă lupt de ani de zile să schimb cumva situaţia acestui bărbat. Anul trecut, în vară, am trimis oameni care i-au făcut curăţenie în casă, i-au văruit, dar nu după multă vreme casa a arătat la fel ca înainte de a se face curăţenie. Miercuri şi joi, săptămâna aceasta, vor merge câţiva oameni la el acasă şi îi vor face curat, îi vor despica lemnele pentru foc şi îi vor pune în ordine şi curtea. Este greu să păstreze, pentru că bărbatul doarme îmbrăcat, cu aceleaşi haine, cu cizmele în picioare şi din cauză că nu se poate deplasa nici nu are nimeni pretenţia să îşi facă singur curat”, a spus primarul, completând că cel mai bine pentru bătrân ar fi o internare într-un cămin social, numai că ar avea nevoie de un certificat de handicap, iar pentru asta este nevoie de o expertiză, de un control medical amănunţit. Întrebat de ce nu a făcut nimic primăria până acum, Anton Curic a declarat că în ultimii ani „am încercat de mai multe ori să-l conving, să-i dau ajutor social, dar a refuzat”.
