Documentare în genul celor de la Discovery, realizate de doi fraţi din Fundu Moldovei în pădurile judeţului, pentru a promova bogăţiile Bucovinei

Doi fraţi din comuna Fundu Moldovei sunt realizatorii unor documentare video de excepţie despre fauna sălbatică din pădurile Bucovinei, pasiunea lor pentru natură, descoperită încă din copilărie, în drumeţiile pe munte cu bunicul ori unchiul lor, fiind materializată după ani şi ani de zile în sute de materiale foto şi video, dar şi prin înfiinţarea unei asociaţii prin care să protejeze fauna şi flora din judeţ.

Zile întregi, frig, ploaie, ninsoare, cei doi fraţi, Stelian şi Emil Bodnari, le-au petrecut prin păduri, de multe ori stând nemişcaţi ore în şir pentru a surprinde câteva cadre cu cerbi la boncănit, cocoşi de munte, haite de lupi, mistreţi ori alte vieţuitoare ale pădurii.

“Nu este uşor să stai ore în şir nemişcat, la pândă”

S-au născut şi au crescut în inima Bucovinei, în comuna Fundu Moldovei, între Obcina Feredeului, Obcina Mestecănişului şi munţii Rarău-Giumalău.

Înconjuraţi de păduri şi de munţi, Stelian şi Emil au început să fie tot mai pasionaţi de natură, de viaţa de dincolo de liziera pădurii, de tainele sălbăticiei.

„De-a lungul timpului am învăţat multe taine ale naturii, cum să fii parte din ea fără să o afectezi, fără să o deranjezi, am învăţat cum să te apropii de animale fără să te simtă şi fără să le perturbezi viaţa, am învăţat cum să respecţi mediul înconjurător, cum să le ajuţi iarna, când zăpada este foarte mare şi când îşi procură hrana foarte greu, am învăţat cum să fii discret şi să observi tainele pădurii”, mărturiseşte Emil.

Cu timpul, s-au gândit să imortalizeze foto şi video toate acele peisaje fantastice şi frânturi din viaţa sălbatică.

“Aşa am început munca de fotografiere/filmare. Am spus muncă, pentru că nu este uşor să stai ore în şir nemişcat, la pândă, să poţi să obţii câteva cadre sau să filmezi câteva secvenţe iarna pe ger şi viscol prin cele mai sălbatice păduri din Obcinile Bucovinei... şi nu numai iarna, ci în fiecare anotimp. Nu puţine au fost ocaziile când nu vedeam nimic şi plecam spre casă, frânţi şi descurajaţi, dar a doua zi ceva nu ne lăsa să stăm acasă. Acel ceva este chemarea naturii, unde poţi să contempli creaţiunea şi să fii mai aproape de Dumnezeu”, povestesc cei doi fraţi.

Vor să înfiinţeze un ONG pentru protejarea naturii: Wild Bucovina

Au început cu camere foto clasice, cu film, neprofesionale. Primul aparat a fost primit cadou de la un unchi.

Abia după mulţi ani au urmat cele digitale.

“Acum aproximativ 9-10 ani am achiziţionat prima noastră cameră video, un Canon MV750i Mini DV. Atunci am început înregistrarea comportamentului diferitelor specii de animale sălbatice”, continuă Stelian Bodnari.

Au strâns bani şi cu multe sacrificii financiare au reuşit să îşi cumpere camere video mai performante, adecvate pasiunii lor.

Tot pe banii lor au început să cutreiere munţii şi pădurile judeţului.

La proiectul lui Stelian şi Emil Bodnari s-a alăturat şi cumnatul lor Marius Marcu Orhean, iar împreună au început demersurile pentru formarea unei asociaţii: Wild Bucovina, al cărei scop principal să fie conservarea florei şi faunei din regiunea Bucovinei şi vecinătăţi, protejarea naturii.

„Mai avem de muncă la acest proiect, dar ca să putem dezvolta obiectivele ONG-ului avem nevoie şi de susţinere în toate domeniile. Sperăm ca munca noastră să nu fie în zadar şi să trezească în inima comunităţii regionale interesul pentru conservarea naturii”, e optimist Stelian Bodnari.

Întâmplări din sălbăticie

De aproximativ două luni, fraţii Bodnari au plecat în Spania, unde lucrează pentru o firmă de construcţii. Mi-au scris că nu şi-au abandonat pasiunea şi că strâng bani pentru a-şi întreţine familiile, dar şi pentru a-şi continua proiectul Wild Bucovina.

Când se vor întoarce, adică peste câteva luni, vor demara înregistrarea ONG-ului lor.

Într-una din seri, când a avut mai mult timp liber, Stelian mi-a trimis câteva rânduri despre experienţele trăite în mijlocul pădurii. „Întâmplări din sălbăticie”, le-a numit el.

„De copii am adunat multe amintiri frumoase, emoţionante, uneori periculoase, alteori neaşteptate. De fiecare dată, ne întorceam de pe munte sau din păduri cu noi descoperiri, noi experienţe. Fiecare explorare a noastră era unică”, începe să-mi povestească Stelian. 

„Concertul boncănitului”

“Cel mai fascinant animal, care ne-a impresionat de copii, a fost cerbul. De multe ori vedeam cerbi toamna, când urcam sus la munte, la bunicul. Ne explica ce se întâmplă toamna, când boncăluiesc cerbi, iar noi voiam să vedem îndeaproape cerbii boncăluind, nu numai seara sau noaptea de la depărtare. Atunci am început a explora locurile de boncăluit arătate de bunicul şi unchiul nostru, iar de atunci concertul boncăluitului, văzut şi ascultat de aproape, ne-a făcut să nu-l ratăm în nici o toamnă. Numai cine trăieşte aceste sentimente poate să înţeleagă cum te simţi în sălbăticie. Cu timpul, cumpărându-ne camere video şi foto, tot ce vedeam înregistram şi fotografiam. La boncăluit mergeam dis-de-dimineaţă, ca nu cumva să deranjăm când ajungeam în locurile respective. Cu răbdare şi în mare linişte aşteptam, camuflaţi într-un loc cu vedere asupra locului de boncăluit. Seara mergeam din timp acolo, înainte de a veni ciutele cu cerbii, ca să nu ne simtă”.

„Dintr-un pârâu apare, înconjurat de corbi, un lup negru”

Şi continuă Stelian în povestirea sa: “O întâmplare unică s-a petrecut într-o după-amiază, când urcam spre locul de boncăluit. Dintr-un pârâu apare, înconjurat de corbi, un lup negru. Prima reacţie a noastră a fost să filmăm lupul, dar după câteva secunde a dispărut în desişul din apropiere. Mirarea a fost aceea că nu am mai văzut niciodată şi nici nu am auzit pe nimeni până atunci, nici pădurari, nici altcineva, să fi văzut lup negru în această zonă. Au mai fost ocazii când la boncăluit am văzut lupi sau urşi în trecere. La boncăluit, am putut observa şi filma complexul comportament al cerbului din această perioadă: boncăluitul în mai multe forme, luptele aprige dintre rivali, împerecherea, marcarea teritoriului, consecinţele resimţite de cerbi după boncăluit: leziuni, raze sau coarne rupte. Boncăluitul a fost şi va rămâne pentru noi cel mai impresionant concert al naturii din Bucovina”.

“Prin omeţi până la brâu şi ger de ţi se lipesc genele...”

“Iarna este un alt sezon care ne pune perseverenţa la încercare. Prin omeţi până la brâu şi ger de ţi se lipesc genele, iar picioarele şi mâinile nu le mai simţi, căutăm urmele animalelor, căutăm loc de pândă şi aşteptăm în tăcere la trecătorile lor. Nu puţine au fost ocaziile când ne întorceam dezamăgiţi şi congelaţi, dar trebuie răbdare şi sacrificiu ca să reuşeşti să filmezi sau să fotografiezi un cerb mâncând cetina, un căprior scormonind în zăpada mare pentru a se hrăni cu iarba uscată, o pisică sălbatică stând la pândă de câteva ore, o turmă de mistreţi scurmând şi ei solul pentru hrană sau haita de lupi care este mereu în mişcare după vânat. Cele mai dificile situaţii erau când se pornea furtuna şi viscolea de nu mai vedeai nimic, simţeai că îţi taie respiraţia. În nopţile senine cu lună din ianuarie şi februarie, când stăteam la pândă la lupi, multă răbdare şi rezistenţă ne trebuia pentru a învinge frigul şi somnul.”

„Când noaptea începe să învingă ziua, apare şi namila de urs”

“Spre primăvară în pădure e mai multă mişcare. Găseam urme de urs, iar cele mai bune ocazii să îl putem filma sau fotografia este când ursul găseşte un hoit de ciută sau cerb, prins de lupi. Înainte de lăsarea întunericului, când noaptea începe să învingă ziua, apare şi namila de urs. Ca să nu îl deranjăm, păstrăm o distanţă destul de mare, pentru a nu ne simţi. Întâlnirea cu ursoaica şi puii ei este mai periculoasă, de aceea evităm cât mai mult să o deranjăm, când ştim că e prin preajmă, dar s-a întâmplat când am avut o întâlnire frontală la câţiva zeci de metrii, iar reacţia ei a fost de a-şi apăra puii şi ne-a avertizat rupând arbuşti şi crengi de la arborii doborâţi de vânt, mormăind nervoasă către noi. Ne-am retras în linişte din calea ei...”

Rotitul cocoşului de munte şi acvilele de munte 

“Când mai sunt doar sus, pe creştet, ochiuri de zăpadă, începe rotitul cocoşului de munte. Al doilea concert magnific pe care îl admirăm cu mare atenţie şi plăcere. Treziţi cu noaptea în cap, ne grăbim ca să nu ajungem mai târziu de crăpatul zorilor în vetrele de rotit. Aici, stai într-un loc deoparte, nemişcat, aşteptând în linişte primele semne de mişcare. De departe auzi din vârful brazilor, unde au dormit gotcanii, primele toc-toc-uri, iar nu după mult timp se aud aripi prin jur unde cocoşii s-au aşezat în vetrele lor pentru tocat şi tocilat. Spectacolul începe când vin şi gotcele, atunci încep confruntările între cei mai bătrâni, iar cei juvenili de pe margine încearcă şi ei să-i copieze pe veterani. Cel învingător se împerechează cu gotcele, iar rotitul se încheie după ce soarele se arată deja printre vârfurile brazilor. Acvilele de munte sunt greu de văzut din cauza numărului foarte redus la nivel naţional. Am avut mai multe ocazii când am filmat şi fotografiat familia de acvile, adulţii vânând sau survolând teritoriul, iar puiul bucurându-se de înălţimile senine”.

Wild Bucovina. Documentarele fraţilor Bodnari, pe MonitorulTV.ro

Patru dintre documentarele video realizate de Stelian şi Emil Bodnari le puteţi viziona pe MonitorulTV.ro şi prezintă - aşa cum sunt chiar intitulate - „Viaţa sălbatică în munţii Bucovinei”.

Sunt sute, mii de ore de filmare, zile în şir petrecute prin păduri, pentru a înregistra câteva cadre, fie că a fost pe timp de iarnă ori toamnă, cu ploi, viscol şi furtuni, fie în zile de vară, cu cer senin şi totul verde în jur.

„Dragostea, respectul şi ocrotirea naturii şi a faunei sălbatice ne sunt răsplătite de Dumnezeu prin a ne oferi momente unice de contemplare cu natura”, scria Stelian în prezentarea unuia dintre documentarele sale.

Când se vor întoarce din străinătate, îi vom însoţi şi noi în aventurile lor în mijlocul naturii. E stabilit!

Până atunci, însă, vă sfătuim să vă faceţi timp să urmăriţi realizările acestor doi fraţi, care vor să împartă cu cât mai mulţi comoara pe care au descoperit-o dincolo de liziera pădurii. 

Stelian şi Emil Bodnari au ţinut să mulţumească Direcţiei Silvice Suceava, dar şi Ocoalelor Silvice Pojorâta şi Dorna Candrenilor pentru colaborare, dar şi celor care i-au încurajat şi le-au înţeles pasiunea.