Străzile Sucevei, transformate în cimitir de maşini vechi

Lipsa locurilor de parcare, un fenomen tot mai acut resimţit în municipiul Suceava, atât de şoferi, care ajung chiar să se ia la bătaie cu vecinii lor, pentru un petec de pământ, dar şi de pietoni, care nu mai pot circula pe trotuarele ocupate de maşini, merge în paralel cu un alt fenomen, cel al abandonării maşinilor vechi, chiar şi în zone ultracentrale.

O maşină la doi locuitori

Invazia de maşini second-hand de peste hotare, multe cumpărate pentru doar câteva sute de euro, schimbările de mentalitate, prin care maşina nu mai este considerată un lux, ci o necesitate, iar transportul public în comun ceva ruşinos, nu un semn de civilizaţie, toate au dus la o adevărată „explozie” a autovehiculelor parcate pe străzile înguste ale Sucevei.

Conform datelor existente în cadrul serviciului Taxe şi impozite din cadrul Primăriei Suceava, în municipiul reşedinţă de judeţ sunt înregistrate la plată aproape 39.500 de mijloace de transport, dintre care aproximativ 900 sunt motorete, scutere sau motociclete.

Numai că, pe lângă maşinile celor care sunt înregistraţi legal, acolo unde locuiesc ori îşi desfăşoară activitatea (10.500 de mijloace de transport fiind înregistrate pe persoane juridice), mii de alte maşini care circulă zi de zi prin Suceava, ocupă locuri de parcare, poluează aerul şi „contribuie” la distrugerea mai rapidă a străzilor, sunt înregistrate prin Bulgaria sau figurează la plată prin comunele învecinate, unde taxele şi impozitele sunt ceva mai mici.

La o populaţie de 91.000 de persoane, conform ultimului recensământ, rezultă clar că, în prezent, în Suceava este câte o maşină la fiecare doi locuitori – asta fără a ţine cont de faptul că o mulţime sunt copii şi tineri care nu au carnet de şofer, dar şi bătrâni care nu au avut niciodată maşină.

Luând în calcul numărul de locuinţe din Suceava – aproape 40.600, ar rezulta că fiecare familie are câte o maşină, când, de fapt, unii au parcate la scara blocului câte 2-3 maşini de familie.

Cert e că oriunde te uiţi, în orice cartier, străzile, trotuarele şi spaţiile verzi au fost acaparate de maşini.

Hârburile uitate de lume

În toată această nebunie a crizei locurilor de parcare, care în unele zone nu ar putea fi rezolvată decât dacă maşinile ar sta ca oamenii în bloc, parcate pe mai multe etaje, mai există un factor care o accentuează – nepăsarea şi o oarecare doză de nesimţire a celor care îşi lasă vechile maşini abandonate prin oraş, chiar şi în zone ultracentrale, intens circulate, blocând cu anii locuri de parcare care ar fi de folos pentru mii de participanţi la trafic.

Hârburi uitate în faţa blocurilor se găsesc prin toate cartierele Sucevei.

În Zamca, maşinile abandonate, cu tabla măcinată, din care a început să crească vegetaţia – ba un copăcel, ba un smoc de iarbă, urmând să ajungă un fel de „grădină” pe patru roţi, au devenit parte integrantă a peisajului.

Pe Mărăşeşti, aproape de Catedrală, sunt câteva Dacii „împământenite”, după cum le spun locuitorii din zonă, care au şi uitat de când au rămas maşinile respective înţepenite acolo.

Până de curând, pe strada Mihai Viteazu, în plin centrul Sucevei, erau vizibile două hârburi, unul parcat pe trotuar şi altul în stradă, pe una din benzile de circulaţie.

Dacă cel de pe trotuar nu se remarca decât prin tabla găurită de rugină şi prin mormanele de mizerie adunate dedesubt, cealaltă, parcată în faţa unui restaurant, în apropiere de Colegiul Naţional „Petru Rareş”, devenise o adevărată pată pe obrazul Sucevei.

Pe lângă aspectul jalnic al maşinii neîntreţinute, câţiva „binevoitori” au „înfrumuseţat-o” spărgându-i geamurile, împrăştiind mii de cioburi pe stradă şi prin maşină.

Exemple de acest gen sunt şi în buricul târgului, aproape de kilometrul 0 al oraşului, unde, unul dintre puţinele locuri de parcare create la suprafaţă, lângă sediul Bancpost, este ocupat de ani de zile de un Daewoo Espero, cu toate roţile dezumflate, cu toba lipită de asfalt. La câţiva paşi mai încolo, în spatele sediului Bancpost, o Dacie ruginită, pe chituci şi cu geamurile sparte, ocupă de multă vreme un loc bun de parcare.

În locul acestor hârburi abandonate ar fi putut parca zilnic cel puţin câteva zeci de maşini ale celor care au treabă în zonă, una intens circulată, dar, din cauza nepăsării unora sau chiar a nesimţirii, în tot oraşul sunt sute de locuri de parcare blocate cu maşini ale căror stăpâni nu le mai găsesc rostul, dar nici nu fac ceva să scape de ele.

Aproape 400 de maşini abandonate, în evidenţele Primăriei Suceava

Chiar dacă legea privind vehiculele abandonate pe străzi există din 2002, abia din 2005, odată cu creşterea numărului de autovehicule din oraş, existenţa acestora a început să fie considerată o problemă şi să fie luate măsuri.

„Din 2005 până în prezent au fost identificate 389 de maşini abandonate pe domeniul public al municipiului Suceava. Proprietarii acestora au fost identificaţi şi somaţi.

Efectiv, doar 32 de maşini au fost ridicate, depozitate şi ulterior valorificate”, a precizat Petru Achim, inspector în cadrul Serviciului de Administrare a Străzilor de la Primăria Suceava, care s-a ocupat de această activitate de la început.

Cartierele Obcini şi George Enescu, urmate de Zamca şi Burdujeni, sunt zonele cu cele mai multe maşini abandonate pe domeniul public, conform evidenţelor municipalităţii sucevene.

Ridicarea maşinilor nu se poate face oricum, ci numai după respectarea mai multor paşi, prevăzuţi în legea privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân abandonate pe domeniul public sau privat – Legea 421/2002, modificată cu Legea 309/2006 şi HG 156/2003 pentru aprobarea normelor metodologice.

Maşini vândute la fier vechi

Maşinile ridicate de pe străzile Sucevei în acei primi ani de activitate au fost ţinute cam câte un an de zile în curtea unei clădiri a Direcţiei Domeniului Public, de lângă Gara Iţcani. Conform legii, dacă proprietarii nu vin să le revendice şi să plătească amenda plus cheltuielile făcute de primărie pentru ridicarea maşinii, aceasta trece în proprietatea municipalităţii.

În cele din urmă, cum proprietarii lor nu s-au mai interesat de zecile de rable luate de pe străzile Sucevei, s-a decis valorificarea lor, pentru a fi eliberat şi spaţiul ocupat în curte.

„Din vânzarea lor la fier vechi s-a obţinut între 300 şi 500 de lei pentru fiecare autoturism în parte, scăzămintele fiind destul de mari”, a explicat inspectorul Petru Achim.

Preţul a fost diferit de la un an la altul, în funcţie de preţurile pieţei la fier vechi.

„Am vândut şi cu 1,5 lei kilogramul de fier, dar şi cu 80 de bani, dacă aşa era preţul atunci, prin 2010-2011. Inclusiv maşina mea am vândut-o tot cu 80 de bani pe kilogramul de fier”, a precizat reprezentantul municipalităţii sucevene.

Costurile de ridicare şi transport al maşinilor abandonate au fost acoperite din vânzarea lor la fier vechi, fără ca această activitate să fi fost una profitabilă.

„Costurile erau aproape egale cu sumele încasate din valorificarea lor la fier vechi. Diferenţele rezultate au fost de ordinul zecilor de lei. Nu faci o afacere din aşa ceva”, a explicat inspectorul Petru Achim.

O altă etapă importantă, care vine în sprijinul proprietarului rablei, este cea de radiere din oficiu a maşinii abandonate şi ridicate de municipalitate.

„Treaba noastră nu se sfârşeşte odată ce am scăpat de maşinile luate de pe străzi. După valorificarea lor avem de înştiinţat serviciul de taxe şi impozite din localitatea de care aparţine, să fie scoşi proprietarii din evidenţele lor contabile, să nu se trezească respectivii că au de plătit impozite şi peste zece ani de zile pentru o maşină ce nu mai există”, a adăugat reprezentantul municipalităţii sucevene.

Licitaţie pentru maşini vechi, la Arad şi Oradea

În vreme ce la noi s-a mers pe varianta cea mai simplă prevăzută de lege, alte primării din ţară au căutat alte variante de valorificare a maşinilor „uitate” în stradă de proprietarii lor.

De exemplu, la Arad, municipalitatea nu s-a mulţumit doar să le adune de pe străzi, ci le-a scos la licitaţie. În acest fel, primăria a adus mai mulţi bani la bugetul local decât dacă le-ar fi dus la centrele de colectare a fierului vechi.

La ultima licitaţie, organizată în septembrie 2014, cea mai licitată piesă a fost un tractor, care a fost adjudecat cu 3.700 de lei, de aproape 20 de ori mai mult decât preţul de pornire. Decana de vârstă a licitaţiei a fost o maşină din 1970, iar cel mai nou autoturism era fabricat în 2002 şi a fost vândut cu 2.000 de lei. O altă atracţie a fost un autoturism de teren, cumpărat în timp record.

În urma licitaţiei, Primăria Arad a adunat nu mai puţin de 70.000 de lei, de trei-patru ori mai mult decât ar fi câştigat dacă rablele ajungeau la fier vechi. În ultimii doi ani, bugetul local a strâns din asemenea licitaţii peste 160.000 de lei.

La Oradea s-a mers tot pe ideea de licitaţie, în loc de vânzare la centrele de reciclare, dar preţul de pornire a fost stabilit la 1 leu pe kilogram, iar taxa de participare a fost stabilită la 200 de lei, iar printre condiţiile care trebuiau îndeplinite a fost deţinerea autorizaţiei de mediu valabilă care prevede colectarea, dezmembrarea şi tratarea maşinilor casate.

Programul „Rabla” şi somaţiile pe bord, cele mai eficiente

Din diverse motive, în ultimii doi ani nu s-au mai ridicat deloc maşini de pe străzile Sucevei. Pe de o parte, Programul „Rabla”, demarat la nivel naţional, a determinat mulţi dintre proprietarii de maşini vechi să îşi valorifice maşinile hârbuite, luând alta nouă pentru ei sau cedând cuponul de achiziţie altora interesaţi să cumpere o maşină nouă.

„Situaţia abandonului de autoturisme uzate pe străzi s-a îmbunătăţit ca urmare a demarării Programului <Rabla>, cetăţenii au răspuns mult mai bine somaţiilor trimise de municipalitate”, a declarat Ştefan Vasincu, şeful Serviciului de Administrare Străzi.

Iniţial, legea nu prevedea afişarea de somaţii pe parbrizul maşinilor abandonate.

„După ce legea a fost modificată şi am putut pune pe parbriz somaţiile, cu hârtie autoadezivă, au devenit mai receptivi. Îţi mai atrage atenţia un vecin, te mai întreabă unul-altul ce e cu maşina de acolo. A avut efect”, a precizat reprezentantul municipalităţii sucevene.

Maşini din alte judeţe, abandonate pe străzile Sucevei

Identificarea proprietarilor maşinilor abandonate şi somarea lor s-au poticnit în numeroase rânduri din cauza autoturismelor din alte judeţe, „uitate” pe străzile Sucevei.

Până acum, cele mai multe maşini abandonate în municipiul Suceava, dar care sunt înmatriculate în alte judeţe, sunt din Botoşani, Bacău, Braşov, Mureş, Timişoara şi Galaţi.

O astfel de problemă o ridică acum numărul mare de maşini înmatriculate în Bulgaria, care circulă pe străzile Sucevei. Aproape toate sunt maşini second-hand cu o vechime destul de mare, pentru care taxa de poluare este şi mai costisitoare.

În câţiva ani, multe dintre ele vor fi hârburi, pe care proprietarii le vor lăsa parcate la colţul blocului, pe trotuare sau chiar în stradă, blocând o bandă de circulaţie, iar ei vor circulate cu altele, mai noi, pe care le aduc din afara la costuri reduse.

Practic, numărul hârburilor din oraş va creşte tot mai mult, de la un an la altul, mai ales că noul Program „Rabla” nu mai permite vânzarea tichetelor altor persoane către o persoană care vrea să îşi cumpere maşină nouă, aşa cum s-a întâmplat anii anteriori, fiind impusă o limitare de un tichet la o maşină nouă cumpărată.

Procedura de identificare şi somare a proprietarilor maşinilor abandonate

Conform prevederilor legale, după identificarea în teren a vehiculului abandonat, pe parbrizul acestuia se pune o somaţie autoadezivă.

În timpul acesta, cei de la primărie înregistrază numărul maşinii, culoarea, caracteristicile, tipul acesteia, se trimite un tabel la Serviciul Permise şi Înmatriculări auto, să li se comunice proprietarii şi adresa de domiciliu a acestora.

Apoi se face o înştiinţare scrisă, semnată de primar, cu confirmare de primire.

De la data primirii acesteia, în cinci zile, dacă proprietarul maşinii abandonate nu face nimic pentru a elibera spaţiul ocupat, încep demersurile de ridicare a vehiculului. Un prim pas este declararea vehiculului ca fiind abandonat.

În baza dispoziţiei de primar, inspectorii din primărie, împreună cu firma care are contract pentru ridicarea maşinilor, merg să o ridice.

În total, de la lipirea somaţiei pe parbriz până la ridicarea maşinii trec aproximativ zece zile.

„Ideea nu e să-i iei omului maşina, ci să rezolvi problema. Dacă oamenii înţeleg că nu o mai pot lăsa acolo şi eliberează singuri domeniul public, cu atât mai bine”, consideră inspectorul Petru Achim, responsabil de identificarea şi ridicarea maşinilor abandonate pe domeniul public al municipiului Suceava.

Programul „Rabla”, alternativa ridicării maşinilor de către primărie

Persoanele fizice interesate să achiziţioneze un autovehicul nou prin Programul „Rabla” se pot înscrie la dealerii auto şi, ulterior, îşi pot casa maşinile mai vechi de opt ani la oricare dintre centrele REMAT autorizate de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Ministerul Mediului a anunţat deja că programul va continua şi în 2015, datorită popularităţii sale.

În 2014, au fost duse la casat 20.391 de maşini vechi şi au fost decontate tot atâtea tichete pentru achiziţia de maşini noi, de către persoanele fizice şi juridice.

În premieră, anul trecut, Programul „Rabla” pentru persoane fizice a presupus eliberarea de tichete electronice de reducere direct la dealer-ul auto de la care beneficiarul dorea să-şi cumpere maşina nouă. Tichetele n-au mai fost repartizate pe judeţe, ci au putut fi extrase de dealeri dintr-o bază naţională, în funcţie de înscrieri. Persoanele care aveau maşini mai vechi de opt ani le-au putut duce la casat, la orice colector autorizat, pentru a obţine reducerea de 6.500 de lei pentru cumpărarea unui nou autoturism. Chiar dacă a fost sub formă de tichet electronic, această reducere a putut fi transmisă altor persoane, tichetul electronic fiind eliberat pe numele celui care dorea să cumpere autoturismul.

În vederea stimulării achiziţionării autovehiculelor cât mai prietenoase cu mediul, s-a oferit posibilitatea acordării, pe lângă prima de casare, a unui eco-bonus în valoare de 500 de lei în următoarele situaţii: achiziţionarea unui autovehicul nou încadrat în norma de poluare Euro 6, achiziţionarea unui autovehicul nou al cărui motor generează o cantitate de emisii de CO2 mai mică de 100 g/km, respectiv achiziţionarea unui autovehicul nou cu sistem de propulsie hibrid.