Mineritul sucevean, executat pentru o datorie cât o şpagă rezonabilă: 1,4 milioane de euro

Exploatarea resurselor subterane în judeţul Suceava a rămas o umbră din ceea ce a fost acum câţiva ani. Uraniul de la Crucea, prin Compania Naţională a Uraniului, al cărei şef a fost şi unul dintre foştii directori ai MinBucovina, Ioan Moraru, îl mai exploatează (încă) statul român, însă cuprul şi manganul ajung integral în China. Cuprul, prin cumpărarea, de către o firmă chineză, a uzinei de preparare de la Iacobeni şi a depozitului de la Mănăila, iar manganul, după ce este exploatat de firma unui alt fost director al MinBucovina, Gheorghe Iordache. Foştii mineri sunt şomeri, majoritatea minelor sunt închise, iar cei care au fost directori când mineritul a intrat în comă sunt bine.

Din 32 de active ale MinBucovina, interes a fost doar pentru şase

Mineritul în judeţul Suceava, industrie de bază până prin anul 2008, a urmat aceeaşi traiectorie descendentă ca toate companiile care au aparţinut statului. Surprinzător este nu faptul că în zece ani, între 1998-2008, această activitate a intrat în declin până aproape de prăbuşire, ci că a fost nerentabilă doar cât a fost prestată pentru statul român.

MinBucovina, cu exploatările miniere Leşu Ursului, Fundu Moldovei, Dorna Iacobeni, sectoarele CTC Frasin şi baza de aprovizionare şi desfacere Frasin, a apărut în septembrie 2002, prin desprinderea sucursalei Vatra Dornei de Remin Baia Mare. În 2005, avea circa 1.300 de angajaţi. În trei ani, în iunie 2008, Tribunalul Suceava a pronunţat hotărârea de insolvenţă. Cel care a executat compania care îi aparţinea a fost însuşi statul, din cauza unei datorii de circa 1,4 milioane de euro (50 de miliarde de lei vechi). Suma reprezintă un ajutor de stat primit de companie, pe care Consiliul Concurenţei a decis că trebuie returnat în decembrie 2007. Acest lucru nu a fost posibil, aşa că AGA şi Consiliul de Administraţie au hotărât ca MinBucovina, condusă de fostul director al Companiei Naţionale a Uraniului, Ioan Moraru, să intre în lichidare voluntară în februarie 2008.

În 2008-2009 statul a investit bani în construcţia uzinei de prelucrare a cuprului de la Iacobeni pentru ca eventual această activitate să meargă mai departe. Valoarea iniţială a proiectului a fost de circa 4 milioane de euro, dar la final, în 2009, când a fost dată în folosinţă, costurile au fost de 5,43 de milioane euro.

MinBucovina a intrat în subordinea AVAS, care a organizat licitaţia pentru desemnarea unui lichidator. Dintre cei nouă lichidatori care s-au prezentat, a câştigat Management Reorganizare Lichidare Iaşi, reprezentată de Corneliu Mititelu. După inventarierea activelor în mai 2008, în şedinţa din luna iunie, în faţa judecătorului sindic de la Tribunalul Suceava a fost cerută schimbarea din lichidarea voluntară hotărâtă iniţial, în procedură simplă de insolvenţă (faliment) deoarece datoriile societăţii erau mult mai mari decât capitalul social. Cererea a fost aprobată de tribunal prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, iar la 1 iulie 2008 MinBucovina a intrat în faliment. Activitatea de producţie a fost oprită, iar cei aproximativ 245 de angajaţi urmau să plece acasă, cu preaviz în termen de 15 zile.

O lună mai târziu, revine la conducerea companiei inginerul Gheorghe Iordache, pensionat în 2005. ”M-am întors la solicitarea celor care administrau atunci MinBucovina. Am reuşit să păstrez cei circa 245 de angajaţi, pornind Uzina de Preparare a Cuprului de la Iacobeni”, ne-a declarat Gheorghe Iordache.

Uzina de la Iacobeni a fost construită în 2008-2009. Costurile iniţiale au fost evaluate la 4,07 milioane de euro, dar la final investiţia statului a fost de 5,43 de milioane de euro, după cum a precizat unul dintre foştii directori de la Iacobeni, Radu Ciocan. Concentratul de cupru rezultat din prelucrare era exportat, iar minereul de mangan ajungea la Mittal Steel Galaţi. Concomitent cu această activitate de producţie, MRL Iaşi, conform Legii insolvenţei, a evaluat cele 32 de active ale MinBucovina, pe care le-a şi scos la licitaţie. Licitaţiile au început în iulie 2009, dar din cele 32 de active au fost vândute doar şase, printre care cariera de cupru Mănăila şi platforma Iacobeni. Acestea două au fost cumpărate în august 2011, cu 3,63 de milioane de euro (fără TVA), de o firmă cu acţionariat integral chinez, SC SINB International Grup SRL Bucureşti. Conform contractului, pentru exploatarea şi valorificarea minereului polimetalic de la Mănăila şi Platforma Iacobeni chinezii au plătit 7,38 de milioane de lei (fără TVA) şi încă 7,98 de milioane lei (fără TVA) pentru achiziţia de bunuri mobile.

Prin licenţa de exploatare de la ANRM Bucureşti, firma se obligă să extragă, să prelucreze şi să valorifice zăcământul de cupru de la Mănăila, până la epuizarea rezervei. Predarea efectivă a celor 7 hectare de munte cu zăcăminte de cupru şi a uzinei de la Iacobeni s-a făcut începând cu data de 1 noiembrie 2011, iar două săptămâni mai târziu la firma chineză au fost transferaţi oficial şi 50 de salariaţi.

Zăcămintele ”sărace” pentru români, tentante pentru străini

Persoana mandatată de chinezi să liciteze a fost, conform procesului verbal de adjudecare încheiat în data de 19 septembrie 2011, Liviu Dorin Bamburic, un controversat om de afaceri din Constanţa, ajuns în atenţia opiniei publice după ce în ianuarie 2008 a fost victima unei tentative de asasinat la comandă. Deşi a fost ciuruit de gloanţe, cu un Makarov, Bamburic a supravieţuit miraculos şi a rămas în afaceri. Pentru cea de la Iacobeni, comisionul pentru care a încheiat o convenţie cu chinezii a fost de 650.000 de dolari. Potrivit convenţiei încheiate în 2011 cu SINB America Internaţional Group SRL (actualmente Sinarom Mining Group SRL), în schimbul celor 650.000 de dolari Liviu Bamburic trebuia să reprezinte SINB America Internaţional Group SRL la licitaţia de achiziţionare a activului, să-l adjudece, să obţină contractul de concesiune pentru terenul pe care se află amplasat zăcământul Mănăila, să obţină licenţa (permisul de exploatare) şi autorizaţia de mediu.

Fie Bamburic nu şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile asumate prin contract şi chinezii nu l-au mai plătit, fie l-au plătit, dar fără chitanţă, cert este că omul de afaceri a deschis o acţiune în instanţă în septembrie anul trecut, la Tribunalul Constanţa, împotriva societăţii SINB America Internaţional Group SRL, ce a avut ca obiect „pretenţii”. În noiembrie 2014, Tribunalul i-a respins cererea pe motiv că nu a achitat taxa de timbru. Liviu Bamburic a încercat să obţină 650.000 de dolari de la firma chineză şi prin înscrierea ca potenţial creditor, când SINB America Internaţional Group SRL a intrat în insolvenţă, însă administratorul judiciar desemnat de Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu se califică pentru a fi prezent pe lista creditorilor.

Un alt proces dintre chinezi şi Bamburic este pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei şi la un moment dat, în mai anul trecut, afaceristul constănţean reuşise să obţină pentru scurt timp şi sechestrarea unui utilaj de la uzina din Iacobeni. Întâmplător, pe durata sechestrului utilajul a fost depozitat de Bamburic pe un teren care aparţine fostului director de la MinBucovina, Gheorghe Iordache. Întrebat despre natura relaţiilor cu cel care a fost mandatat să cumpere uzina de la Iacobeni, Iordache ne-a declarat că l-a cunoscut cu ocazia licitaţiei organizate la AVAS şi că nu au nici un fel de legătură. ”Utilajul a fost păstrat la mine foarte frumos, eu i-am ajutat pe cei de la Iacobeni. N-am nici o legătură cu Bamburic”, a spus Iordache.

Activitatea în industria minieră i-a fost de folos inginerului Iordache. În august 2012 şi-a deschis o afacere în domeniul exploatărilor neferoase. Mai exact, mangan, pe care îl exploatează şi îl vinde, conform propriilor afirmaţii, la un combinat metalurgic din Slovacia şi în China.

Iordache este printre puţinii români care exploatează resursele naturale din subsol. În rest, de minereurile „sărace”, nerentabile pentru statul român, se interesează doar companiile străine, care investesc milioane de euro pentru prospecţiuni sau pentru a ajunge la hărţile cu perimetrele investigate de fostele institute de cercetări şi prospecţiuni miniere. Unele dintre aceste hărţi, cu caracter de secret de stat, au rămas ani buni la institute. Altele au fost sustrase şi au ajuns în mâini străine.

Hărţi cu resurse strategice, vândute la nivel înalt

Arhiva de documente secrete de la fosta Întreprindere de Prospecţiuni şi Explorări Geologice din Câmpulung Moldovenesc a fost predată Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale în vara anului trecut. Cel care a avut-o în grijă, ing. Florinel Florea, ne-a declarat că predarea documentelor cu diverse grade de secretizare, de la secret de stat de importanţă deosebită, până la secret de serviciu, din anul 1956 până la zi, s-a făcut conform legii, sub supravegherea SRI.

Sub supraveghere deoarece această categorie de secrete este printre cele mai vânate. Şi trist este când vânzarea interesului naţional devine afacere profitabilă la nivel înalt. În raportul SRI cu privire la siguranţa naţională între octombrie 1994 – septembrie 1995 (perioadă în care oficialii guvernamentali ne vorbeau despre închiderea minelor devenite nerentabile), disponibil la adresa  https://www.sri.ro/fisiere/rapoarte/raport95.pdf, la pagina 6 este prezentat unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de trădare. Conform raportului, încă de atunci evaluarea datelor şi informaţiilor obţinute de SRI a relevat ”o dinamică ascendentă şi tendinţa de diversificare a acţiunilor întreprinse de firme şi concerne străine în domeniul resurselor de substanţe minerale utile de interes strategic”.

”Au fost evidenţiate activităţi complexe, coordonate în timp, desfăşurate de reprezentanţi ai unor firme străine în direcţia obţinerii unor date cu caracter secret privind localizările şi caracteristicile calitative ale zăcămintelor minerale solide şi fluide prin mijloace şi metode specifice spionajului economic. Aceste acţiuni au avut ca scop, dincolo de maximizarea profiturilor scontate, afectarea gravă a intereselor româneşti”, arată SRI. Ofiţerii de informaţii au constatat că ”prin acţiuni directe de influenţă şi condiţionare, exercitate la diferite niveluri ale administraţiei de stat”, ”factori externi interesaţi urmăresc dezmembrarea şi preluarea treptată sub control a unor activităţi din domeniul resurselor minerale, cu efecte negative deosebite în planul asigurării, în perspectivă, a necesităţilor economiei naţionale, în principal de hidrocarburi, metale neferoase, preţioase şi rare”.

Relevant în acest sens este cazul lui Ştefan Kiraly, fost subsecretar de stat în Departamentul Minelor, care a transmis secrete de stat, din domeniul resurselor minerale, unor reprezentanţi de firme şi organizaţii străine şi a favorizat unii parteneri externi în vederea încheierii de contracte dezavantajoase pentru economia românească. SRI a stabilit că Ştefan Kiraly a intrat în legătură cu mai multe firme, punând la dispoziţia reprezentanţilor acestora date şi informaţii cu caracter secret de stat, sustrase în perioada cât a lucrat în fostul Departament al Minelor, ori obţinute ulterior prin exploatarea vulnerabilităţilor existente în protecţia datelor în unele structuri guvernamentale, regii de profil şi agenţi economici din teritoriu. ”Numitul Kiraly Ştefan era angrenat într-un plan precis şi pe termen lung, bine organizat şi coordonat din exterior, care viza preluarea treptată sub control a unor zone bogate în resurse de materii prime şi conservarea, în vederea exploatării ulterioare în interes străin, a unor importante zăcăminte”, se arată în raport.

SRI a sesizat cazul Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi fostul secretar de stat a fost trimis în judecată pentru trădare. În timpul percheziţiilor la domiciliul acestuia au fost găsite documente cu caracter secret de stat privind întregul potenţial naţional de resurse minerale utile, în principal metale neferoase, aur şi argint, ce urmau a fi transmise partenerilor străini. Conform unor informaţii neconfirmate oficial, Ştefan Kiraly ar fi fost condamnat la 18 ani de închisoare, dar ar fi fost eliberat înainte de ispăşirea pedepsei.

Cel mai recent caz făcut public de SRI în domeniul operaţiunilor de culegere ilegală de informaţii a fost în 2012, când, prin punctul de frontieră Otopeni, un cetăţean rus a încercat să scoată din ţară documente oficiale cu caracter clasificat. În activitatea de spionaj au fost implicaţi şi cetăţeni români.

Avertismentul SRI din 1996 s-a confirmat. În 1997 a început închiderea Remin Baia Mare, iar până în 2007 s-a încheiat cu mineritul neferos românesc. Acum statul plăteşte milioane de euro firmelor de prospecţiuni, fie pentru studii tehnice prin care se calculează potenţialul unor zăcăminte de gaze naturale, petrol, cărbuni, minereuri feroase şi neferoase sau minereuri de substanţe radioactive, fie pentru proiecte de prospecţiuni în scopul descoperirii unor noi astfel de minereuri. Rezultatele în economia românească întârzie însă să se vadă.