Printează articolul
Trimite e-mail
Un studiu realizat de un grup de studenţi sprijinit în cadrul unui proiect de Guvernul României arată că în ţară sunt 126 de sate „fantomă”, care s-au depopulat masiv, în unele cazuri până la ultimul locuitor, dar care continuă să figureze oficial ca sate, fiind înscrise în registrele de evidenţă ale populaţiei şi având coduri poştale.
Trei dintre ele sunt pe raza judeţului Suceava, în comunele Hânţeşti, Mălini şi Moara, iar fiecare are o poveste diferită şi interesantă.
Povestea satului desfiinţat de comunişti şi salvat de o singură familie
Arţari este unul din cele trei sate componente ale comunei Hânţeşti. Dacă Hânţeşti şi Bereşti sunt sate mari, Arţari are 15 locuitori. În perioada comunistă, locuitorii satului Arţari, aflat în mijlocul câmpului, au fost mutaţi cu forţa în zonele populate, pentru a se putea face agricultură pe suprafeţe mari. Una dintre familii, Ilaş, foarte numeroasă, cu 12 copii, a fost lăsată însă la Arţari, tocmai pentru că era greu de mutat.
Viorica Ilaş, mamă a 12 copii, trăieşte şi astăzi la Arţari şi a stat de vorbă cu reporterii Monitorului de Suceava.
Soţul i-a murit, iar aproape toţii copiii au plecat în lumea largă, cu excepţia unuia, cu probleme psihice, care a rămas alături de ea, la Arţari.
La 72 de ani, merge pe jos kilometri până la microbuz şi nu a avut niciodată curent electric
Deşi a trecut de 70 de ani, tanti Viorica încă merge pe jos până la civilizaţie, care pentru ea înseamnă satul Călugăreni, din comuna Adâncata, aflat la aproximativ trei kilometri distanţă.
„Când eram mai tânără în patruzeci de minute eram la Călugăreni şi înapoi, însă acuma fac două ore ca să ajung până la microbuz. Când îmi vine ceasul să merg la Suceava după reţetă mă duc, nu am ce face, însă înapoi nu mai pot veni pe jos şi plătesc un căruţaş să mă aducă acasă”, îşi spune amarul femeia. Stă din 1962 la Arţari şi nu a avut niciodată curent electric. Şi nici nu sunt şanse să aibă vreodată, casa ei fiind izolată şi faţă de celelalte patru case ale satului.
Strămutaţii care s-au întors la Arţari şi şi-au reconstruit casele de la zero
Aceste patru case au fost ridicate după Revoluţia din 1989. Au fost construite de vechii săteni din Arţari, mutaţi de comunişti la Călugăreni sau Adâncata.
Elena Huţanu, mamă a cinci copii, şi-a povestit drama: “Primarul de atunci, era prin 1980, ne-a spus că trebuie să ne strămutăm cu tot cu casă şi copii. Am fost mutaţi într-o casă părăsită în Călugăreni, fără pământ, am dat şi bani pe ea, iar pe urmă ne-am trezit că moştenitorii femeii la care ne-am mutat ne scot afară din casă. Aşa am venit înapoi la Arţari şi am ridicat o altă casă, pe locul unde a fost dărâmată prima”. Unul dintre copiii acesteia şi-a ridicat şi el casă la Arţari. Are cinci copii minori care merg pe jos la şcoală, la Călugăreni sau Adâncata. Când plouă sau ninge, copiii ajung cu greu în satele „adevărate”, cu o căruţă.
Un drum agricol care devine impracticabil când plouă sau ninge
Mutaţi şi apoi reveniţi pe meleagurile natale, sătenii din Arţari sunt reuniţi acum în patru familii, în total 15 suflete. Cea mai bună cale de acces este un drum agricol desfundat, care devine impracticabil când plouă sau când ninge. S-au împăcat cu gândul că trebuie să-şi asigure curentul electric cu surse proprii, generatoare sau panouri solare, şi sunt mulţumiţi că primarul din Hânţeşti, Daniel Olariu, nu i-a uitat complet, iar un utilaj de deszăpezire a ajuns şi la casele lor, când a fost cazul.
„Am ajuns la un sat cu patru case locuite, asta este situaţia, în mod normal ar trebui să fie cătun, dar aşa a fost prins în lege şi aşa a rămas”, spune Daniel Olariu.
Satul înviat de case de vacanţe
Al doilea sat „fantomă” se numeşte Iesle şi aparţine comunei Mălini. Satul nu mai are oficial nici un locuitor, de aproximativ douăzeci de ani.
Secretarul comunei Mălini, Neculai Saftiu, ne-a explicat că satul a fost înfiinţat în 1968, iar treptat s-a depopulat. În anii 1990 au mai rămas doar câteva case, care au fost abandonate. Câţiva ani, satul a mai cuprins doar case nelocuite, însă şi acestea au dispărut. Satul nu a fost însă desfiinţat oficial niciodată. Ba mai mult, din 2006 a revenit oarecum în actualitate.
„Din 2006 au început oamenii să solicite autorizaţii pentru ridicarea de case de vacanţă. Acum sunt deja ridicate mai mult de zece pe teritoriul satului, o parte încă în construcţie, altele finalizate. Nici una nu e însă locuită permanent, proprietarii vin doar periodic”, a explicat Saftiu.
Aşadar, un sat care a murit, dar care, încet, încet, dă din nou semne de viaţă.
Satul dispărut de la doi paşi de municipiul Suceava
Al treilea sat din judeţul Suceava de pe lista celor 126 de localităţi identificate în studiu se numeşte Groapa Vlădichii şi aparţine de comuna Moara. Dacă în cazul satelor Arţari şi Iesle încă mai există urme de viaţă, Groapa Vlădichii pare dispărut pentru totdeauna.
În studiul realizat la nivel naţional se precizează că pe imaginile recente din satelit nu au mai putut fi identificate case sau trama stradală, iar perimetrul corespunde unui teren viran.
Primarul comunei Moara, Constantin Prodaniuc, a confirmat că aşa stă situaţia. Acesta a declarat că satul, care încă nu a fost scos din registrele de populaţie şi din evidenţele statistice, este astăzi doar un teren viran. Spune că ultima casă a satului Groapa Vlădichii a dispărut în urmă cu 30-40 de ani. Cel mai apropiat sat de Groapa Vlădichii este Moara Carp.
Amplul studiu cu privire la localităţile depopulate din România poate fi studiat pe site-ul https://localitatifantoma.wordpress.com.
