Patru suceveni au ajuns pe Kilimanjaro, acoperişul Africii

Patru suceveni au reuşit să urce pe Kilimanjaro, cel mai înalt vârf de pe „continentul negru”. Dacă trei dintre cei care au atins vârful de 5.895 de metri sunt deja învăţaţi cu altitudinile şi cu ceea ce înseamnă traseele dificile, noutatea absolută a fost al patrulea membru al echipei. Este vorba de o femeie, Ana Lucescu, aflată la prima experienţă de o asemenea anvergură. În final, Ana Lucescu s-a dovedit un coechipier de nădejde, iar lunile de antrenament din munţii Bucovinei şi nu numai s-au dovedit benefice şi utile în drumul spre Kilimanjaro.

„O experienţă până la lacrimi”

La cei 46 de ani ai săi, Ana Lucescu s-a dovedit surpriza plăcută a grupului. Cum singură recunoaşte, a avut parte de „o experienţă până la lacrimi”, iar dacă cineva i-ar fi spus acum câţiva ani că va atinge cel mai înalt punct din Africa probabil că ar fi luat totul ca pe o glumă bună.

Ana Lucescu a stârnit şi admiraţia celor din grup, oameni învăţaţi deja cu astfel de „misiuni”, după ce au ajuns deja pe Mont Blanc, acoperişul Europei, Aconcagua, acoperişul Americii de Sud, dar şi în Caucaz, pe Elbrus, fără a mai pune la calcul turele din Alpi.

„În această expediţie s-a evidenţiat de departe Ana, care a dat dovadă de o hotărâre şi o determinare cum rar mi-a fost dat să văd. A tras de ea, nu s-a dat bătută nici o clipă şi, în final, a atins obiectivul”, a arătat Ciprian Streteanu, unul dintre membrii grupului de suceveni care a urcat pe Kilimanjaro.

Realizarea Anei Lucescu este cu atât mai lăudabilă cu cât a avut parte de o climă extrem de variată în cele şase zile petrecute în cel mai înalt masiv al Africii. Chiar şi oamenii cu experienţă din echipă spun că traseul a fost destul de dificil.

„A fost mult mai greu decât mă aşteptam, de unde jos muream de căldură, în noaptea în care am escaladat vârful am murit de frig. Pentru că era foarte aglomerat şi ritmul a fost destul de lent, iar acest lucru şi-a spus cuvântul”, a mărturisit Dorin Hâji, un alt sucevean care a atins în această expediţie înălţimea de 5.895 de metri din Kilimanjaro.

Şi-a urmat soţul într-o expediţie memorabilă

Pentru Ana Lucescu, decizia de a urca pe Kilimanjaro fusese luată încă de acum aproape jumătate de an, când a început să se antreneze extrem de serios pentru ceea ce avea să fie, cel puţin până în prezent, un moment unic în viaţa ei.

„Vinovat” pentru cooptarea Anei Lucescu în echipă este soţul acesteia, Cornel Lucescu. „I-am propus să meargă pe munte, la început pe trasee mai simple, iar apoi gradul de dificultate a crescut. Am convins-o să vină şi pe Kilimanjaro, iar la început a spus că va urca cât va putea, dar în cele din urmă a învins şi a ajuns în vârf. Vreau să o felicit, cu atât mai mult cu cât am prins o noapte foarte friguroasă, undeva la minus 20 de grade Celsius, frig care era amplificat de vânt”, a spus Cornel Lucescu.

Alergările aproape zilnice au fost dublate de ture cu bicicleta şi bazine întregi de înot parcurse cu regularitate. Testele cele mai dure au venit în munţi, acolo unde Ana Lucescu a urcat alături de soţul ei, Cornel Lucescu, dar şi de partenerii de expediţii ai acestuia, Dorin Hâji şi Ciprian Streteanu. Aşa se face că în afara munţilor din Bucovina, temerara din Vicovu de Sus a făcut trasee şi în Piatra Craiului, dar şi în munţii Alpi. Dorinţa de urca şi de a-şi depăşi propriile limite i-a fost imprimată de soţul Cornel.

„Ştiam că m-am antrenat foarte bine, dar chiar şi aşa nu am crezut că voi reuşi să urc un asemenea munte. Am crezut că numai Dumnezeu îţi dă forţă şi chiar aşa a şi fost, mai ales la 3.900 de metri altitudine, când am avut ceva dureri de cap, dar şi în ziua când am atins vârful şi am simţit uneori epuizare. Totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut puterea să merg mai departe”, a spus Ana Lucescu.

Ea a dorit să le mulţumească şi partenerilor de drum, care au încurajat-o permanent, dar şi ghizilor care s-au comportat remarcabil pe tot traseul.

Organizare impecabilă

Cei patru suceveni care au urcat pe acoperişul Africii, Cornel Lucescu, Ana Lucescu, Dorin Hâji şi Ciprian Streteanu, au spus la unison că organizarea a fost la cele mai înalte cote. Împreună cu ei, spre vârfurile din Kilimanjaro au urcat alţi 15 oameni, doi ghizi, un bucătar şi 12 porteri.

Traseul a început din pădurea tropicală a Tanzaniei şi a continuat prin toate etajele de vegetaţie caracteristice muntelui Kilimanjaro.

„Toţi oamenii care ne-au însoţit au fost de nota zece plus, am fost trataţi regeşte, iar condiţiile au fost extraordinare pe toată durata expediţiei. Muntele este foarte frumos, foarte curat, cu tabere bine aranjate, destul de dificil, motiv pentru care îşi merită locul în <Seven Summits> (n.r. – Cele şapte vârfuri, cele mai înalte vârfuri de pe fiecare continent)”, a arătat Dorin Hâji.

Calificativ maxim a primit Kilimanjaro şi din partea lui Cornel Lucescu, care l-a caracterizat drept „fantastic”, cu o vegetaţie care-ţi taie răsuflarea, dar în totală contradicţie cu sărăcia din Tanzania.

„E un munte mai mult pentru trekking, dar chiar şi aşa te pune la muncă destul de serios. Din păcate, per ansamblu erau destul de puţini turişti, iar localnicii ne-au spus că această penurie se datorează zvonurilor şi informaţiilor despre Ebola, o boală care a speriat o lume întreagă”, a povestit Cornel Lucescu.

Grupul a petrecut prima noapte în tabăra Machame Hut, aflată la altitudinea de 3.000 m, a urmat apoi o noapte la Shira Cave, la 3.800 m, în timp ce a treia noapte i-a prins pe suceveni la Barranco, la 3.950 m.

Barafu Hut, care este considerată tabăra de bază, aflată la 4.650 m, a fost a patra noapte de popas, pentru ca de aici în miez de noapte să se plece către vârf. A fost şi cea mai lungă distanţă parcursă, astfel încât s-a revenit la tabăra de bază abia a doua zi după-amiază, în jurul orei 16.00, practic după 16 ore de „marş” prin Kilimanjaro.

De la gheţari şi aproape 6.000 de metri, la plajele de la Oceanul Indian

Pentru fiecare din cei patru suceveni, Kilimanjaro a avut ceva aparte, imagini pe care nu le vor putea uita niciodată.

„Am avut parte de un răsărit de soare superb în zona numită Stella Point şi sper să mai avem parte şi de alte asemenea privelişti şi în alte zone din lume”, a mărturisit Ciprian Streteanu.

Nu doar soarele a făcut impresie bună în rândul sucevenilor, mai ales că în grup era şi un începător al escaladelor la cote înalte.

„Gheţarii mi-au plăcut foarte mult, dar şi peisajele din munţi m-au impresionat. Una peste alta a fost o săptămână dificilă, dar orice efort a fost recompensat din plin”, a completat Ana Lucescu.

După săptămâna petrecută în Kilimanjaro, sucevenii şi-au luat o scurtă vacanţă de relaxare în Zanzibar, o mică insulă din Oceanul Indian, de pe coastele Africii, iar decorul tropical şi apele limpezi şi calde de aici întregind o expediţie fără egal.